Dormitul cu animalul de companie nu afectează neapărat odihna. Ce au descoperit cercetătorii despre câini și stăpâni. Foto: AI Dormitul în același pat cu un câine este adesea considerat un motiv pentru nopțile agitate. Unele cercetări anterioare au susținut această idee. Un nou studiu sugerează însă că lucrurile ar putea sta diferit. În multe situații, stăpânii sunt cei care se mișcă primii în timpul nopții, iar câinii le urmează exemplul. Cercetarea arată că oamenii și animalele de companie își pot influența reciproc activitatea nocturnă. Totuși, în cazul participanților analizați, împărțirea patului cu un câine nu a fost asociată cu o reducere clară a duratei somnului și nici cu mai multe perioade de trezire pe parcursul nopții. Studiul a fost realizat de Ming Fei Li, de la Departamentul de Antropologie Evoluționistă al Universității Duke, și Lavania Nagendran, de la Universitatea din Toronto Mississauga. Cercetarea a inclus 25 de stăpâni și 38 de câini, monitorizați timp de aproximativ patru săptămâni. Toate animalele erau din rasele husky siberian sau malamute de Alaska. Într-un interviu acordat publicației Earth.com, cercetătorii au explicat că rezultatele evidențiază cât de strâns pot fi sincronizate activitățile oamenilor și ale câinilor lor. Cum au fost monitorizați stăpânii și câinii Participanții locuiau în provincia canadiană Ontario sau în apropierea acesteia. Dintre cei 25 de stăpâni, 21 erau femei. Câinii incluși în cercetare aveau vârste cuprinse între 2 și 12 ani. Cercetătorii au ales exemplare de husky și malamute deoarece studiul făcea parte dintr-un proiect mai amplu, care urmărește să compare comportamentul câinilor cu cel al lupilor. Ambele rase provin dintr-o linie veche de câini siberieni, cu o istorie de aproximativ 9.500 de ani. Monitorizarea s-a desfășurat de la începutul lunii noiembrie până la începutul lunii decembrie 2021. Fiecare participant a purtat la încheietura mâinii un senzor de mișcare, în timp ce fiecare câine a avut un dispozitiv similar prins de zgardă. Aparatele au înregistrat mișcările purtătorilor în fiecare minut. Din cauza restricțiilor impuse în timpul pandemiei de COVID-19, echipamentele au fost trimise prin poștă, iar participanții le-au montat singuri. Citește și: Câinii polițiști care detectează substanțe interzise ar putea fi mai puțin siguri decât se credea Astfel de senzori sunt utilizați frecvent pentru estimarea somnului la oameni. În cazul câinilor, însă, nu s-a demonstrat că pot face întotdeauna diferența între un animal care doarme și unul care este treaz. Din acest motiv, cercetătorii au analizat perioadele de activitate și inactivitate, fără să afirme că fiecare mișcare însemna că animalul s-a trezit. Câinii nu sunt întotdeauna vinovați pentru nopțile agitate. Foto: magnific.com Dormitul în același pat nu a redus durata somnului Obiceiurile participanților în timpul nopții au fost diferite. Patru dintre stăpâni dormeau întotdeauna în același pat cu animalul lor, 10 făceau acest lucru uneori, iar 11 nu își lăsau niciodată câinele să doarmă în pat. În plus, 16 dintre participanți împărțeau patul cu o altă persoană. Datele colectate nu au indicat diferențe clare între stăpânii care dormeau cu animalele în pat și cei care nu aveau acest obicei. Cele două categorii au dormit aproximativ la fel de mult și au petrecut perioade similare treji în timpul nopții. Nici prezența unui partener în pat sau existența unui al doilea câine în locuință nu a fost asociată cu diferențe clare în privința somnului proprietarilor. Cercetătorii au analizat și factorii care ar fi putut influența mișcările câinilor. Printre aceștia s-au numărat locul în care dormeau animalele, numărul persoanelor din gospodărie și frecvența hrănirii. Niciunul dintre acești factori nu a produs diferențe clare în activitatea nocturnă a câinilor. Rezultatele sunt importante deoarece studiile anterioare au ajuns la concluzii diferite. Unele au asociat prezența animalelor de companie în dormitor cu un somn mai agitat, în timp ce altele nu au identificat efecte semnificative. Cine se mișcă primul în timpul nopții O altă parte a cercetării a urmărit legătura dintre mișcările câinilor și cele ale stăpânilor. Cercetătorii au observat că, în nopțile în care un câine se mișca mai mult, și proprietarul său avea tendința de a se mișca mai frecvent. Echipa a analizat apoi dacă animalul și stăpânul începeau să se miște la un interval de cel mult cinci minute unul față de celălalt. Au existat suficiente date pentru a verifica acest lucru în cazul a 36 de perechi om-câine. În 22 dintre acestea, mișcările celor doi au fost apropiate în timp. În 10 dintre cele 22 de perechi, stăpânul a început să se miște primul. În alte patru cazuri, câinele a fost cel care s-a mișcat înaintea omului. Pentru celelalte opt perechi, senzorii au înregistrat mișcări în același minut, astfel că nu a fost posibil să se stabilească cine a început primul. Aceste rezultate diferă de cele ale unui studiu publicat în 2020, care a analizat femei și câinii lor. În cercetarea respectivă, animalele se mișcau mai frecvent înaintea stăpânilor, iar femeile le urmau. Toți câinii incluși în acel studiu dormeau în pat cu proprietarii lor. Cercetătorii au explicat că majoritatea studiilor din acest domeniu analizează efectul pe care îl are prezența câinelui asupra somnului uman. De aceea, se așteptau să observe mai ales modul în care animalele influențează odihna stăpânilor. Foto: magnific.com O constatare neașteptată a fost că împărțirea camerei sau a patului ar putea influența și activitatea nocturnă a câinilor. Interesant