De ce ajung unii urși să se apropie de oameni și ce rol au hrănirea, gunoiul și turismul în schimbarea comportamentului lor. Sursa foto: Anja Köberle / Panthermedia / Profimedia „Urșii se apropie prea mult de oameni”. „Avem prea mulți oameni”. „Ne este teamă să mergem pe munte, dacă ne întâlnim cu un urs”. Sunt doar câteva fraze pe care le auzim în ultimii ani. Uneori, știrile sunt și mai dure, „un turist rănit”, urmat de un „urs împușcat”. Dar de ce se ajunge, de fapt, în această situație? E vina ursului că se apropie sau e ceva ce oamenii au încurajat poate chiar fără să-și dea seama? Un video cu un urs care „salută” și convinge turiștii să-i ofere mâncare adună mii de like-uri, însă, ca o piesă de domino, mai târziu poate fi motivul pentru care animalul devine „un pericol”. Paula Ciotloș, vicepreședintele Asociației Milioane de Prieteni, a atras atenția, într-un interviu acordat pentru zooland.ro, că înainte să vorbim despre un „urs-problemă”, ar trebui să ne uităm și la ceea ce s-a întâmplat înainte ca animalul să ajungă lângă oameni. Ursul nu s-a schimbat, oamenii i-au schimbat lumea S-a schimbat cu adevărat comportamentul urșilor din România în ultimii ani? Pentru că acesta este primul gând atunci când un exemplar se apropie de o zonă locuită. Paula Ciotloș, vicepreședinte al Asociației de protecție a animalelor Milioane de Prieteni, aduce în față și o altă perspectivă: nu urșii s-au schimbat, ci lumea din jurul lor, iar oamenii au contribuit, voit sau nu: „Nu credem că ursul, ca specie, s-a schimbat. Noi, oamenii, i-am schimbat însă condițiile de viață și, în multe situații, chiar comportamentul. Am intrat tot mai adânc în habitatul lui, am construit pensiuni, cabane și drumuri, am fragmentat pădurile, am lăsat gunoaie la îndemână și am transformat hrănirea urșilor într-o formă de divertisment. Apoi ne mirăm că un animal foarte inteligent învață că lângă oameni găsește mâncare mai ușor decât în pădure. Nu toți urșii se apropie de localități. Cei mai mulți evită omul. Dar vedem tot mai multe exemplare care s-au obișnuit cu mașinile, cu zgomotul și cu prezența oamenilor. Această apropiere nu apare din senin și este chiar rezultatul unor greșeli repetate făcute de oameni”. Citește și: Cristian Papp, expert în carnivore mari: „România găzduiește cea mai mare populație de urs brun din Uniunea Europeană”. Cât de mare este riscul să întâlnești unul pe munte și ce trebuie să faci EXCLUSIV De ce se întorc urșii în aceleași locuri Dacă a descoperit un loc unde găsește o sursă accesibilă de hrană, un urs nu are nevoie de invitație pentru a se întoarce. Cât timp știe că va găsi resturi alimentare, un tomberon neprotejat sau oameni dispuși să-i ofere mâncare, va reveni. „Pentru că găsesc hrană ușor și în mod repetat: tomberoane neprotejate, resturi aruncate lângă pădure, mâncare lăsată în curțile pensiunilor, zone de grătar necurățate sau turiști care îi hrănesc direct din mașină. Ursul este extrem de inteligent, dar și oportunist, exact ca și omul, de altfel. Are, de asemenea, o memorie foarte bună. Dacă găsește mâncare într-un loc, revine. Dacă este hrănit de oameni, învață să asocieze omul și mașina cu hrana. Dacă o ursoaică vine cu puii, aceștia vor învăța inevitabil exact același comportament. Mai există și problema degradării și fragmentării habitatelor. Atunci când îi tăiem culoarele de deplasare, intervenim permanent în pădure și ocupăm tot mai mult din teritoriul lui, îl obligăm să trăiască într-un spațiu tot mai mic și mai sărac în hrană specifică lui. Este ușor să spunem că ursul a intrat în lumea noastră. Mai greu este să recunoaștem cât de mult am intrat noi în lumea lui”, a explicat Paula Ciotloș. O simplă „amintire” din vacanță poate schimba comportamentul unui urs Pe de altă parte, pe social media vedem anual zeci de fotografii cu urși aflați în zone turistice. Unii au învățat deja că, dacă stau pe marginea drumului, se apropie de mașini și așteaptă cuminți, oamenii le vor oferi ceva de mâncare. Pentru cei din mașină poate părea o întâlnire spectaculoasă, de povestit mai departe. Pentru urs însă, fiecare astfel de experiență poate deveni o lecție, spune Paula Ciotloș: „Prezența turiștilor devine o problemă atunci când înseamnă mașini oprite, oameni care coboară pentru fotografii, selfie-uri, strigăte și, mai ales, hrană oferită animalelor. Un urs expus constant unor astfel de situații învață că oamenii nu reprezintă un