O pasăre dispărută din Haiti ar putea dezvălui misterul unor călătorii spectaculoase peste Oceanul Pacific

Google Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
|Andreea Nicole |

O specie de pasăre dispărută din Haiti ar putea oferi indicii despre traversări uluitoare ale Oceanului Pacific. Foto: AI

O pasăre dispărută de pe insula Hispaniola, unde se află Haiti și Republica Dominicană, ar putea ajuta oamenii de știință să reconstituie traseele uimitoare parcurse de strămoșii unor specii de păsări. Analiza ADN-ului extras din fosile a scos la iveală o înrudire neașteptată și a oferit indicii despre felul în care aceste animale au ajuns pe insule îndepărtate, unde au renunțat treptat la migrație.

Studiul a analizat aproape toate speciile actuale de becaține și sitari și a arătat că strămoșii lor au traversat oceane întregi. Cercetătorii au descoperit, totodată, că viața pe insule a provocat schimbări importante în dimensiunea corpului și în capacitatea de zbor a acestor păsări.

Pasărea descoperită în Haiti a fost identificată greșit

Povestea cercetării a început cu câteva oase fosilizate descoperite în 1984, într-o peșteră din Haiti. La vremea respectivă, specialiștii au recuperat mai multe fragmente care au fost atribuite ulterior unei specii necunoscute de sitar.

În 2015, doi cercetători au descris pasărea ca fiind o specie dispărută de sitar. Noile analize genetice au schimbat însă această concluzie. Echipa condusă de Min Zhao a extras ADN din două exemplare fosile și a analizat genomul mitocondrial, care conține informații genetice transmise pe linie maternă.

Rezultatele au arătat că pasărea nu era un sitar, ci o becațină. Cele două grupuri sunt înrudite, însă fac parte din ramuri evolutive diferite. Cea mai apropiată rudă actuală a păsării din Haiti este o specie de becațină uriașă care trăiește în zonele joase din America de Sud.

Descoperirea a fost importantă și din alt motiv: aspectul oaselor indusese în eroare specialiștii. Cercetătorii cred că adaptarea la mediul insular a modificat în timp forma corpului păsării, făcând-o să semene mai mult cu un sitar.

Citește și: Par desprinse dintr-un basm, dar ascund secrete uimitoare. Păsările-zână care își schimbă culorile și au o viață amoroasă surprinzătoare

Strămoșii păsărilor au traversat oceanele

Pentru a înțelege evoluția acestor specii, echipa a analizat 45 de probe genetice. Printre acestea s-au numărat cele două fosile din Haiti, 19 probe recoltate din degetele unor păsări păstrate în colecții muzeale și 24 de mostre de țesut proaspăt.

Cercetătorii au folosit informațiile obținute pentru a construi un arbore evolutiv. Analiza a indicat că atât sitarii, cât și becaținii au origini în Eurasia.

Strămoșii păsărilor care trăiesc astăzi în America au traversat de patru ori din emisfera estică în cea vestică. Una dintre aceste deplasări ar fi avut loc în urmă cu aproximativ 20 de milioane de ani, când strămoșul sitarului american a ajuns în America de Nord.

Specialiștii nu au putut stabili dacă traversarea s-a făcut peste Oceanul Atlantic sau prin zona Alaska.

Legătura surprinzătoare dintre păsările din America de Sud și cele din Pacific

Una dintre cele mai interesante concluzii privește becaținii australi, păsări întâlnite pe insulele îndepărtate din apropierea Noii Zeelande.

Mult timp, aceste specii au fost considerate un grup separat. Cercetarea genetică a arătat însă că ele sunt înrudite cu mai multe specii de becațini mari din America de Sud și cu pasărea dispărută din Haiti.

Estimările genetice plasează separarea acestor ramuri evolutive în urmă cu aproximativ 14-18 milioane de ani. Deoarece continentele sudice se desprinseseră cu mult timp înainte, cercetătorii consideră că strămoșii acestor păsări au ajuns în Pacific printr-o traversare oceanică.

Cum au reușit să parcurgă o asemenea distanță rămâne o întrebare deschisă. O posibilă explicație este că unele exemplare s-au îndepărtat mult de traseele obișnuite de zbor, poate din cauza unor fenomene meteorologice extreme.

O altă ipoteză luată în calcul de cercetători este existența unei rute prin Antarctica. În anumite regiuni ale continentului ar fi supraviețuit zone de tundră fără copaci până acum cel puțin 12,8 milioane de ani. Un astfel de mediu ar fi putut oferi condiții potrivite pentru unele păsări.

Viața pe insule le-a schimbat comportamentul și dimensiunile

Cercetarea a mai scos la iveală un aspect interesant: strămoșii sitarilor și ai becaținilor erau păsări migratoare. Unele dintre speciile care au ajuns pe insule au renunțat însă la aceste deplasări sezoniere. Foto: wikipedia

Dintre cele 29 de specii actuale analizate, zece trăiesc exclusiv pe insule. Niciuna dintre acestea nu mai migrează.

