Cum scapi de cârtițe și cum le împiedici să se întoarcă în curte

Dacă gazonul este plin de denivelări și dâre ridicate de pământ, este posibil să aveți niște vecini subterani: cârtițele. Aceste mamifere mici își petrec aproape toată viața sub pământ și sunt rareori văzute, însă activitatea lor lasă în urmă numeroase tuneluri care pot strica aspectul gazonului și pot face chiar și tunderea ierbii mai dificilă.

Dar ce sunt, de fapt, cârtițele și cum puteți scăpa de ele? Specialiștii explică modul în care pot fi identificate, de ce apar în curți și ce metode pot ajuta la limitarea activității lor.

Ce sunt cârtițele și de ce sapă atât de mult?

Deși pot fi confundate cu rozătoarele, cârtițele sunt mamifere mici și sunt mai apropiate din punct de vedere evolutiv de lilieci decât de șoareci sau alte rozătoare.

De ce lasă în urmă atât de mult pământ răscolit? Pentru că sunt animale insectivore și sapă în permanență în căutarea hranei.

„Cârtițele sunt insectivore. Sapă tuneluri în căutarea hranei și împing pământul din calea lor. Au labe anterioare mari, asemănătoare unor lopeți, care le ajută să sape, aproape ca și cum ar înota prin sol”, explică Sheldon Owen, specialist în fauna sălbatică la Universitatea West Virginia.

Activitatea de săpare consumă foarte multă energie, motiv pentru care cârtițele sunt mereu în căutarea hranei. Ele se hrănesc atât ziua, cât și noaptea, iar săpatul are loc pe tot parcursul anului. Nu hibernează.

„Consumă zilnic aproximativ 80% din propria greutate”, spune Robert Pierce, specialist în pescuit și faună sălbatică la Universitatea din Missouri.

Cârtițele mănâncă insecte, larve de melci, păianjeni și diverse nevertebrate mici, însă printre alimentele lor preferate se numără râmele și larvele albe ale unor insecte.

Cârtițele nu sunt cunoscute ca purtătoare ale unor boli care să reprezinte un pericol pentru oameni sau animale. Problemele apar mai ales atunci când își fac tunelurile sub un gazon îngrijit.

„Pentru că sapă sub suprafața solului, rădăcinile ierburilor pot fi desprinse de pământ. Uneori, acest lucru poate face ca gazonul să se usuce”, explică Clint Waltz, specialist în gazon la Universitatea din Georgia.

Cum recunoști o cârtiță

Cârtițele sunt mici, au blana de culoare neagră sau gri, botul lipsit de păr, coada scurtă și labe anterioare mari, care seamănă cu niște lopeți.

Uneori însă, proprietarii confundă urmele lăsate de cârtițe cu cele ale șoarecilor de câmp, cunoscuți sub numele de voles.

Șoarecii de câmp sunt rozătoare și seamănă cu șoarecii obișnuiți, însă au coada scurtă. Ei sapă tuneluri scurte și puțin adânci și se pot deplasa chiar sub suprafața zăpezii în timpul iernii. Mai mult, aceștia sunt oportuniști și pot folosi tunelurile deja săpate de cârtițe.

Diferența importantă este că șoarecii de câmp pot provoca pagube serioase în grădină. Spre deosebire de cârtițe, sunt erbivori și se hrănesc cu plante ornamentale, legume, bulbi, tuberculi, scoarța copacilor – în special a puieților – și rădăcini.

Ei pot fi vinovații atunci când plante care până atunci arătau perfect sănătoase se prăbușesc brusc sau când scoarța este rosă circular în jurul bazei unui copac.

Citește și: Diferența dintre cârtiță și șoarece de câmp și de ce contează pentru gazon

Cum scapi de cârtițe din curte

Din păcate, nu există o metodă simplă și garantată pentru a elimina cârtițele. În cele mai multe cazuri, ele reprezintă mai degrabă o neplăcere decât o problemă gravă. Dacă tunelurile și mușuroaiele au devenit însă prea numeroase, există câteva metode prin care puteți face curtea mai puțin atractivă pentru aceste animale.

Primul pas este să vă asigurați că aveți de-a face cu o cârtiță și nu cu un șoarece de câmp. Cele două animale au nevoie de metode diferite de combatere.

În cazul șoarecilor de câmp, specialiștii recomandă capcane cu arc, care pot fi momite cu unt de arahide și acoperite cu o bucată de carton sau un alt material protector. Acest lucru este important deoarece animalele preferă să nu se hrănească în spații deschise și, în același timp, reduce riscul ca păsările să declanșeze accidental capcana.

