De ce suferă animalele returnate în mod repetat? Efectele schimbărilor asupra comportamentului și încrederii. Foto: Magnific.com Pentru un animal, mutarea dintr-un adăpost într-o locuință poate reprezenta începutul unei perioade de liniște după experiențe dificile. Într-un mediu nou, câinele sau pisica începe treptat să învețe rutina familiei, să recunoască vocile oamenilor, mirosurile din casă și locurile în care se simte în siguranță. Însă atunci când această stabilitate este întreruptă și animalul este returnat la adăpost, schimbarea poate fi mult mai dificilă decât pare din perspectiva oamenilor. Iar dacă experiența se repetă, efectele asupra comportamentului pot deveni din ce în ce mai vizibile. Animalele nu înțeleg abandonul prin prisma explicațiilor raționale pe care le-ar putea avea un om. Ele reacționează în primul rând la pierderea rutinei, la schimbarea mediului și la separarea de persoanele de care începuseră să se atașeze. De ce stabilitatea este atât de importantă pentru animale Câinii sunt animale sociale, iar predictibilitatea are un rol important în modul în care aceștia se adaptează la mediul înconjurător. Un program relativ constant, aceleași persoane, un loc familiar pentru odihnă și interacțiunile zilnice contribuie la apariția sentimentului de siguranță. La începutul unei adopții, un câine poate avea nevoie de timp pentru a înțelege că noul spațiu este unul sigur. Poate explora casa, poate învăța programul plimbărilor și poate începe să recunoască persoanele care îl îngrijesc. Dacă este mutat din nou, toate aceste repere dispar. Animalul trebuie să se adapteze iar la un alt spațiu, alte mirosuri, alte persoane și alte reguli. Pentru un animal care a trecut deja prin abandon, o nouă despărțire poate amplifica sentimentul de nesiguranță. Cum reacționează organismul la stresul repetat Schimbările bruște pot declanșa răspunsul fiziologic la stres. În cazul câinilor aflați în adăposturi, cercetările au identificat modificări ale nivelului de cortizol, unul dintre hormonii implicați în răspunsul organismului la stres. O perioadă scurtă de stres nu este neapărat anormală. Organismul animalului este construit să reacționeze atunci când apare un pericol sau o schimbare importantă. Problema apare atunci când stresul devine frecvent sau prelungit. În astfel de situații pot fi afectate mai multe aspecte ale stării generale, inclusiv somnul, digestia, comportamentul social și capacitatea de adaptare. Un câine stresat poate deveni foarte atent la ceea ce se întâmplă în jurul său și poate reacționa exagerat la zgomote, mișcări sau separarea de persoanele de care s-a atașat. Unele animale devin anxioase, altele se retrag complet Nu toate animalele răspund la stres în același mod. Unii câini pot deveni agitați, pot lătra excesiv, pot avea dificultăți în a rămâne singuri sau pot căuta permanent apropierea oamenilor. În anumite cazuri poate apărea anxietatea de separare, mai ales dacă animalul a trecut prin despărțiri repetate. Alte animale au o reacție aparent opusă. Devin tăcute, se retrag, evită contactul și par să nu mai fie interesate de joacă sau interacțiune. Foto: Magnific.com Acest comportament poate fi interpretat greșit de oameni drept „cumințenie”. În realitate, lipsa reacțiilor poate indica faptul că animalul este copleșit de situație și nu mai încearcă să interacționeze cu mediul. Ce înseamnă „neputința învățată” În literatura de specialitate este folosit conceptul de „neputință învățată” pentru a descrie situațiile în care un individ ajunge să nu mai încerce să schimbe o situație pe care o percepe ca fiind imposibil de controlat. În cazul animalelor, acest fenomen poate fi asociat cu experiențe repetate și stresante. Un câine care a fost mutat de mai multe ori poate ajunge să nu mai reacționeze la fel de intens la schimbarea mediului. Nu înseamnă neapărat că s-a adaptat și că se simte bine. Uneori, aparenta pasivitate poate reflecta o stare profundă de retragere. Într-un adăpost, un astfel de animal poate sta perioade lungi într-un singur loc, poate refuza interacțiunea, poate manifesta puțin interes pentru jucării și poate reacționa foarte slab la stimulii care anterior îi atrăgeau atenția. Citește și: Gest revoltător în Caraș-Severin: un bărbat și-a abandonat câinele pe marginea drumului și a fost amendat cu o sumă uriașă. Patrupedul abia fusese adoptat Stresul poate produce și comportamente repetitive Efectele unei perioade dificile nu se limitează întotdeauna la retragere sau anxietate. Unele animale pot dezvolta comportamente repetitive sau compulsive. Printre acestea se pot număra linsul excesiv