Picioarele scurte ale pisicilor Munchkin nu sunt doar o particularitate estetică. Ce se întâmplă cu scheletul lor și la ce probleme medicale trebuie să fim atenți. Sursa foto: ardea.com / Jean-Michel Labat / Ardea / Profimedia Ai văzut un clip adorabil cu o pisicuță cu picioare scurte și ai zis „Doamne, ce frumusețe, vreau și eu!”? E drept, pisicile Munchkin cuceresc instant pe oricine le vede, dar apoi apare o altă întrebare: „Oare suferă?”. Înmulțirea acestei rase creează, încă, multe controverse, iar pentru zooland.ro, Andreea Pertea, medic veterinar cu experiență în chirurgia animalelor de companie, ortopedie veterinară și medicină de urgență, a vorbit despre motivul pentru care pisicile Munchkin au picioarele atât de scurte, ce afecțiuni pot dezvolta și cum ne putem da seama dacă au dureri sau dacă merg normal. De ce au pisicile Munchkin picioarele atât de scurte Picioarele scurte ale pisicilor Munchkin sunt motivul pentru care această rasă este atât de cunoscută. Dar nu vorbim doar despre o trăsătură pur estetică, ci despre o particularitate genetică care influențează dezvoltarea scheletului. „Conformația caracteristică pisicilor Munchkin este determinată de o mutație genetică ce afectează dezvoltarea normală a oaselor lungi ale membrelor, producând o formă de nanism disproporționat, denumită condrodisplazie. Din punct de vedere genetic, această particularitate este asociată cu o variantă a genei UGDH, implicată în procese importante pentru dezvoltarea cartilajului. Modificarea influențează dezvoltarea scheletului apendicular, în special creșterea în lungime a oaselor membrelor. Astfel, pisicile prezintă membre semnificativ mai scurte în raport cu dimensiunile trunchiului. Este important de precizat că această conformație nu reprezintă doar o particularitate estetică, ci rezultatul unei modificări genetice care influențează dezvoltarea sistemului musculoscheletal”, a explicat Andreea Pertea, medic veterinar la Service Medical Vet. Pot alerga și sări la fel ca alte pisici? Pentru o pisică, joaca nu ține cont de prea multe reguli. Felinele se strecoară în locuri neașteptate, se cațără, aleargă după jucării și găsesc, de multe ori, trasee pe care nici nu ni le-am fi imaginat. În cazul pisicuțelor Munchkin, felul în care desfășoară anumite activități se poate schimba, fără să însemne, însă, că orice mișcare le provoacă disconfort. „Pisicile Munchkin pot avea o mobilitate bună și pot desfășura numeroase activități caracteristice speciei, inclusiv alergatul, joaca și explorarea mediului. Totuși, lungimea redusă a membrelor modifică biomecanica deplasării. Comparativ cu o pisică având o conformație anatomică obișnuită, o pisică Munchkin poate prezenta limitări în ceea ce privește amplitudinea mișcărilor, lungimea pasului și capacitatea de a efectua sărituri în înălțime. Din perspectivă ortopedică, proporțiile diferite ale membrelor pot influența distribuția forțelor mecanice și solicitarea articulațiilor în timpul mișcării. Trebuie însă făcută diferența între adaptarea funcțională la o conformație particulară și existența unei afecțiuni locomotorii. Faptul că o pisică Munchkin nu poate sări la aceeași înălțime ca alte pisici nu înseamnă automat că prezintă durere sau o patologie ortopedică”, a explicat medicul veterinar. Citește și: De ce pisicile ignoră jucăriile care te-au costat o avere, dar se joacă fericite cu o pungă de hârtie? O îndrăgită „mamă de pisici” a lămurit ce se întâmplă în mintea unei feline: „Noi complicăm foarte mult” EXCLUSIV Ce probleme de sănătate pot apărea la pisicile Munchkin O pisică Munchkin nu trebuie privită ca un animal bolnav doar pentru că are picioarele scurte. Totuși, modificările care influențează dezvoltarea scheletului ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva suferă sau dacă există afecțiuni ortopedice ori alte probleme medicale la care pot fi mai predispuse. „Din punct de vedere medical, principala preocupare este reprezentată de posibilele consecințe ale modificării dezvoltării scheletului asupra funcționalității aparatului locomotor. La pisicile Munchkin au fost descrise anomalii de conformație precum lordoza, caracterizată printr-o curbură accentuată a coloanei vertebrale, și pectus excavatum, o deformare a