Recifele artificiale au transformat fundul mării într-un habitat pentru zeci de specii de pești. De la 12 la peste 60 de specii în doar trei ani

O zonă aparent pustie de pe fundul oceanului se poate transforma radical atunci când oamenii introduc structurile potrivite. Asta s-a întâmplat în largul coastei de sud-vest a Australiei de Vest, unde două recife artificiale construite special pentru a crea habitat marin au fost instalate în 2013, în apropiere de Bunbury și Dunsborough.

La fiecare dintre cele două recife au fost amplasate câte 30 de module din beton, fiecare cântărind aproximativ 10 tone. Structurile au fost concepute pentru a oferi adăpost peștilor, pentru a modifica circulația apei și pentru a crea noi zone de hrănire.

Rezultatul a fost spectaculos: înainte de instalarea recifelor fuseseră identificate aproximativ 12 specii de pești în acele zone. Trei ani mai târziu, peste 60 de specii foloseau deja structurile subacvatice, potrivit Recfishwest, organizația care reprezintă pescuitul recreativ în Australia de Vest și care a contribuit la dezvoltarea programului.

Cum a fost transformat fundul mării într-un habitat

Recifele de la Bunbury și Dunsborough au făcut parte din primul proiect australian din Australia de Vest dedicat construirii unor recife artificiale special concepute pentru a crea habitat marin.

Instalate în ianuarie 2013, acestea urmăreau să mărească suprafața disponibilă pentru speciile de pești importante pentru ecosistem și, în același timp, să ofere noi locuri pentru pescuitul recreativ.

Fiecare recif era format inițial din 30 de module de beton, organizate în șase grupuri a câte cinci. Nu era vorba însă despre simple blocuri aruncate pe fundul mării.

Modulele aveau o structură goală și complexă, creată astfel încât să formeze spații de diferite dimensiuni în care peștii să se poată adăposti. Forma lor modifica și circulația apei în jurul recifului.

Fiecare modul avea aproximativ 3 metri și cântărea 10 tone. Designul lor favoriza și fenomenul de upwelling, prin care apa bogată în nutrienți din zonele mai adânci este adusă spre suprafață. Acest proces poate susține dezvoltarea fitoplanctonului și zooplanctonului, organisme aflate la baza lanțului trofic marin și care, în cele din urmă, contribuie la hrănirea peștilor mai mari.

Cele două recife au fost amplasate relativ aproape de coastă. Cel de la Bunbury se află la aproximativ 17 metri adâncime, iar cel de la Dunsborough la circa 27 de metri. Astfel, ambele sunt accesibile pescarilor recreativi care folosesc ambarcațiuni de dimensiuni mai mici.

Citește și: Florida a aruncat peste 500.000 de tone de scoici în Golful Mexic. Rezultatul: ecosisteme marine refăcute și ape mai curate

De la aproximativ 12 specii de pești la peste 60

Cea mai importantă schimbare a fost observată în ceea ce privește biodiversitatea. Înainte de instalarea structurilor, în zonele respective fuseseră identificate aproximativ 12 specii de pești. În doar trei ani, peste 60 de specii ajunseseră să folosească recifele, potrivit datelor Recfishwest.

Transformarea nu s-a produs însă peste noapte. La numai două luni după instalare, în jurul structurilor puteau fi observați pești pelagici, printre care Samson fish și skippy. În interiorul modulelor se adunaseră deja și bancuri de pești de mici dimensiuni.

După aproximativ șase luni, algele acopereau o mare parte din suprafața betonului, iar în jurul recifului au început să fie observate specii care trăiesc în apropierea fundului mării, inclusiv dhufish. La puțin peste un an de la instalare, structurile erau deja colonizate de organisme precum alge calcaroase, bureți și briozoare.

Această evoluție este importantă pentru că un recif artificial nu rămâne, în timp, doar o colecție de structuri din beton. Pe măsură ce organismele marine se fixează pe suprafețele sale, acestea creează noi surse de hrană și noi locuri de adăpost. Treptat, se formează o comunitate subacvatică tot mai complexă.

De ce atrag structurile de beton multă viață marină

Recifele naturale oferă o combinație de crăpături, cavități, suprafețe verticale și diferențe de adâncime. Modulele artificiale încearcă să reproducă o parte dintre aceste caracteristici în zonele în care fundul mării este relativ uniform și lipsit de structuri.

