Dinții unui T. rex au dezvăluit un secret surprinzător. Cât de cald era, de fapt, corpul dinozaurului. Foto: AI Unul dintre cei mai cunoscuți prădători ai preistoriei ar putea fi foarte diferit de imaginea pe care oamenii și-au format-o despre el. O analiză realizată pe dinți de Tyrannosaurus rex sugerează că acest dinozaur avea o temperatură corporală apropiată de cea a oamenilor. Cercetătorii au estimat că temperatura corpului său era de aproximativ 36,3 grade Celsius, cu o marjă de eroare de plus sau minus 2,5 grade. Rezultatele oferă noi indicii despre modul în care trăia T. rex și susțin ideea că uriașul prădător era capabil să își mențină temperatura corporală fără să depindă de căldura mediului. Studiul a fost publicat în revista Science Advances. T. rex avea o temperatură apropiată de cea a oamenilor Pentru a afla cât de cald era corpul unui T. rex, cercetătorii au analizat compoziția chimică a smalțului din trei dinți fosilizați descoperiți în Montana. Rezultatele au indicat o temperatură corporală medie de 36,3°C ± 2,5°C. Prin comparație, temperatura corporală medie a unui om este de aproximativ 37°C. Cercetătorii spun însă că există și alte comparații interesante în lumea animală. Elefanții, cele mai mari animale terestre care trăiesc în prezent, au o temperatură corporală de aproximativ 36°C. Struții, cele mai mari păsări actuale, ajung la aproximativ 39°C. Așadar, temperatura estimată pentru T. rex se află într-un interval compatibil cu animalele care își produc intern o mare parte din căldura corporală. „Încetează să mai fie o reptilă așa cum oamenii își imaginează reptilele” Aradhna Tripati, geolog la UCLA și autoarea principală a studiului, consideră că rezultatele schimbă modul în care trebuie privit celebrul prădător. „Un animal cu temperatura corpului de 36 de grade Celsius nu așteaptă să-l încălzească soarele”, a explicat cercetătoarea. Potrivit acesteia, T. rex era independent din punct de vedere termic față de mediul înconjurător, ceea ce îl apropie mai mult de un elefant sau de un struț decât de un crocodil. Citește și: Dasosaurus tocantinensis rescrie povestea dinozaurilor: fosilele descoperite în Brazilia dezvăluie o legătură surprinzătoare cu Europa Această caracteristică este importantă pentru înțelegerea stilului său de viață. Un animal capabil să își mențină temperatura internă poate rămâne activ într-o gamă mai largă de condiții de mediu. Cât de cald era corpul unui T. rex? Foto: AI Prin urmare, imaginea unui T. rex masiv, lent și dependent de căldura soarelui devine mai puțin compatibilă cu datele obținute prin noua cercetare. Ce înseamnă, de fapt, „sânge cald” Animalele cu sânge cald, cunoscute științific drept endoterme, pot produce căldură prin procesele metabolice interne și își pot menține temperatura corpului într-o anumită măsură independent de temperatura mediului. Acest mecanism vine cu avantaje importante. Un animal endoterm poate rămâne activ mai mult timp și poate funcționa în condiții de mediu foarte diferite. În schimb, animalele ectoterme, denumite în mod obișnuit animale cu sânge rece, depind într-o măsură mai mare de surse externe de căldură pentru reglarea temperaturii. Crocodilii și șerpii sunt exemple cunoscute. Totuși, endotermia are și un cost. Un metabolism mai intens presupune, de regulă, un necesar mai mare de energie. Asta înseamnă că un T. rex cu sânge cald ar fi avut nevoie de mai multă hrană pentru a-și susține organismul. Un T. rex endoterm putea fi mai activ și mai adaptabil Robert Eagle, geobiolog la UCLA și coautor al studiului, explică faptul că un metabolism mai ridicat ar fi presupus un consum energetic mai mare. În același timp, acest avantaj fiziologic i-ar fi permis animalului să desfășoare activități susținute pentru perioade mai lungi. „Un T. rex endoterm ar fi trebuit să dobândească mult mai multă hrană pentru a-și menține rata metabolică mai mare, dar ar fi fost capabil și de o activitate mai susținută pentru a găsi hrană și a migra și pentru a trăi în medii mai reci”, a declarat Eagle. Acest lucru ar putea explica și capacitatea speciei de a ocupa teritorii vaste. Tyrannosaurus rex a trăit în vestul Americii de Nord în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, spre finalul perioadei Cretacice. Fosilele sale au fost descoperite