Pisicile îi pot ajuta pe copiii cu dizabilități să devină mai responsabili, iar activitățile comune întăresc legătura dintre ei. Foto: Magnific.com Pisicile îi ajută pe copiii cu dizabilități…dar și invers. Un program de dresaj dedicat copiilor cu dizabilități de dezvoltare a produs schimbări benefice pentru ambele părți. Copiii s-au implicat mai mult în îngrijirea animalelor. În același timp, unele pisici au devenit mai sociabile și s-au apropiat de micii lor stăpâni. Acestea sunt concluziile unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Oregon State University. De obicei, intervențiile asistate de animale implică prezența câinilor sau a cailor. Pisicile au primit mult mai puțină atenție în acest domeniu. Mulți le consideră independente și greu de implicat în activități structurate. Totuși, cercetarea publicată în revista științifică „Animals” si mentionata de My Vet Candy arată că felinele pot participa activ la astfel de programe. Copiii au participat la șase ședințe alături de pisicile lor La studiu au participat 36 de copii și adolescenți cu dizabilități de dezvoltare. Aceștia aveau între 8 și 17 ani. Fiecare copil a participat alături de pisica familiei. Cercetătorii au împărțit participanții în două grupuri. Jumătate dintre copii au urmat un program format din șase ședințe. Fiecare întâlnire a durat 45 de minute. În timpul ședințelor, copiii au învățat tehnici simple de dresaj. Apoi, au exersat acasă împreună cu animalele lor. De exemplu, au încercat să le învețe pe pisici să stea sau să vină atunci când erau chemate. Cealaltă jumătate a participanților a format grupul de control. Acești copii nu au luat parte la activitățile de dresaj. Cercetătorii au folosit chestionare pentru a urmări schimbările. Copiii le-au completat înaintea programului, la șase săptămâni după încheierea acestuia și la un an de la începerea studiului. Întrebările au urmărit mai multe aspecte. Printre acestea s-au numărat relația copilului cu pisica și implicarea în îngrijirea ei. Specialiștii au analizat și comportamentul copiilor față de animale. În plus, echipa a filmat ședințele și a studiat reacțiile pisicilor. Cercetătorii au urmărit atât atașamentul față de copil, cât și nivelul de sociabilitate. De exemplu, au măsurat timpul petrecut de pisică la mai puțin de un metru de copil. Pisicile îi ajută pe copiii cu dizabilități. Copiii s-au implicat mai mult în îngrijirea pisicilor Programul a reușit să mențină interesul copiilor. Toți participanții au fost prezenți la cele șase întâlniri. Foto: Magnific.com Rezultatele au arătat o creștere a responsabilității în grupul care a urmat programul. Copiii s-au implicat mai mult în îngrijirea pisicilor. În schimb, nivelul de responsabilitate raportat a scăzut în grupul de control. Înaintea programului, 44% dintre copii spuneau că își învață pisicile lucruri noi. După ședințele de dresaj, procentul a ajuns la 94%. A crescut și numărul copiilor care își plimbau pisicile. Proporția a urcat de la 28% la 78%. Desigur, o pisică trebuie plimbată în condiții de siguranță. Hamul trebuie să fie potrivit, iar acomodarea trebuie făcută treptat. Animalul nu trebuie forțat dacă manifestă teamă sau disconfort. Programul a reușit să mențină interesul copiilor. Toți participanții au fost prezenți la cele șase întâlniri. De asemenea, rata medie de realizare a activităților pentru acasă a fost de 81%. Șase pisici au dezvoltat un atașament sigur Cercetătorii au observat schimbări și în comportamentul felinelor. Șase pisici au trecut de la un atașament considerat nesigur la unul clasificat drept sigur. De asemenea, unele animale au devenit mai încrezătoare și mai sociabile. Totodată, relația lor cu micii stăpâni s-a consolidat. Copiii au început să privească pisicile într-un mod diferit. Acestea nu mai erau doar animale prezente în casă, ci adevărați parteneri. Interacțiunea cu ele i-a motivat pe copii să-și asume mai multe responsabilități. „Oamenii subestimează adesea contribuția pisicilor în intervențiile bazate pe interacțiunea dintre oameni și animale”, a explicat Monique Udell. Aceasta este profesoară la Oregon State University și studiază relațiile dintre oameni și animale. Potrivit cercetătoarei, pisicile pot forma legături de atașament cu oamenii. În plus, ele pot fi dresate asemenea câinilor. Metodele trebuie însă să fie blânde și bazate pe recompense. Pisicile pot fi mai mult decât niște companioni pasivi Cercetarea nu demonstrează că programul ar avea aceleași efecte asupra tuturor copiilor sau pisicilor. Totuși, rezultatele arată potențialul unor asemenea activități. Foto: Magnific.com Rezultatele oferă o nouă perspectivă asupra rolului pisicilor în intervențiile asistate de animale. Activitățile comune le pot oferi copiilor o rutină. De asemenea, îi pot încuraja să participe la îngrijirea animalului. În același timp, dresajul poate crea noi ocazii de apropiere între copii și pisicile lor. Studiul a avut însă un număr redus de participanți. În plus, o parte dintre rezultate s-a bazat pe răspunsurile oferite în chestionare. Prin urmare, concluziile sunt promițătoare, dar trebuie interpretate cu prudență. Cercetarea nu demonstrează că programul ar avea aceleași efecte asupra tuturor copiilor sau pisicilor. Totuși, rezultatele arată potențialul unor asemenea activități. Atunci când programul respectă nevoile copilului și temperamentul animalului, pisica poate avea un rol activ. Ea nu este doar o prezență liniștitoare, ci poate deveni un partener în procesul de învățare. Foto: Magnific.com