Renunțarea la migrație s-a produs în mai multe momente ale evoluției. Unele specii de sitari au pierdut acest comportament după ce s-au stabilit în Arhipelagul Malaez, în Asia de Sud-Est. În cazul becaținilor, schimbarea a apărut în rândul speciilor care au ajuns în America de Sud și Madagascar.

Și dimensiunile corpului au fost influențate de adaptarea la mediul insular. Unele păsări au devenit mai mari, în timp ce altele au ajuns să aibă o greutate mult mai mică decât rudele lor de pe continent.

De exemplu, sitarul din Amami, întâlnit în sudul Japoniei, este cu aproximativ 45% mai greu decât specia eurasiatică înrudită. Becațina din Madagascar cântărește cu aproximativ 91% mai mult decât becațina comună din Eurasia, conform earth.com.

În schimb, becaținii australi sunt mult mai mici. Aceștia au o greutate medie de aproximativ 96 de grame, în timp ce speciile sud-americane din aceeași ramură evolutivă ajung, în medie, la peste 240 de grame.

Cercetătorii au avansat mai multe explicații pentru aceste diferențe. Dimensiunile reduse ar putea fi legate de resursele limitate de hrană sau de competiția cu alte păsări care caută viermi și alte organisme în sol.

De ce au dispărut atât de multe păsări de pe insule

Studiul atrage atenția și asupra vulnerabilității speciilor care trăiesc pe insule. Dintre cele zece specii de sitari și becațini despre care se știe că au dispărut în trecutul geologic recent, nouă trăiau pe insule.

Becaținii australi au fost printre cei mai afectați. Din cele nouă specii cunoscute, doar trei mai există în prezent. Toate sunt considerate vulnerabile sau aproape amenințate, potrivit Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.

Un alt exemplu este becațina din Insula de Sud a Noii Zeelande, dispărută în 1964. Introducerea șobolanilor negri este considerată una dintre principalele cauze ale dispariției sale.

Nici în zona Caraibelor nu mai există populații locale de sitari sau becațini. Cel puțin trei specii au dispărut din această regiune. Cele mai recente oase datate ale păsării din Haiti au aproximativ 600 de ani, iar cercetătorii suspectează că dispariția ei a fost provocată de animalele aduse de oameni, în special șobolani și pisici sălbatice.

Aceste păsări își construiesc cuiburile pe sol, ceea ce le face vulnerabile în fața prădătorilor. În plus, unele specii insulare și-au pierdut capacitatea de a zbura eficient, după ce au renunțat la migrație.

Activitățile oamenilor au accelerat dispariția speciilor

Apariția oamenilor pe insule a schimbat radical echilibrul natural. Odată cu aceștia au ajuns și animale precum pisicile, șobolanii, porcii și câinii, care au început să vâneze păsările locale sau să le distrugă cuiburile.

Vânătoarea excesivă și modificarea habitatelor au contribuit, de asemenea, la declinul populațiilor. Jessica Oswald, una dintre autoarele cercetării, a atras atenția asupra impactului pe care oamenii îl pot avea asupra speciilor izolate.

Potrivit acesteia, un grup de exploratori sau vânători de balene rămași fără provizii ar fi putut elimina într-un timp foarte scurt păsările de pe o insulă.

Unele specii au avut totuși șanse mai mari de supraviețuire. Sitarul din Japonia și cel din Asia de Sud-Est trăiesc în păduri montane, zone mai greu accesibile oamenilor, ceea ce le-ar fi putut oferi o anumită protecție.

Noua Zeelandă ar putea fi punctul de plecare al răspândirii în Pacific

Cercetătorii cred că Noua Zeelandă ar fi putut fi primul teritoriu din Pacific colonizat de strămoșii becaținilor australi. Ulterior, păsările s-ar fi răspândit spre Insula Norfolk, Noua Caledonie și Fiji.

Totuși, specialiștii nu exclud nici varianta unui traseu invers. Lipsa informațiilor genetice despre speciile dispărute de pe unele dintre aceste insule face dificilă stabilirea unei rute exacte.

Este posibil ca în trecut să fi existat mai multe specii de becațini în Pacific, iar cele care trăiesc astăzi să reprezinte doar o mică parte dintr-un grup mult mai divers.

Pentru a lămuri aceste legături, oamenii de știință speră să descopere noi fosile pe insulele din regiune. Analiza ADN-ului din aceste rămășițe ar putea oferi informații suplimentare despre traseele urmate de păsări și despre modul în care au evoluat.

Cercetarea a fost publicată în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Distribuie articolul pe:

Cauți sau oferi servicii pentru animale? Aici găsești anunțuri dedicate adopțiilor, vânzării și cumpărării de animale, accesorii, hrană și servicii veterinare. Fie că ești în căutarea unui nou prieten blănos sau ai produse și servicii de oferit pentru iubitorii de animale, această secțiune este locul perfect pentru tine!

CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
CNNSLOT
RUBY8000
RUBY8000
RUBY8000
RUBY8000
RTP8000
RTP8000