Diferențele dintre hermină (stânga) și nevăstuică (dreapta). Foto: pexels.com Hermina și nevăstuica sunt două dintre cele mai mici și agile mamifere carnivore întâlnite. Ambele au corpuri alungite, picioare scurte și blană maronie, iar atunci când trec în fugă prin iarbă pot fi confundate cu ușurință. Deși diferențele dintre hermină și nevăstuică nu sunt întotdeauna evidente la prima vedere, câteva caracteristici te pot ajuta să identifici rapid animalul pe care l-ai întâlnit. Iată ghidul complet despre hermine și nevăstuici: cum le recunoști, unde trăiesc, ce mănâncă și care sunt cele mai bune locuri în care le poți observa în natură. Ce sunt mustelidele? Hermina și nevăstuica fac parte din familia Mustelidae, care cuprinde mamifere carnivore. În Marea Britanie există șapte specii de mustelide care trăiesc în sălbăticie: hermina, nevăstuica, bursucul, jderul de copac, nurca americană, dihorul și vidra. Aspectul și comportamentul lor diferă considerabil, însă, în general, mustelidele au corpul lung, picioarele scurte și blana deasă. Multe dintre ele sunt active mai ales noaptea, ceea ce explică de ce sunt atât de greu de observat. Hermina și nevăstuica sunt printre cele mai asemănătoare specii, iar o simplă privire fugitivă nu este întotdeauna suficientă pentru a le diferenția. Hermina: cum o recunoști Hermina are un corp lung și suplu, aproximativ de dimensiunea unui șobolan foarte subțire. Foto: pexels.com Nume științific: Mustela erminea Hermina are un corp lung și suplu, aproximativ de dimensiunea unui șobolan foarte subțire. Poate ajunge la aproximativ 25 de centimetri lungime, măsurând capul și corpul, iar masculii sunt vizibil mai mari decât femelele. Spatele și lateralele sunt uniform maronii, în contrast puternic cu abdomenul deschis la culoare. O caracteristică importantă este coada: aproximativ ultima treime este întotdeauna neagră. În partea inferioară, blana este albicioasă-crem, iar la nivelul gâtului nu apar pete maronii. Hermina poate fi întâlnită în zonele rurale deschise și în apropierea zidurilor tradiționale din piatră, atât în Marea Britanie, cât și în Irlanda. Unde poți vedea o hermină Corpul lung și flexibil îi permite herminei să urmărească prada atât la suprafață, cât și în galerii subterane. Cele mai bune șanse să observi una sunt în zonele cu iarbă înaltă și vegetație neuniformă, în apropierea vizuinilor de iepuri sau pe lângă grămezi de lemne. Herminele sunt adesea active în timpul zilei. Pot urmări prada în spații deschise și își pot amenaja cuibul în vizuini abandonate. Care este cea mai bună perioadă pentru a vedea hermine? Luna noiembrie poate fi o perioadă bună pentru observarea herminelor în Marea Britanie, după ce vegetația începe să se usuce și să dispară. În această perioadă, animalele pot fi mai ușor de observat în peisajul rural. Hermina își schimbă blana și devine albă iarna? Da. Exemplarele cu blană albă sunt întâlnite frecvent în nordul Marii Britanii, însă sunt mai rare în sud. Hermina își schimbă blana în sezonul rece, devenind albă, însă vârful cozii rămâne negru. Din acest motiv, în regiunile nordice poate fi observată cu blană albă chiar și atunci când nu există zăpadă, ceea ce o face mult mai ușor de remarcat. Citește și: Singurele animale care își pot schimba culoarea pe timpul iernii (GALERIE FOTO) Cum arată excrementele de hermină? Corpul lung și flexibil îi permite herminei să urmărească prada atât la suprafață, cât și în galerii subterane. Foto: pixabay.com Excrementele herminei sunt lungi și subțiri și pot ajunge la aproximativ 8 centimetri. Urmele lăsate de animale, inclusiv excrementele, pot oferi indicii importante despre speciile care au trecut printr-o grădină, un parc sau o zonă rurală. Ce mănâncă hermina? Hermina este un prădător foarte eficient și consumă zilnic o cantitate de hrană echivalentă cu aproximativ 25% din greutatea propriului corp. Din acest motiv, petrece mult timp căutând și capturând pradă. Iepurii reprezintă una dintre principalele sale surse de hrană. Numărul herminelor poate scădea atunci când populațiile de iepuri sunt reduse. Cum vânează hermina? Hermina urmărește oportunist mamifere mici și se deplasează rapid, verificând toate locurile în care s-ar putea ascunde prada. Viteza îi permite să atace prin surprindere, dar reprezintă și un avantaj atunci când încearcă să scape de prădători mai mari sau de păsările de pradă. În vegetația deasă, mirosul și auzul sunt cele mai importante simțuri pentru vânătoare. După ce localizează prada, hermina o poate prinde în doar câteva salturi. Uneori își înfășoară corpul în jurul șoarecilor mari sau al șobolanilor mici pentru a-i imobiliza. Chiar