pericol și că apropierea de ei îi poate aduce o recompensă. Astfel începe să-și piardă teama naturală și să se apropie tot mai mult. Trebuie interzise și sancționate activitățile turistice care promovează oprirea lângă urși, apropierea de aceștia sau atragerea lor cu mâncare. Ursul nu este decor pentru fotografii și nici atracție la marginea șoselei. Un turism care modifică comportamentul unui animal sălbatic nu mai este turism responsabil. Este o formă de exploatare ale cărei consecințe le suportă, în final, tot ursul”. Tomberonul poate fi mai important decât pare Resturile alimentare și tomberoanele nesecurizate nu sunt un detaliu în discuția despre urșii care ajung în apropierea localităților. Pentru un urs oportunist, acestea înseamnă „scurtătura” către o masă copioasă. „Contribuie enorm. În multe zone, reprezintă cauza principală pentru care urșii revin în apropierea oamenilor. Nu putem lăsa tomberoane deschise, resturi alimentare lângă pensiuni și gunoi la marginea pădurii, iar apoi să acuzăm ursul că vine să mănânce. Pentru el, acestea sunt surse de hrană foarte ușor accesibile. Localitățile din zonele cu urși trebuie dotate cu tomberoane anti-urs și insule de colectare închise. Zonele de depozitare trebuie monitorizate, iar persoanele care abandonează gunoiul lângă containere trebuie sancționate. Pensiunile, restaurantele și cabanele trebuie obligate să își securizeze resturile alimentare. Și hrănirea directă trebuie sancționată cu adevărat. Camerele amplasate în zonele cunoscute pot identifica mașinile care opresc, iar amenzile pot fi aplicate pe baza numerelor de înmatriculare. Cel care îi întinde unui urs un sandviș pleacă după câteva minute. Ursul rămâne, revine și, într-o zi, este împușcat pentru că s-a apropiat prea mult. Aceasta este realitatea din spatele unei fotografii aparent ‘drăguțe’”, a menționat vicepreședintele Asociației Milioane de Prieteni. Ce înseamnă, de fapt, când ursul nu se mai teme de oameni Un urs care s-a obișnuit cu prezența oamenilor nu este unul mai puțin periculos, dimpotrivă. Habituarea poate deveni deosebit de problematică atunci când este însoțită și de accesul la hrană. „Procesul se numește habituare. Prin expunere repetată, ursul învață că oamenii, mașinile și zgomotul nu reprezintă întotdeauna un pericol și începe să accepte o distanță tot mai mică. Dacă habituarea este asociată cu hrana, situația devine și mai periculoasă. Ursul nu se mai limitează la a tolera omul, ci începe să îl caute, pentru că îl asociază cu mâncarea. Asta nu înseamnă că ursul a devenit domestic sau ‘prietenos’. Rămâne un animal sălbatic, foarte puternic. Un urs care pare liniștit lângă o mașină este un urs al cărui comportament natural a fost modificat și care se află deja în pericol. De aceea, intervenția trebuie să înceapă de la primele apariții, prin eliminarea surselor de hrană și instalarea de fire electrice în acele zone”, a subliniat Paula Ciotloș. Citește și: Urșii au devenit mai numeroși și mai periculoși în zonele montane. Romsilva trage un semnal de alarmă pentru turiști: „În multe situații, nu mai hibernează” EXCLUSIV „Dacă singurul nostru răspuns este glonțul, nu gestionăm problema. Doar eliminăm, pe rând, victimele propriilor noastre greșeli” Cu cât se apropie mai mult de oameni, cu atât un urs poate fi considerat „problematic”. Iar atunci când apropierea devine repetată și situația este percepută drept un risc pentru oameni, se poate ajunge la cazuri tragice, în care povestea se încheie cu uciderea animalului. „De cele mai multe ori, numim ‘urs-problemă’ un animal al cărui comportament a fost creat sau întreținut de oameni. A fost hrănit, a găsit gunoaie în același loc și a fost tolerat până când apropierea lui a devenit incomodă sau periculoasă. Fiecare caz trebuie analizat individual. Prima măsură trebuie să fie eliminarea cauzei: securizarea deșeurilor, oprirea hrănirii, garduri electrice în jurul gospodăriilor vulnerabile, monitorizare și metode profesioniste de îndepărtare. Relocarea nu este o soluție miraculoasă. Un urs care a învățat să caute hrană lângă oameni poate repeta comportamentul în altă zonă sau poate încerca să se întoarcă. Iar dacă în locul din care a fost luat rămân aceleași tomberoane deschise, va veni un alt urs. Sanctuarul poate salva anumite animale, dar are o capacitate limitată și nu poate compensa lipsa unui sistem național de prevenție. Dacă singurul nostru răspuns este