Complexitatea recifelor poate oferi peștilor adăpost și zone de hrănire și poate modifica modul în care circulă apa. Pe măsură ce algele, coralii și nevertebratele colonizează structurile, acestea contribuie la formarea unei cantități suplimentare de biomasă, care intră în lanțul trofic.

Astfel, modulele de beton îndeplinesc mai multe funcții în același timp. Peștii mici se pot ascunde printre structuri, iar speciile prădătoare mai mari sunt atrase de concentrația de pradă.

De asemenea, diferite specii pot ocupa zone distincte ale recifului, în funcție de nevoile lor. Printre peștii observați în jurul recifelor din sud-vestul Australiei de Vest se numără pink snapper, Samson fish și alte specii căutate de pescarii recreativi.

Diversitatea tot mai mare a arătat că aceste structuri nu atrăgeau doar câteva specii de interes pentru pescuit, ci contribuiau la dezvoltarea unei comunități marine mult mai vaste.

Recifele au continuat să se dezvolte

Proiectul nu s-a oprit la primele module. În 2019, la reciful de la Bunbury au fost adăugate alte 90 de module mai mici din beton, ceea ce a mărit cu 50% suprafața disponibilă pentru pescuit.

Noile structuri au fost amplasate astfel încât să conecteze grupurile existente și să creeze un habitat subacvatic și mai complex.

Monitorizarea recifului a continuat și după extindere. În cadrul unui program științific al Recfishwest au fost folosite camere video subacvatice controlate de la distanță și prevăzute cu momeli, pentru a observa speciile prezente în zonă.

Datele colectate în 2020 au indicat prezența a 58 de specii de pești pe reciful extins de la Bunbury. Printre acestea se aflau Samson fish, yellowtail kingfish, pink snapper, dhufish și mulloway.

Monitorizarea este importantă deoarece succesul unui recif artificial nu este măsurat doar prin numărul de pești care apar în jurul structurilor. Cercetătorii încearcă să afle și cum evoluează habitatul în timp și dacă reciful contribuie efectiv la crearea unui ecosistem productiv sau doar concentrează pești care ar fi trăit oricum în alte zone.

Citește și: Păr uman transformat în barieră împotriva poluării. Soluția ingenioasă testată în Brazilia pentru protejarea oceanului

Australia de Vest dezvoltă o rețea de recife artificiale

Rezultatele primelor proiecte din sud-vestul Australiei de Vest au contribuit la dezvoltarea unui program mai amplu de recife artificiale de-a lungul coastei.

Din 2013, Recfishwest spune că a contribuit la realizarea a nouă astfel de recife în Australia de Vest. Proiectele au implicat peste 1.000 de module și aproape 3.000 de tone de habitat marin nou, răspândit pe aproximativ 40 de hectare de fund marin.

Și designul structurilor a devenit mai divers. Proiectele ulterioare au inclus turnuri metalice pentru pești, structuri din beton de diferite forme și recife care combină mai multe tipuri de module. Principiul a rămas însă același: acolo unde fundul mării este sărac în structuri naturale, introducerea unor elemente complexe poate crea noi spații în care organismele marine să se stabilească și să se dezvolte.

Recifele artificiale pot avea și efecte asupra comunităților de coastă. Prin crearea unor noi zone de pescuit, activitatea pescarilor recreativi se poate distribui pe suprafețe mai mari, ceea ce poate susține și afacerile locale legate de pescuit, turism și navigație.

De la niște module de beton la un ecosistem subacvatic

Ceea ce a început în 2013 cu module de beton de câte 10 tone amplasate pe un fund marin relativ lipsit de structuri a devenit un experiment amplu privind modul în care poate fi creat un habitat marin.

Creșterea de la aproximativ 12 specii de pești identificate inițial la peste 60 de specii în decurs de trei ani arată cât de repede pot fi colonizate structurile noi atunci când oferă adăpost, hrană și condiții favorabile.

Pentru Australia de Vest, proiectul ilustrează modul în care recifele artificiale pot îndeplini mai multe funcții simultan: pot crea habitat, pot susține biodiversitatea, pot oferi noi oportunități pentru pescuitul recreativ și pot contribui la economia comunităților de coastă.

Sub apă, ceea ce la început părea doar o colecție de cutii uriașe din beton a devenit treptat fundația unui mediu marin mult mai bogat, în jurul căruia viața continuă să se adune și să se dezvolte.