dacă sunt mult mai mari decât herminele, iepurii pot deveni și ei pradă. Un iepure adult cântărește de câteva ori mai mult decât o hermină și poate reprezenta un adversar periculos. De aceea, hermina se apropie cu mare atenție, se oprește și se ridică uneori pe picioarele din spate pentru a aprecia distanța. Folosește vegetația și alte forme de adăpost pentru a se apropia cât mai mult înainte de atacul final. După ce ucide prada, hermina trage rapid animalele mai mari într-un loc ascuns, pentru a nu atrage atenția altor prădători. Resturile pot fi ascunse pentru mai târziu, sub vegetație deasă sau îngropate superficial sub un buștean ori o piatră. Nevăstuica: cum o recunoști Nevăstuicile își amenajează cuiburile în găuri abandonate de șoareci. Foto: pexels.com Nume științific: Mustela nivalis Nevăstuica are un corp extrem de suplu și este aproximativ de două ori mai mare decât un șoarece de casă. Poate ajunge la 20 de centimetri lungime, măsurând capul și corpul, fiind mai subțire decât hermina. Spre deosebire de hermină, masculii și femelele au dimensiuni relativ apropiate. Spatele este maro-roșcat, iar zona mai deschisă de pe abdomen are o margine neregulată, ceea ce o diferențiază de linia mai clară întâlnită la hermină. Nevăstuica poate avea, de asemenea, câte o pată maronie, numită „pată gulară”, pe fiecare parte a gâtului. Coada este complet maronie, foarte scurtă și poate fi greu de observat. În Marea Britanie, nevăstuica poate fi întâlnită în garduri vii, păduri și zone cu iarbă înaltă. Specia nu trăiește în Irlanda. Unde poți vedea nevăstuici Zonele împădurite care oferă multe locuri de ascuns sunt potrivite pentru nevăstuici. Le poți întâlni și de-a lungul gardurilor vii, pe maluri acoperite de vegetație sau în alte locuri unde există suficientă protecție. Nevăstuicile își amenajează cuiburile în găuri abandonate de șoareci. Nevăstuica își schimbă culoarea blănii iarna? În Marea Britanie, nevăstuica nu își schimbă culoarea blănii în timpul iernii. Rămâne maro-roșcată pe tot parcursul anului. În anumite regiuni din Europa există însă nevăstuici care își pot schimba culoarea blănii și pot deveni albe în sezonul rece. Cum arată excrementele nevăstuicii? Excrementele nevăstuicii seamănă cu cele ale herminei, dar sunt mai mici. Pot ajunge la aproximativ 5 centimetri lungime. Iarna, atunci când vegetația se retrage, pot fi observate mai ușor și găurile sau vizuinile mamiferelor. Acestea pot oferi indicii despre animalele care trăiesc într-o anumită zonă. Citește și: Ce mănâncă o nevăstuică – ghid pentru hrănirea nevăstuicilor Cum faci diferența dintre hermină și nevăstuică În Marea Britanie, nevăstuica poate fi întâlnită în garduri vii, păduri și zone cu iarbă înaltă. Specia nu trăiește în Irlanda. Foto: pexels.com Cele două animale sunt foarte asemănătoare, dar există câteva semne care pot face diferența. Dacă observi alb pe spatele animalului, este vorba despre o hermină. În Marea Britanie, nevăstuicile nu își schimbă culoarea în alb în timpul iernii. Coada este cel mai bun indiciu. Hermina are o coadă mai lungă, al cărei vârf este negru indiferent de anotimp. Nevăstuica are o coadă foarte scurtă, complet maronie. Hermina este, de asemenea, mai mare decât nevăstuica, deși diferența de dimensiune poate fi dificil de apreciat atunci când animalele sunt observate în sălbăticie. Și modul în care aleargă poate oferi un indiciu. Hermina are o alergare mai săltăreață, în timp ce nevăstuica se deplasează de obicei mai rapid și mai aproape de sol. Iar dacă vezi un mic prădător călare pe o ciocănitoare, probabil că este o nevăstuică – o referire amuzantă la o fotografie devenită celebră în lumea naturii. Care este cel mai mic carnivor din lume? Nevăstuica este nu doar cel mai mic carnivor din Marea Britanie, ci și cel mai mic carnivor din lume, potrivit discoverwildlife.com. Un exemplar adult de nevăstuică (Mustela nivalis) nu depășește, în general, 26 de centimetri lungime, iar cele mai mici exemplare pot cântări doar aproximativ 25 de grame. Dimensiunile sale reduse reprezintă, paradoxal, unul dintre marile sale avantaje. Raportul mare dintre suprafața corpului și greutate înseamnă că nevăstuica trebuie să consume zilnic aproximativ o treime din propria greutate. Pentru a supraviețui, intră în vizuinile rozătoarelor și ale iepurilor și poate captura animale de câteva ori mai mari decât ea. Mușcătura în zona gâtului este cea care îi permite să-și imobilizeze prada. Specia este răspândită pe teritoriul continental al Marii Britanii și se găsește, de asemenea, în Europa, America de Nord, Asia și nordul Africii. Nevăstuica a fost introdusă și în alte regiuni ale lumii.