este că toți cei patru câini care s-au mișcat primii aparțineau unor stăpâni care nu dormeau niciodată cu ei în pat. Cercetătorii au sugerat că animalele care dorm mai departe de proprietari ar putea avea un comportament nocturn diferit. Totuși, numărul redus de cazuri nu permite confirmarea acestei ipoteze. Stăpânii au evaluat somnul mai prost decât sugerau senzorii Pe lângă monitorizarea mișcărilor, participanții au completat un chestionar standardizat pentru evaluarea calității somnului. Acesta analizează modul în care o persoană a dormit în ultima lună și oferă un scor cuprins între 0 și 21 de puncte. Un scor mai mare indică probleme mai importante cu somnul, iar o valoare de cel puțin 5 puncte este considerată un semn al calității slabe a odihnei. În cazul participanților, scorul mediu a fost de aproape 7 puncte. Rezultatul sugerează că mulți dintre aceștia nu se odihneau suficient de bine, chiar dacă datele senzorilor nu au arătat că dormitul cu un câine în pat le-ar fi redus durata somnului. Cercetătorii au luat în calcul posibilitatea ca stresul din timpul pandemiei să fi afectat odihna participanților. În această situație, mișcările mai frecvente ale oamenilor ar fi putut influența, la rândul lor, activitatea câinilor. Răspunsurile din chestionare au scos la iveală și o diferență între percepția participanților și datele înregistrate. Persoanele care aveau mai mulți câini și-au evaluat somnul ca fiind mai slab decât cele care aveau un singur animal. Senzorii nu au indicat însă o diferență similară. Cercetătorii au avertizat că această asociere trebuie interpretată cu prudență. Studiul a inclus puțini participanți, iar rezultatul ar putea fi întâmplător. Câinii le oferă stăpânilor un sentiment de siguranță Doar 12 dintre cei 25 de participanți au declarat că animalul lor le întrerupea somnul. În schimb, 18 persoane, adică 72% dintre participanți, au spus că se simt mai în siguranță atunci când câinele este în apropiere. Cei mai mulți au afirmat că lătratul sau zgomotele produse de mișcările animalului nu le deranjau odihna. De asemenea, 14 participanți au spus că animalul lor nu îi trezea niciodată în timpul nopții. Aceste răspunsuri sugerează că relația cu un câine poate avea beneficii psihologice importante, chiar dacă uneori apar și mici neplăceri legate de somn. Totuși, rezultatele nu demonstrează că dormitul cu un câine îmbunătățește calitatea odihnei. Ele arată doar că, în grupul analizat, împărțirea patului cu animalul nu a fost asociată cu diferențe clare în durata somnului sau în timpul petrecut treaz noaptea. Ce limite are cercetarea Studiul are mai multe limite care trebuie luate în considerare înainte ca rezultatele să fie aplicate tuturor proprietarilor de câini. În primul rând, cercetarea a inclus doar 25 de persoane, majoritatea femei, dintr-o singură regiune a Canadei. În plus, toate animalele proveneau din două rase. Prin urmare, nu se poate spune cu certitudine că rezultatele sunt valabile și pentru alte rase sau pentru alte categorii de proprietari. Cercetătorii nu au inclus niciun grup de comparație format din persoane care nu aveau câini. În consecință, nu au putut stabili dacă simpla prezență a unui animal în locuință influențează somnul în comparație cu situația celor fără animale de companie. O altă limitare ține de echipamentele folosite. Senzorii au înregistrat mișcarea, dar nu au putut identifica motivul acesteia. De exemplu, nu au făcut diferența între un om care se întorcea de pe o parte pe alta și unul care se ridica din pat pentru a merge la baie. În cazul câinilor, orice mișcare, inclusiv o tresărire în timpul visului, era înregistrată ca activitate. Cercetătorii nu au urmărit direct animalele și nici nu au făcut înregistrări audio pentru a identifica eventuale sforăituri sau alte sunete. Din acest motiv, echipa nu poate afirma că mișcările stăpânilor îi trezesc efectiv pe câini. Este posibil ca oamenii să se miște primii fără ca animalele să se trezească, însă datele colectate nu permit stabilirea clară a acestui lucru. Câinii mai în vârstă ar putea avea alte tipare de somn Cercetătorii consideră că vârsta și rasa ar putea influența comportamentul nocturn al câinilor. Alte studii au arătat că nivelul de activitate al animalelor se schimbă pe măsură ce acestea îmbătrânesc. În cercetarea actuală, câinii aveau, în medie, mai puțin de 5 ani, iar cel mai în vârstă exemplar avea 11 ani. Autorii consideră că ar fi util ca studiile viitoare să includă mai multe animale în vârstă și câini din rase diferite. Lavania Nagendran a oferit și un exemplu personal. Potrivit cercetătoarei, propriul câine a devenit un somnoros mai profund odată cu înaintarea în vârstă. Acum, ea se poate ridica din pat fără să îl trezească, lucru care nu se întâmpla atunci când animalul era mai tânăr. Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în timpul nopții, cercetătorii propun folosirea unor camere video și a unor înregistrări audio. Acestea ar putea ajuta la identificarea cauzelor mișcărilor și la stabilirea momentului în care un om sau un câine se trezește efectiv. De asemenea, senzorii ar putea fi programați să înregistreze mișcările la fiecare 5 sau 10 secunde, în loc de o singură dată pe minut. O astfel de modificare ar permite cercetătorilor să stabilească mai precis cine se mișcă primul atunci când stăpânul și câinele au activitate aproape simultană. Studiul a fost publicat în revista științifică PLOS One. Autorii subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine relația dintre somnul oamenilor și comportamentul nocturn al câinilor.