peretelui toracic în care sternul este deplasat spre interior. Totuși, este important de subliniat că dovezile științifice disponibile nu permit stabilirea cu certitudine a unei prevalențe crescute a acestor afecțiuni exclusiv ca urmare a mutației responsabile de membrele scurte. Din perspectivă ortopedică, trebuie urmărite eventualele deformări angulare ale membrelor, modificările de aliniament articular, limitarea amplitudinii mișcărilor și apariția durerii locomotorii. De asemenea, există preocupări privind posibilitatea apariției unor solicitări biomecanice anormale asupra articulațiilor, însă datele actuale sunt insuficiente pentru a afirma că toate pisicile Munchkin prezintă un risc demonstrat mai mare de osteoartrită sau afecțiuni vertebrale. Evaluarea trebuie realizată individual, deoarece severitatea modificărilor anatomice și impactul lor funcțional pot varia de la un animal la altul”, a spus Andreea Pertea. Cum ne dăm seama dacă pisica are dureri Nu mai este de mult un secret că pisicile știu foarte bine să mascheze durerea. Uneori, continuă să mănânce, să se plimbe prin casă și să caute compania oamenilor chiar și atunci când ceva le provoacă disconfort. Tocmai de aceea, nu trebuie să așteptăm schimbări foarte evidente. „Pisicile au o capacitate foarte bună de a masca durerea, motiv pentru care semnele unei afecțiuni locomotorii pot fi subtile, mai ales în stadiile incipiente. La o pisică Munchkin, mersul cu pași mai scurți și deplasarea cu trunchiul mai aproape de sol pot reprezenta particularități ale conformației anatomice. În schimb, apariția unei șchiopături, rigiditatea după repaus, dificultatea la ridicare, evitarea săriturilor pe care anterior le realiza, reducerea activității fizice sau modificarea comportamentului pot indica existența durerii. Alte semne importante sunt sensibilitatea la manipularea membrelor sau a coloanei vertebrale, adoptarea unor poziții neobișnuite, dificultatea de a utiliza litiera și reducerea comportamentului de toaletare. Recomand un consult veterinar ori de câte ori apare o modificare persistentă a mersului sau a nivelului obișnuit de activitate. În cazul durerii acute, imposibilității de sprijin pe un membru sau apariției unor semne neurologice, evaluarea trebuie efectuată de urgență. Examinarea ortopedică, completată atunci când este necesar, cu investigații imagistice, permite diferențierea particularităților anatomice de modificările patologice”, a explicat specialista. Citește și: De ce își ascund animalele de companie durerea? Nu o fac din iubire pentru stăpâni, dezvăluie medicul veterinar EXCLUSIV Reproducerea pisicilor Munchkin, un subiect controversat Cu cât un animal are un aspect mai neobișnuit, cu atât poate atrage mai multe priviri. Și nu e nimic surprinzător în faptul că ne îndrăgostim de o blăniță pufoasă, de o culoare aparte sau de dimensiunile unei feline. Dar ce se întâmplă atunci când o trăsătură apreciată pentru aspectul ei este legată de o modificare genetică ce influențează dezvoltarea oaselor? În cazul pisicilor Munchkin, întrebarea a stârnit controverse atât în medicina veterinară, cât și în rândul organizațiilor feline. „Reproducerea pisicilor Munchkin reprezintă un subiect controversat atât în medicina veterinară, cât și în cadrul organizațiilor feline internaționale. Principala preocupare etică este selecția intenționată a unei caracteristici anatomice determinate de o mutație genetică ce modifică dezvoltarea normală a membrelor. Din punct de vedere genetic, varianta asociată membrelor scurte are un model de transmitere autozomal dominant. Există diferențe între organizațiile feline în privința recunoașterii rasei. Unele acceptă rasa Munchkin, în timp ce altele refuză recunoașterea sa din considerente legate de sănătate și bunăstare. Din perspectivă medicală, consider că selecția genetică trebuie să urmărească prioritar sănătatea, funcționalitatea aparatului locomotor și capacitatea animalului de a manifesta comportamentele naturale ale speciei. Aspectul estetic nu ar trebui să primeze asupra bunăstării animalului, iar absența unor semne clinice evidente la un exemplar nu reprezintă, în sine, dovada că reproducerea acelei conformații este lipsită de riscuri”, a explicat Dr. Andreea Pertea.