al labelor, rosul anumitor obiecte, mersul repetitiv înainte și înapoi sau efectuarea acelorași mișcări în mod constant. Astfel de manifestări pot avea cauze multiple, inclusiv medicale, motiv pentru care schimbările de comportament nu trebuie atribuite automat stresului. Un consult veterinar este important atunci când apar manifestări noi, persistente sau intense. Animalele păstrează asocieri emoționale cu experiențele trecute Chiar dacă animalele nu își rememorează experiențele sub forma unei povești complexe, ele sunt capabile să învețe asocieri între anumite mirosuri, sunete, persoane, locuri sau situații și experiențele pe care le-au trăit. De aceea, un animal poate reacționa aparent inexplicabil la un anumit zgomot, la o anumită persoană sau la o situație care îi amintește de o experiență neplăcută. Aceste reacții pot persista și după ce animalul ajunge într-un mediu sigur. Cu răbdare și consecvență, unele asocieri negative se pot diminua, însă procesul de recuperare nu este identic pentru toate animalele. Pisicile pot manifesta stresul într-un mod diferit Și pisicile pot fi afectate de schimbările repetate de mediu, însă semnele stresului pot fi mai subtile. O pisică aflată într-o situație pe care o percepe ca nesigură se poate ascunde pentru perioade lungi, poate evita oamenii sau poate deveni mai puțin activă. Modificările de comportament pot apărea și în ceea ce privește alimentația, folosirea litierei sau interacțiunea cu alte animale. Din acest motiv, faptul că o pisică nu manifestă agresivitate nu înseamnă automat că se simte bine. Uneori, retragerea și evitarea contactului sunt modalități prin care animalul încearcă să facă față unei situații stresante. Citește și: Ce faci dacă găsești un câine speriat sau abandonat pe marginea drumului. Greșelile care îi pot pune viața în pericol, explicate de o echipă specializată: „În salvarea animalelor, răbdarea este de multe ori mai importantă decât viteza” EXCLUSIV Primele săptămâni într-o casă nouă sunt esențiale Adaptarea unui animal adoptat nu se produce întotdeauna în câteva zile. În cazul câinilor, organizațiile de protecție a animalelor folosesc uneori regula orientativă „3-3-3” pentru a explica faptul că perioada inițială poate include mai multe etape. Primele zile pot fi marcate de stres și nesiguranță, următoarele săptămâni sunt dedicate acomodării, iar în lunile următoare se poate consolida relația cu familia. Este important de înțeles că aceasta nu reprezintă o regulă medicală și nici un calendar fix. Fiecare animal are propriul ritm de adaptare, în funcție de vârstă, temperament, experiențele anterioare și mediul în care ajunge, conform aspca.org. Presiunea exercitată asupra animalului pentru a deveni imediat „perfect” poate îngreuna procesul de acomodare. De ce apar uneori returnările după adopție O parte dintre animalele returnate nu sunt abandonate deoarece au o problemă care nu poate fi rezolvată, ci pentru că adoptatorii nu au anticipat perioada de adaptare. Foto: Magnific.com Un câine poate avea accidente în casă, poate lătra, poate distruge obiecte sau poate manifesta teamă. O pisică se poate ascunde zile întregi sau poate refuza inițial interacțiunea. Aceste comportamente pot fi temporare și pot apărea ca reacții la schimbarea mediului. Înainte de luarea deciziei de returnare, este utilă discutarea problemelor cu un medic veterinar, un specialist în comportament animal sau reprezentanții organizației de la care a fost făcută adopția. Răbdarea poate face diferența după o adopție Pentru un animal care a trecut deja prin abandon, un mediu stabil și previzibil poate fi extrem de important. Un program constant, un spațiu în care se poate retrage, interacțiunile blânde și evitarea pedepselor pot contribui la reducerea stresului. La fel de important este ca oamenii să nu forțeze apropierea și să îi permită animalului să își construiască treptat încrederea. În cazul unor probleme de comportament, intervenția timpurie poate preveni agravarea lor. O adopție responsabilă înseamnă și asumarea perioadei de adaptare Adoptarea unui animal nu presupune doar oferirea unei locuințe, ci și disponibilitatea de a trece împreună prin perioada de acomodare. Un câine sau o pisică poate avea nevoie de săptămâni sau chiar luni pentru a se adapta complet, mai ales dacă a trecut prin abandon, neglijare sau mai multe schimbări de mediu. Returnarea repetată poate accentua nesiguranța și poate face viitoarele adaptări mai dificile. Din acest motiv, alegerea unui animal ar trebui făcută cu o evaluare realistă a timpului, resurselor și răbdării pe care familia le poate oferi.