O molie rară, dispărută din evidențele Angliei timp de peste 70 de ani, a fost redescoperită într-o moșie istorică. Foto: Charlotte Rankin O descoperire spectaculoasă făcută în nordul Angliei le oferă specialiștilor noi speranțe pentru supraviețuirea uneia dintre cele mai rare specii de molii din această țară. La domeniul istoric Wallington, din Northumberland, cercetătorii au identificat o populație reproducătoare de Dark Bordered Beauty (Epione vespertaria), o molie care nu mai fusese văzută în această zonă din 1952. Redescoperirea este cu atât mai importantă cu cât specia a ajuns într-o situație extrem de fragilă în Anglia. Înainte de această observație, Strensall Common, din North Yorkshire, era considerat principalul și practic singurul loc cunoscut din Anglia unde mai supraviețuia o populație a acestei molii. Colonia de la Wallington a fost găsită de Dr. Dave Wainwright, cercetător principal în domeniul conservării la Butterfly Conservation. Căutarea a avut un rezultat neașteptat de rapid: primul exemplar adult a fost observat la numai aproximativ 10 minute după începerea verificărilor. Pentru cercetător, momentul a fost unul deosebit de important, mai ales după ani întregi în care a căutat populații necunoscute ale speciei în nordul Angliei. „Frumusețea cu margini întunecate”, o molie greu de găsit Dark Bordered Beauty este o specie de molie cu un aspect distinctiv. Aripile sale prezintă combinații de tonuri crem și maro-ciocolatiu, iar insecta poate fi observată activă în timpul zilei. Deși poate fi recunoscută relativ ușor atunci când este prezentă, identificarea unor populații izolate este dificilă. Specia depinde de anumite condiții de habitat, iar modificările produse de agricultură, pășunat, vreme și degradarea vegetației îi pot afecta puternic supraviețuirea. Foto: wikipedia La Wallington, ultima observație documentată data din urmă cu mai bine de șapte decenii. De atunci, molia dispăruse din evidențele locale, iar specialiștii nu știau dacă populația dispăruse complet sau dacă insectele reușiseră să supraviețuiască într-un colț mai puțin accesibil al domeniului. Citește și: Genomurile a 1.000 de specii de fluturi și molii au fost analizate. Ce au descoperit cercetătorii? Cercetătorul verificase zona și în 2004, dar fără succes Redescoperirea este cu atât mai interesantă cu cât Dr. Dave Wainwright studiase deja Wallington în 2004. La acel moment, însă, nu găsise niciun indiciu că Dark Bordered Beauty mai trăia acolo. Privind retrospectiv, cercetătorul consideră că diferența a fost făcută de transformarea habitatului. În urmă cu peste două decenii, terenul era supus unui pășunat intens, iar condițiile nu erau favorabile dezvoltării populației. Între timp, modul în care zona a fost administrată s-a schimbat considerabil, scrie BBC. Vegetația s-a îmbogățit, iar suprafețele cu flori sălbatice s-au extins. Astfel, locul a început să ofere condițiile necesare pentru revenirea sau menținerea speciei. Această schimbare demonstrează cât de importantă poate fi restaurarea habitatelor pentru insectele rare, chiar și atunci când acestea nu au mai fost observate timp îndelungat. Primul exemplar a apărut după doar 10 minute de căutări Înaintea celei mai recente expediții, Wainwright avea speranțe că molia ar putea fi încă prezentă la Wallington. Totuși, experiența anilor anteriori îl făcea prudent. Cercetătorul vizitase numeroase regiuni din nordul Angliei în încercarea de a găsi populații necunoscute. Tocmai de aceea, nu se aștepta ca rezultatul să apară atât de repede. La aproximativ 10 minute de la începerea căutării, echipa a observat primul exemplar adult. Descoperirea a fost urmată de identificarea mai multor indivizi, ceea ce a permis specialiștilor să stabilească faptul că nu era vorba despre o apariție accidentală a unui singur exemplar, ci despre o colonie reproducătoare. Pentru Wainwright, momentul a reprezentat unul dintre cele mai importante puncte ale carierei sale în domeniul conservării. Populația din Anglia este în continuare extrem de vulnerabilă Importanța descoperirii devine mai clară atunci când este analizată situația generală a speciei. Până la găsirea coloniei de la Wallington, Strensall Common din North Yorkshire era considerat ultimul refugiu important al Dark Bordered Beauty în Anglia. Numai că și această populație a trecut printr-un declin îngrijorător. Monitorizările realizate de Butterfly Conservation indică o reducere semnificativă a numărului de exemplare în ultimele două decenii. Dacă în trecut anumite observații consemnau sute de molii, în ultimii ani numărătorile au ajuns să indice doar câteva zeci. O asemenea scădere transformă orice populație suplimentară într-un element extrem de important pentru conservarea speciei. Seceta și incendiile pun presiune pe ultimul habitat cunoscut Strensall Common nu se confruntă doar cu scăderea numărului de molii. Habitatul este, la rândul său, afectat de schimbările de mediu. Perioadele prelungite de secetă din timpul verii pot modifica vegetația și condițiile de care depind insectele. În plus, un incendiu de vegetație de proporții a afectat anumite zone ale habitatului în anul precedent, adăugând o nouă presiune asupra populației. În aceste condiții, existența unei a doua colonii cunoscute