isica ta ignoră jucăriile și se joacă fericită cu o pungă sau o cutie? Află de ce se întâmplă acest lucru și ce îi stimulează instinctele. Sursa foto: Oleg Opryshko / Alamy / Profimedia Ai cumpărat o jucărie nouă pentru pisica ta, poate chiar una scumpă, colorată, cu pene, clopoței, șoricei sau cine știe ce tehnologie menită să îi transforme sufrageria într-un adevărat parc de distracții. O scoți din ambalaj cu entuziasm, o miști prin fața ei și aștepți momentul în care felina va porni în urmărirea ei ca într-o scenă dintr-un documentar despre viața sălbatică. Pisica se uită la tine. Apoi la jucărie. Apoi pleacă. Câteva minute mai târziu, însă, o găsești fericită într-o pungă de hârtie, atacând o cutie, alergând după o bucată de ambalaj sau luptându-se cu un șiret pe care l-ai lăsat din greșeală la vedere. Dacă ai o pisică, probabil că ai trăit cel puțin o dată un episod similar, întrebându-te ce faci greșit. Maria B Mtm, așa cum este cunoscută în mediul online, „cat mom” și streamer, ne-a explicat de ce pisicile par să aibă un talent aparte pentru a transforma cele mai banale obiecte din casă în jucării și de ce, uneori, ceea ce pentru noi este ambalaj pentru ele poate deveni cea mai interesantă aventură a zilei. De ce refuză pisicile să se joace cu propriile jucării, dar preferă ambalajele La început e amuzant, dar apoi devine frustrant să cumperi tot felul de jucării, care mai de care mai colorate și chiar mai scumpe, iar pisica ta să fie atrasă, mai degrabă, de ambalajele lor. Uităm, de multe ori, faptul că, oricât de inteligente ar fi felinele, ele privesc lucrurile diferit. Dacă pentru noi jucăria perfectă este bine făcută, poate cu multe culori, accesorii și funcții, pentru ele prioritari sunt stimulii pe care îi primesc, felul în care obiectul se mișcă, sunetul pe care îl produce, textura lui și, foarte important, dacă acestea le activează sau nu instinctele naturale. „Tind să cred că noi complicăm foarte mult ce ‘își dorește’ o pisică. La bază, ea se poate juca cu orice, însă ce ne atrage nouă privirea considerăm că le va atrage și lor, iar de aici se înțelege și de ce, de multe ori, nu aleg jucăria noastră, ci ambalajul acesteia. Mai departe, am putea discuta inclusiv de sunetele produse de pungile de hârtie, ambalaje și implicit cutii atunci când sar pe ele, le mușcă, le zgârie, fug cu ele în gură și așa mai departe. De multe ori, un stimulent sonor este suficient ca pisica să decidă rapid ce preferă”, ne-a spus Maria B Mtm, îndrăgită creatoare de conținut pentru iubitorii de pisici. Maria B Mtm, „mamă de pisici”.Sursa foto: arhivă personală De ce se plictisește pisica de jucăria preferată după câteva zile? Și chiar și atunci când pare că am găsit jucăria perfectă, care a făcut pisica să sară prin toată casa, există șanse mari ca entuziasmul să nu dureze mai mult de câteva zile. De aceea, varietatea poate conta mai mult decât numărul de jucării pe care le avem. Iar uneori, o jucărie veche poate deveni din nou interesantă dacă este prezentată într-un alt mod. „Asemenea oamenilor, pisicile au nevoie de stimulare constantă, iar același obiect își pierde farmecul destul de repede. Eu consider că o varietate de jucării cu diverse texturi, durități, mirosuri, utilități este cheia succesului. Iar dacă nici așa nu merge, puțină iarbă-mâței sau valeriană cu siguranță le va atrage din nou atenția asupra vechilor jucării”, a explicat Maria. În acest caz, de ce cutiile, dulapurile sau păturile sub care se ascund pisicile noastre nu devin niciodată plictisitoare? Dincolo de joacă, explicația poate avea legătură cu nevoia naturală a felinelor de a avea un loc în care se simt protejate. „Aici putem discuta despre mai mulți factori, însă pornind de la ideea că pisica este una îngrijită, iubită și întreținută bine, ascunsul în cutii, de multe ori, vine din instinctul natural al pisicii. Fix de aceea mi se pare foarte important să le oferim ‘vizuine’ în mai multe părți ale casei, ca ele oricând simt nevoia să se poată ascunde în ele. Eu consider că le face să se simtă în siguranță, liniștite și confortabil, știind că pot urmări ‘prada’ (plicul) fără să fie văzute”, a completat Maria. Citește și: Ai cumpărat un ansamblu pentru pisică, dar ea preferă canapeaua? De ce zgârie felinele mobilierul și cum le ajutăm să aleagă locul potrivit EXCLUSIV Nu toate pisicile se joacă la fel, iar noi trebuie să învățăm jocul lor În plus, fiecare pisică are propriile sale plăceri. Unele aleargă imediat după orice obiect care se mișcă, altele preferă să sară în ultima secundă sau sunt fascinate de jucării pe care le pot prinde, mișca și rostogoli. Uneori, cel mai bun mod de a afla ce îi place unei pisici este să petrecem timp cu ea și să încercăm, nu doar să îi cumpărăm obiecte și să sperăm că unul dintre ele va deveni „alesul”, subliniază Maria: „Cel mai ușor ne dăm seama încercând să ne jucăm cât mai diversificat cu pisica noastră. Aici ajută foarte mult și diversitatea de jucării pe care o menționasem mai devreme. Vreau să adaug aici și importanța să oferim timp din timpul nostru pisicilor, nu doar o jucărie, un ansamblu sau o placă de zgâriat. Noi suntem întreaga lor lume, iar timpul petrecut cu ele este cel mai valoros. Niciodată o jucărie scumpă nu va înlocui joaca reală cu animăluțul. Măcar o oră pe zi ar trebui să o dedicăm blănoșilor”. În plus, se întâmplă ca uneori chiar noi să le stricăm cheful de joacă blănoaselor: „Din ce am învățat de-a lungul timpului, dar și ce am experimentat cu pisicile mele, de multe ori tindem să grăbim procesul de joacă. Pisica este un animal agil, dar are nevoie de timp să miroasă, simtă și să se bucure”. Mai mult decât atât, nu trebuie să uităm că pisicile sunt, la bază, prădătoare. De aceea, în timpul jocului, ele trebuie lăsate să câștige, fără să mișcăm constant undița cu pene, de exemplu. „Este foarte important. Nu știu cum să pun accentul și mai tare pe FOARTE, însă este extrem de important. Asemenea grăbitului, momentul în care pisica nu câștigă niciodată este momentul în care pot apărea frustrări, schimbări de comportament sau chiar reticența în a mai participa la joacă. Din nou, ceva ce nu știam nici eu acum câțiva ani și consideram că e mai amuzant pentru ele să alerge după șoricelul de pe sfoară (acele undițe pentru pisici), însă niciodată nu le lăsam să se bucure când îl prindeau, ba din contră, încercam să îl iau cât mai repede ca să continuăm să ne jucăm. Lăsați-le să se bucure. Pentru ele este o reușită că au prins jucăria”, a explicat Maria. Laserul, șireturile și mâinile nu sunt chiar cele mai bune „jucării” Unele dintre cele mai tentante jocuri sunt, de fapt, cele pe care trebuie să le evităm. Laserele, mâinile și picioarele noastre, șireturile sau cablurile pot deveni rapid obiecte de atac. Dar pe cât de adorabilă este imaginea unui pisoiaș care îți prinde degetele, pe atât de problematică devine aceeași situație atunci când vorbim despre un motan adult: „Jucatul cu laser înseamnă frustrare gratuită, fiindcă nu are cum să prindă niciodată ‘prada’. Șireturile, cablurile, mâinile și picioarele sunt un mare NU, iar când pisica atentează la ele trebuie redirecționată către o altă jucărie sau pur și simplu oprită gentil. Bruscările, țipetele, violența și alte lucruri de genul nu sunt niciodată o soluție, ci doar cauzează probleme mai mari. Eu mereu am încercat să am o jucărie la îndemână și să evit cât mai mult jucatul cu mâinile de când sunt puiuți. Știu că e greu, că sunt simpatici și nu zgârie la 2-3 luni, însă un obicei format prost va fi mult mai greu de dezvățat ca adult”. Problema reală apare atunci când pisica nu se mai joacă deloc Câteodată, însă, nu ne mai supărăm că pisica ignoră jucăriile cumpărate special pentru ea, ci pentru că refuză în totalitate să o mai facă. E adevărat, prietenele noastre blănoase au personalități foarte diferite. Unele sunt adevărate tornade, altele preferă să observe lumea de la distanță, iar altele au momente în care par să uite complet că au fost vreodată interesate de jucării. Dar există o diferență între o pisică mai liniștită și una care își schimbă brusc comportamentul. „În momentul în care o pisică nu se mai joacă nici măcar cu jucăriile ei preferate, clar nu mai este vorba de personalitate. Poate să intervină vârsta, singurătatea sau, cazul cel mai rău, probleme de sănătate. Personal, eu recomand tuturor să nu adopte o singură pisică, ci minimum 2. Oricât de mult timp ai petrece cu pisica, prezența unei alte feline îi va eleva traiul. Este foarte important să învățăm ce nevoie are o pisică, să fim atenți la schimbări și să acționăm atunci când le observăm. 1-2 zile pentru noi pot părea irelevante, însă pot face o diferență uriașă în sănătatea pisicuței noastre. Aș vrea doar să închei spunând că, în momentul în care adoptăm un animăluț, acesta nu mai este un simplu animal, ci un membru al familiei. Tratează-l așa cum îți dorești să fii tratat, iubește-l, nu încerca să îi schimbi natura din comoditate, oferă-i răbdare, înțelegere și nu te opri niciodată din a încerca să îi oferi o viață mai bună. Sunt atât de multe informații și lucruri pe care le putem face pentru a le oferi copilașilor patrupezi o viață mai bună, încât chiar ar fi păcat să închidem ochii și să lăsăm timpul să treacă. Nu uita, pentru tine o pisică este doar o parte din viața ta, însă pentru ea ești întreaga ei viață. Fă-o să fie frumoasă”, a subliniat Maria. Citește și: Cum faci cunoștință între două pisici? Ioana Miroiu, medic veterinar, a explicat pașii corecți de adaptare și greșelile care pot transforma bucuria într-un coșmar: „Ele pot conviețui, dar nu sunt obligate biologic să fie prietene” EXCLUSIV