glonțul, nu gestionăm problema. Doar eliminăm, pe rând, victimele propriilor noastre greșeli”, a subliniat Paula Ciotloș. Nu orice urs care traversează o zonă turistică este în căutare de hrană Între simpla prezență a unui urs și un comportament periculos nu trebuie pus semnul egal. Un animal sălbatic poate traversa o zonă turistică fără să fie interesat de oameni, în timp ce altul poate reveni în mod repetat într-un anumit loc pentru că acolo a descoperit o sursă de hrană. „Această diferență este esențială. Prezența unui urs nu înseamnă automat pericol. Un urs care traversează are, de regulă, o direcție clară, evită oamenii și nu insistă în apropierea clădirilor, mașinilor sau tomberoanelor. Poate folosi un traseu pe care îl parcurgea cu mult înainte ca noi să construim acolo un drum sau o pensiune. Un urs care caută hrană merge la tomberoane, verifică mașini și terase, așteaptă în locurile în care a mai primit mâncare și se apropie intenționat de oameni. Dacă tratăm orice urs văzut ca pe un urs periculos, ajungem să justificăm eliminarea lor doar pentru simplul fapt că există”, a explicat Paula Ciotloș. Cum pot fi prevenite întâlnirile dintre oameni și urși Conflictul dintre oameni și urși nu este unul fără soluții. Conviețuirea este posibilă, dar presupune reguli clare și responsabilitate din partea celor care locuiesc, lucrează sau călătoresc în zonele în care trăiesc aceste animale. „Turiștii trebuie să înceteze să mai oprească mașinile, să coboare pentru fotografii, să cheme urșii și să le ofere hrană. Aceste gesturi nu sunt curaj și nici iubire pentru animale. Sunt comportamente care pun în pericol oameni și condamnă urșii. Administratorii pensiunilor, restaurantelor și cabanelor trebuie: să folosească tomberoane rezistente la urși, să păstreze deșeurile în spații închise, să curețe complet zonele de grătar, să nu lase afară hrană animalelor domestice, să instaleze garduri electrice acolo unde este necesar, să informeze turiștii despre ilegalitatea pe care o fac în cazul in care hrănesc urșii și riscul la care se expun dacă vor să facă selfie-uri cu ei, să nu atragă niciodată urșii pentru divertismentul clienților. Autoritățile trebuie să monteze camere în zonele în care se oprește frecvent pentru hrănirea urșilor și să aplice sancțiuni reale. Avem nevoie și de campanii permanente de educație, începând din școli, precum și de indicatoare clare și informații despre conduita corectă în zonele ‘fierbinți’”, a explicat Paula Ciotloș. „Cea mai mare greșeală este să credem că împușcarea urșilor va rezolva problema” În jurul urșilor există o discuție complicată, în care siguranța oamenilor, conservarea animalelor sălbatice, gestionarea populației și responsabilitatea autorităților se întâlnesc uneori în puncte foarte tensionate. Pentru Asociația Milioane de Prieteni, problema este tocmai ideea că eliminarea animalului poate rezolva, de una singură, cauza care l-a adus în acel loc: „Cea mai mare greșeală este să credem că împușcarea urșilor va rezolva problema. Putem împușca un urs, zece, o sută sau o mie. Dacă lăsăm aceleași gunoaie, continuăm să îi hrănim, construim fără limite în habitatul lor și nu protejăm pădurile și culoarele de deplasare, alți urși vor ocupa aceleași zone. Nu pentru că sunt „răi”, ci pentru că acolo găsesc ceea ce noi le punem la dispoziție. Cu atât mai gravă este vânătoarea de trofee, prin care sunt căutate tocmai exemplarele mari și viguroase. Acești urși maturi au un rol important în echilibrul populației și chiar ei sunt cei care țin sub control numărul urșilor din pădure. Nu putem pretinde că protejăm oamenii atunci când împușcăm, sub acest pretext, cele mai valoroase exemplare pentru trofee, adică exact pe cei care trăiesc liniștiți în habitatul lor. Asta nu este management! Este o mutilare a speciei, pentru că eliminăm exact animalele cele mai puternice și mai bine adaptate. În loc să investim doar în arme și cote de recoltare, trebuie să investim în tomberoane securizate, garduri electrice, monitorizare, protejarea pădurilor și, foarte important, în educația populației. Ursul trebuie ajutat să trăiască în mediul lui, nu atras în al nostru și apoi ucis pentru că a venit. Responsabilitatea este, înainte de toate, a noastră, a oamenilor. Noi am creat acest conflict și tot noi avem obligația să găsim soluții reale, nu să alegem glonțul de fiecare dată când prevenția și responsabilitatea ne incomodează”.