în Anglia poate reprezenta o plasă de siguranță importantă pentru specie. Populații mici și izolate de Dark Bordered Beauty mai există și în Scoția, inclusiv în regiuni precum Deeside și Speyside. Totuși, situația populației engleze era deosebit de vulnerabilă, întrucât depindea în mare măsură de un singur habitat. Restaurarea naturii la Wallington ar fi putut crea condițiile pentru revenirea moliei Redescoperirea nu pare să fie întâmplătoare. Ea vine după o serie de intervenții de conservare realizate pe vastul domeniu Wallington. Pe cele aproximativ 13.000 de acri ale proprietății, proiectul „Wilder Wallington” urmărește să refacă și să diversifice habitatele naturale. Rangerii National Trust au lucrat împreună cu fermierii care utilizează terenurile pentru a reduce presiunea exercitată de pășunatul animalelor în anumite zone. În același timp, au fost restaurate suprafețe de turbă degradate, iar vegetației i s-a permis să se dezvolte mai natural. Au apărut astfel condiții favorabile pentru regenerarea unor specii de plante și arbori autohtoni. Printre acestea se numără plopul tremurător și salcia târâtoare, două plante deosebit de importante pentru Dark Bordered Beauty. Omizile depind de două plante pentru hrană Importanța acestor plante este legată direct de ciclul de viață al moliei. Omizile Dark Bordered Beauty se hrănesc cu lăstarii plopului tremurător și ai sălciilor târâtoare. Prin urmare, dezvoltarea acestor plante poate crea condiții favorabile nu doar pentru insectele adulte, ci și pentru reproducerea populației. Aceasta ar putea explica de ce zona Wallington arată acum mult mai promițător decât în 2004. În locul unui teren afectat de pășunat intens, specialiștii au găsit un peisaj cu vegetație bogată și numeroase flori sălbatice. Restaurarea habitatului ar fi putut permite populației să se mențină într-o zonă greu de detectat sau chiar să revină după o perioadă îndelungată. National Trust consideră descoperirea o confirmare a eforturilor de conservare Rangerii care administrează domeniul au primit cu entuziasm vestea că Wallington adăpostește o populație a unei specii atât de rare. Emily Johnson, ranger National Trust la Wallington Estate, a subliniat că rezultatul reprezintă o confirmare importantă a măsurilor luate pentru îmbunătățirea stării naturale a terenului. Descoperirea arată că schimbările de management al habitatului pot avea efecte concrete asupra biodiversității, inclusiv asupra unor specii despre care se credea că au dispărut dintr-o anumită regiune. Mai mult decât atât, colonia demonstrează că un habitat restaurat poate deveni din nou potrivit pentru specii rare, chiar dacă acestea nu au fost observate timp de zeci de ani. Descoperirea schimbă perspectiva asupra habitatului preferat de specie Unul dintre cele mai interesante aspecte ale redescoperirii de la Wallington este că locul nu seamănă foarte mult cu habitatul asupra căruia s-au concentrat anterior eforturile de conservare. Foto: wikipedia La Strensall Common, specialiștii au urmărit în principal zone de landă uscată și deschisă. Wallington oferă însă un peisaj mai divers, care include pajiști umede, habitate mixte și suprafețe de pădure aflate în regenerare. Prezența moliei într-un asemenea mediu îi determină pe cercetători să reevalueze locurile în care ar putea exista alte populații. Este posibil ca unele colonii să fi rămas nedetectate deoarece căutările s-au concentrat în mod tradițional asupra unor tipuri de habitat considerate mai potrivite. Specialiștii vor căuta acum și alte colonii ascunse Pentru Wainwright, descoperirea de la Wallington nu reprezintă doar o veste bună, ci și un motiv pentru extinderea cercetărilor. De-a lungul anilor, acesta a considerat că există șanse ca Dark Bordered Beauty să fi supraviețuit în anumite zone din nordul Angliei, în special în regiunea dintre Northumberland și Cumbria. Acum, ipoteza pare mai plauzibilă. Dacă o populație a reușit să supraviețuiască la Wallington fără să fie observată timp de peste 70 de ani, este posibil ca și alte colonii mici să existe în habitate asemănătoare. Butterfly Conservation și rangerii National Trust intenționează să cartografieze populația descoperită la Wallington pentru a determina dimensiunea și distribuția coloniei. Rezultatele acestei monitorizări ar putea oferi informații esențiale despre starea speciei și despre condițiile de care are nevoie pentru a se reproduce. O redescoperire care oferă speranță pentru conservarea speciei Găsirea coloniei de la Wallington schimbă semnificativ situația Dark Bordered Beauty în Anglia. O specie care părea să depindă de un singur refugiu vulnerabil are acum o populație suplimentară cunoscută, într-un habitat cu caracteristici diferite. Descoperirea demonstrează, totodată, cât de greu poate fi evaluată situația reală a unor insecte rare. Faptul că molia a putut supraviețui decenii fără să fie detectată sugerează că natura poate ascunde populații pe care cercetătorii nu le-au identificat încă. Pentru specialiști, următorul pas este să afle cât de mare este colonia de la Wallington și dacă există și alte grupuri de Dark Bordered Beauty în nordul Angliei. Dacă vor fi descoperite noi populații, șansele speciei de a rezista pe termen lung ar putea crește considerabil.