din Alberta și Saskatchewan, în Canada, până în Montana, Wyoming și Dakota, iar spre sud până în New Mexico și Texas. Dinozaurul ar fi putut suporta și zone mai reci Modelările climatice citate de cercetători sugerează că T. rex ar fi putut ocupa o mare parte din America de Nord. Aradhna Tripati spune că acest lucru ar fi inclus chiar și regiuni unde temperaturile puteau coborî suficient de mult pentru a apărea înghețul. „Acesta este un animal mult mai mobil și adaptabil decât cel pe care și-l imaginează oamenii”, a afirmat cercetătoarea. Capacitatea de a produce căldură internă ar fi reprezentat un avantaj important în astfel de condiții. Un animal care nu depinde în aceeași măsură de temperatura exterioară poate fi activ dimineața devreme, noaptea sau în perioadele mai reci, fără să fie nevoit să își încălzească organismul la soare înainte de a începe să se deplaseze. Dinții au funcționat ca un adevărat „termometru” Pentru cercetători, cheia studiului s-a aflat în smalțul dinților. Smalțul dentar se formează în organism în condițiile de temperatură ale animalului. Din acest motiv, anumite caracteristici chimice rămân în structura sa. „Chimia smalțului este ca un termometru”, a explicat Aradhna Tripati. Cercetătorii au analizat raportul dintre anumiți izotopi de carbon și oxigen din smalț. Aceste informații pot fi folosite pentru estimarea temperaturii la care s-a format țesutul dentar. Citește și: De ce nu au existat dinozauri mai mici decât un iepure? Misterul care îi intrigă pe paleontologi Pentru analiză, oamenii de știință au folosit o metodă minim distructivă. Din fiecare dinte au extras aproximativ 5 miligrame de pulbere de smalț, o cantitate foarte mică, comparabilă cu mai puțin decât un vârf de cuțit de sare. Pentru prelevare au utilizat un burghiu rotativ cu viteză redusă și un vârf din carbură de tungsten. Cercetătorii au făcut comparația și cu crocodili Pentru a verifica rezultatele, oamenii de știință nu s-au limitat la dinții de T. rex. Au analizat și cinci dinți aparținând unor crocodilieni fosili de vârstă similară, proveniți din aceeași formațiune geologică din Montana. Temperatura corporală medie estimată pentru aceștia a fost de 30,9°C. Rezultatul este compatibil cu ceea ce se observă la crocodilii moderni și este considerabil mai mic decât temperatura estimată pentru Tyrannosaurus. Comparația oferă un argument suplimentar pentru diferențele dintre cele două tipuri de animale și pentru ideea că T. rex își putea regla temperatura internă într-un mod mai eficient. Nu înseamnă că toți dinozaurii aveau aceeași temperatură Cercetătorii atrag însă atenția că rezultatele nu trebuie extinse automat la toate speciile de dinozauri. Endotermia poate exista la niveluri diferite. Robert Eagle explică faptul că există animale cu sânge cald care au niveluri mai reduse de endotermie, dar și animale cu rate metabolice foarte ridicate, precum păsările. Mamiferele și păsările actuale sunt endoterme. În cazul dinozaurilor, situația a fost probabil mai complexă. Toți dinozaurii carnivori aparțin grupului teropodelor, iar păsările moderne au evoluat din dinozauri teropozi de dimensiuni mici, inclusiv forme cu pene. Păsările mici care zboară în prezent pot avea temperaturi corporale de aproximativ 42°C, ceea ce este semnificativ mai ridicat decât valoarea estimată pentru T. rex. „Temperatura noastră pentru T. rex se situează la capătul inferior al intervalului endoterm”, a precizat Tripati. Cercetătorii cer prudență în cazul altor dinozauri Descoperirea aduce informații importante despre T. rex, însă oamenii de știință spun că nu este suficientă pentru a stabili că toate speciile de dinozauri erau endoterme în același mod. „În ceea ce privește alți dinozauri, aș fi precaută în a generaliza. Aceasta este o singură specie, iar dovezile la dinozauri indică o serie de strategii, mai degrabă decât un singur răspuns”, a declarat Aradhna Tripati. Cu alte cuvinte, studiul oferă o imagine mai clară asupra fiziologiei lui Tyrannosaurus rex, dar nu închide dezbaterea despre modul în care își reglau temperatura corporală celelalte specii. Cert este că T. rex pare să fi fost mai bine adaptat la activitate susținută și la schimbări de mediu decât imaginea tradițională a unei reptile uriașe, dependente de soare, ar putea sugera.