O altă soluție este împiedicarea cârtițelor să ajungă în anumite zone. De exemplu, fundul straturilor de grădină ridicate poate fi acoperit cu o plasă metalică, astfel încât animalele să nu poată săpa și pătrunde în interior.

Repelenții pot ajuta, dar nu fac minuni

Pe piață există numeroși repelenți pentru cârtițe. Uleiul de ricin este una dintre substanțele despre care există dovezi că poate avea un anumit efect, însă rezultatele sunt limitate.

Dacă folosiți un astfel de produs, este important să respectați instrucțiunile de pe etichetă și să îl reaplicați atunci când este necesar. Nu trebuie însă așteptat un rezultat garantat.

O altă variantă este reducerea cantității de hrană disponibile în gazon. Unele tratamente împotriva larvelor de insecte pot diminua sursa de hrană a cârtițelor și le-ar putea determina să caute un alt loc.

Momentul potrivit pentru aplicarea tratamentelor diferă însă în funcție de zonă, astfel că specialiștii recomandă consultarea serviciului local de extensie agricolă al unei universități pentru a afla perioada potrivită.

Capcanele, cea mai eficientă metodă

Potrivit specialiștilor, capturarea cu ajutorul capcanelor este metoda cu cele mai mari șanse de succes atunci când vine vorba despre combaterea cârtițelor. Există trei tipuri principale de capcane: cele tip foarfecă, cele tip harpon și cele cu buclă de strangulare.

Capcanele trebuie amplasate direct pe tunelurile în care există semne că o cârtiță este activă în mod regulat. Procesul poate necesita mai multe încercări, deoarece animalul își poate schimba traseele și comportamentul după ce detectează o modificare în tunel.

În schimb, dispozitivele cu ultrasunete, obiectele menite să sperie animalele și dispozitivele rotative de tip morișcă nu sunt recomandate ca soluții eficiente. Nu există dovezi științifice solide că acestea reușesc să țină cârtițele departe.

Citește și: Fosilă veche de 3,25 milioane de ani, identificată ca o nouă specie de cârtiță

De ce nu sunt recomandate momelile otrăvitoare

Specialiștii recomandă evitarea momelilor toxice. Problema este că acestea pot fi ingerate accidental și de alte animale, inclusiv de câini și pisici.

Există și riscul de otrăvire secundară. Dacă o cârtiță iese la suprafață după ce a consumat o substanță toxică, moare și este apoi mâncată de o pasăre răpitoare sau de un alt prădător, toxina poate ajunge mai departe în lanțul trofic.

Chiar și momelile care imită aspectul râmelor, concepute special pentru a fi introduse în tuneluri și pentru a semăna cu hrana preferată a cârtițelor, pot reprezenta un pericol dacă sunt înghițite de copii sau animale de companie.

Cum îți dai seama dacă ai cârtițe în curte

Unul dintre cele mai clare semne este reprezentat de dârele ridicate de pământ care apar deasupra tunelurilor subterane. Tunelurile de deplasare pot fi situate la cel puțin aproximativ 12-13 centimetri sub suprafața solului. Acestea sunt, de regulă, lungi și relativ drepte și funcționează ca niște adevărate „autostrăzi” pe care cârtițele le folosesc zilnic.

Există și tuneluri care se ramifică sau se deplasează în zigzag. Acestea sunt folosite în special atunci când animalul caută hrană.

În unele locuri pot apărea și mușuroaie de pământ asemănătoare unor mici vulcani. Acestea pot avea între aproximativ 5 și 30 de centimetri înălțime și apar atunci când cârtițele scot la suprafață pământul rezultat din săparea unor galerii mai adânci.

Câte cârtițe pot trăi în aceeași curte?

Numărul mare de tuneluri îi poate face pe proprietari să creadă că au de-a face cu o adevărată colonie. În realitate, cârtițele sunt în mare parte animale solitare. În medie, există aproximativ trei cârtițe pe acru, adică în jur de 1,2 exemplare pe hectar.

Cu toate acestea, suprafața pe care o poate explora o singură cârtiță este surprinzător de mare pentru un animal atât de mic, potrivit southernliving.com. Un exemplar poate avea un teritoriu de până la trei acri, echivalentul a aproximativ 1,2 hectare.

Motivul este simplu: cârtițele consumă cantități foarte mari de hrană și trebuie să se deplaseze constant prin sol pentru a găsi suficiente insecte și nevertebrate.

Prin urmare, faptul că un gazon este plin de tuneluri nu înseamnă neapărat că sub el trăiesc zeci de cârtițe. De multe ori, întreaga rețea poate fi opera unuia sau a câtorva exemplare.