În 2017, 43 de specii de șopârle și șerpi australieni erau încadrate la categoria „date insuficiente”.Foto: Magnific.com Australia este cunoscută pentru biodiversitatea sa spectaculoasă, iar șopârlele și șerpii ocupă un loc important în ecosistemele continentului. De la reptilele întâlnite frecvent în apropierea locuințelor până la speciile rare care trăiesc în regiunile aride sau în pădurile tropicale, fauna reptiliană a Australiei este una dintre cele mai diverse de pe planetă. O analiză amplă realizată de 23 de specialiști australieni în herpetologie arată însă că situația acestor animale este mai îngrijorătoare decât indicau evaluările oficiale precedente. Cercetătorii au identificat cel puțin 127 de specii de șopârle și șerpi tereștri care se află în pericol. Proporția este semnificativă: 13,1% dintre speciile pentru care au existat suficiente date pentru evaluarea riscului de dispariție sunt considerate amenințate. Prin comparație, evaluarea națională realizată în 2017 indica un procent de doar 7,1%. Numărul speciilor amenințate nu s-a dublat peste noapte Diferența dintre cele două evaluări nu trebuie interpretată ca o dublare bruscă a numărului de reptile aflate în pericol. Cercetătorii explică faptul că rezultatul actual reflectă mai multe schimbări. Pe de o parte, oamenii de știință dispun acum de mai multe informații despre populațiile unor specii și despre presiunile care le afectează. Pe de altă parte, între timp au fost descoperite și descrise numeroase specii noi. În același timp, rezultatele scot în evidență și o problemă mai profundă: Australia întâmpină dificultăți în evaluarea și gestionarea unui număr tot mai mare de amenințări asupra biodiversității, în timp ce unele evaluări oficiale au rămas în urmă, relatează theconversation.com. Citește și: Cum au reușit șerpii arboricoli bruni să cucerească insula Guam? Situația este cu atât mai importantă cu cât Australia adăpostește aproximativ 10% din toate speciile de șopârle și șerpi cunoscute la nivel mondial. Aproximativ 98% dintre aceste reptile sunt endemice, ceea ce înseamnă că nu trăiesc în mod natural în nicio altă parte a planetei. Dacă o asemenea specie dispare din Australia, ea poate dispărea, practic, de pe întreg globul. Speciile despre care știm cel mai puțin ar putea fi cele mai vulnerabile Una dintre cele mai îngrijorătoare concluzii ale analizei se referă la speciile pentru care există foarte puține date. În 2017, 43 de specii de șopârle și șerpi australieni erau încadrate la categoria „date insuficiente”. Această clasificare nu înseamnă că animalele respective sunt în siguranță. Din contră, ea arată că informațiile disponibile nu sunt suficiente pentru a stabili cât de mare este riscul de dispariție. Noua analiză indică faptul că până la 38% dintre aceste specii slab cunoscute ar putea fi amenințate. Proporția este de aproximativ 5,4 ori mai mare decât cea observată în rândul speciilor pentru care existau suficiente informații în evaluarea din 2017. Această descoperire ridică o problemă serioasă pentru conservare. O specie poate deveni extrem de rară înainte ca cercetătorii să înțeleagă amploarea declinului său. Australia descoperă specii noi, dar nu le poate evalua suficient de repede Lista reptilelor australiene s-a extins considerabil în ultimii ani. Între 2017 și 2025, numărul speciilor recunoscute de șopârle și șerpi tereștri a crescut de la 955 la 1.066. Printre speciile descrise sau recunoscute în această perioadă se numără Tagalaka slider și gecko-ul de pe insula Dauan. Unele dintre aceste reptile au areale extrem de restrânse, iar cercetătorii dispun de informații limitate despre populațiile lor. Până în august 2025, 115 specii nu beneficiaseră încă de o evaluare completă a stării de conservare. Modelele utilizate de cercetători sugerează că aproximativ 25 dintre acestea ar putea fi deja amenințate. Problema este evidentă: dacă o specie este abia descoperită, trăiește într-o zonă restrânsă și este supusă unor presiuni asupra habitatului, lipsa informațiilor poate întârzia exact măsurile care ar putea să o salveze. Incendiile de vegetație pun o presiune uriașă asupra reptilelor Incendiile de proporții care au afectat Australia în perioada 2019–2020 au demonstrat cât de vulnerabile pot fi unele specii de reptile în fața schimbărilor rapide ale mediului. Foto: Magnific.com Zonele afectate de incendii s-au suprapus cu arealele a aproximativ 445 de specii de șopârle și șerpi, adică aproape 40% dintre speciile cunoscute de pe continent. Unele populații au reușit să supraviețuiască, însă în cazul altora efectele au fost severe. Pentru reptilele care trăiesc exclusiv într-o anumită pădure, pe un singur versant sau chiar în jurul unui singur vârf muntos, un incendiu extrem poate distruge o parte uriașă din habitat într-un timp foarte scurt. În astfel de situații, posibilitatea de refacere naturală poate fi extrem de redusă, mai ales dacă zona este izolată și populația era deja mică înainte de producerea incendiului. Schimbările climatice pot elimina habitate întregi Pe lângă incendiile de vegetație, schimbările climatice reprezintă o altă amenințare majoră pentru reptilele australiene. Creșterea temperaturilor, modificarea regimului precipitațiilor și schimbarea condițiilor din ecosisteme pot face ca anumite zone să nu mai fie potrivite pentru speciile care trăiesc acolo în prezent. În cazul unor specii de scincide din pădurile tropicale, modelele climatice indică posibilitatea pierderii întregului habitat adecvat până în 2050, chiar și în scenarii considerate relativ optimiste în ceea ce privește evoluția emisiilor. Pentru animalele care nu se pot deplasa rapid către regiuni mai potrivite, o asemenea schimbare poate reprezenta o amenințare existențială. Pisicile, vulpile și speciile invazive afectează reptilele Presiunile asupra șopârlelor și șerpilor nu vin doar din partea fenomenelor climatice. Activitățile umane și speciile introduse în ecosistemele australiene contribuie, de asemenea, la declinul unor populații. Animalele domestice și erbivorele sălbatice pot distruge vegetația de la nivelul solului, reducând numărul locurilor în care reptilele se pot ascunde, hrăni sau reproduce. O problemă aparte este reprezentată de iarba invazivă Cenchrus ciliaris, cunoscută sub numele de buffel grass. Aceasta poate modifica profund habitatele aride și poate contribui la propagarea unor incendii mai intense. La rândul lor, prădătorii introduși sau răspândiți pe continent au un impact considerabil. Estimările indică faptul că pisicile și vulpile ucid anual aproximativ 697 de milioane de reptile în Australia. Listele oficiale nu oferă întotdeauna aceeași imagine O altă dificultate este reprezentată de diferențele dintre sistemele de clasificare a speciilor amenințate. Foto: Magnific.com O specie poate fi evaluată la nivel internațional, federal sau în cadrul legislației unui anumit stat ori teritoriu australian, iar rezultatele nu sunt întotdeauna identice. Dintre cele 127 de specii identificate în analiza actualizată ca fiind amenințate, 71 erau considerate în pericol de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, în timp ce 70 figurau drept amenințate în cadrul legislației federale australiene. Doar 48 de specii apăreau însă în ambele categorii. Diferențele de clasificare pot îngreuna stabilirea priorităților și alocarea resurselor pentru conservare. Clasificarea nu este suficientă fără acțiuni concrete Faptul că o specie este inclusă pe o listă de animale amenințate reprezintă doar începutul procesului de conservare. Pentru ca populațiile să poată fi salvate, este nevoie de monitorizare, cercetare și programe de recuperare finanțate corespunzător. În cazul reptilelor australiene, doar o parte dintre speciile amenințate beneficiază de programe de refacere susținute financiar. În multe situații, monitorizarea populațiilor este fragmentară. Fără date colectate în mod regulat, cercetătorii nu pot afla cu exactitate dacă efectivele cresc, rămân stabile sau continuă să scadă. Dispariția scincidului de pe Insula Christmas este un avertisment Un exemplu dramatic este cel al scincidului de pădure de pe Insula Christmas. Specia, care fusese cândva relativ abundentă, a ajuns să dispară într-un interval de puțin peste un deceniu. Declinul său arată cât de repede poate evolua o criză de conservare atunci când semnalele de alarmă nu sunt observate sau nu sunt urmate de intervenții suficiente. În momentul în care dispariția unei populații devine evidentă, poate fi deja prea târziu pentru măsuri eficiente în mediul natural. Cercetătorii cer programe de conservare mai bine finanțate Specialiștii consideră că Australia are nevoie de programe de recuperare dedicate tuturor speciilor de șopârle și șerpi aflate în pericol, nu doar celor mai cunoscute. O componentă esențială este monitorizarea pe termen lung, realizată la nivelul întregului continent. Astfel de programe ar putea oferi informații mai clare despre distribuția speciilor, evoluția populațiilor și amenințările care le afectează. În același timp, speciile despre care există cele mai puține date trebuie să devină o prioritate. Cercetarea lor nu poate fi amânată până când populațiile ajung într-un punct critic. Cunoștințele comunităților indigene pot contribui la protejarea reptilelor Cercetătorii subliniază și importanța implicării Primelor Națiuni în conservarea biodiversității australiene. Un exemplu este primul plan de recuperare condus de indigeni pentru șopârla mare de deșert. Inițiativa combină cunoștințele tradiționale cu monitorizarea populațiilor la nivel național și cu măsuri practice pentru gestionarea incendiilor și controlul prădătorilor. Integrarea cunoștințelor locale și culturale în programele moderne de conservare poate contribui la o înțelegere mai bună a ecosistemelor și la aplicarea unor metode adaptate fiecărei regiuni. Reproducerea în captivitate poate salva speciile aflate în pragul dispariției Pentru reptilele care au ajuns deja într-o situație extrem de gravă, specialiștii pot recurge la metode precum reproducerea în captivitate și translocarea. Prin translocare, exemplarele sunt mutate într-un habitat considerat mai sigur și mai potrivit pentru supraviețuirea lor. Măsura nu este o soluție universală, dar poate oferi timp unor populații aflate în pragul dispariției. Un exemplu încurajator îl reprezintă scincidul cu coadă albastră de pe Insula Christmas. Specia a dispărut din mediul natural, însă exemplarele menținute în captivitate au reușit să se reproducă. Ulterior, unele animale au fost eliberate pe insulele din grupul Cocos, unde au început din nou să se înmulțească. Australia va avea o nouă șansă de evaluare în 2027 Anul 2027 va reprezenta un moment important pentru conservarea reptilelor australiene. Autoritățile intenționează să reevalueze starea de conservare a tuturor speciilor de șopârle și șerpi, folosind criteriile Listei Roșii a IUCN. Noua evaluare ar putea oferi o imagine mai clară asupra situației reale a reptilelor de pe continent. Important va fi nu doar să se stabilească ce specii sunt cele mai aproape de dispariție, ci și să se urmărească dacă măsurile de conservare existente reușesc să oprească declinul și să refacă populațiile. Datele actuale transmit însă deja un semnal puternic: pentru numeroase reptile australiene, lipsa informațiilor este aproape la fel de periculoasă precum amenințările pe care oamenii de știință le cunosc deja. Protejarea acestor animale presupune cercetare, monitorizare permanentă, finanțare și intervenții înainte ca populațiile să ajungă într-un punct fără întoarcere.