Cum funcționează terapia asistată de animale, pentru cine este recomandată și cum sunt pregătiți câinii și alpacalele. Sursa foto: Facebook Numeroase studii au arătat, de-a lungul timpului, că prezența animalelor poate avea efecte benefice asupra stării noastre de bine. Într-o zi dificilă, un câine care vine să ne întâmpine, o pisică ce se așază lângă noi sau câteva minute petrecute în preajma unui animal ne pot schimba starea de spirit. Dar terapia asistată de animale înseamnă mult mai mult decât atât. Despre cum funcționează, de fapt, în ce situații poate fi recomandată, cum sunt alese și pregătite animalele și cât de important este ca acestea să poată spune „nu” atunci când nu se simt confortabil am stat de vorbă cu Camelia Mosoia, psiholog și coordonator programe, membru fondator al Asociației Dog Assist. Terapia asistată de animale nu înseamnă doar să te joci cu un câine. Interviu cu Camelia Mosoia de la Dog Assist Zooland.ro (Andreea Manole): Ce înseamnă, de fapt, terapia asistată de animale și prin ce diferă de simpla interacțiune cu un animal de companie? Camelia Mosoia: Mulți oameni cred că terapia asistată de animale înseamnă pur și simplu să petreci timp cu un câine prietenos. În realitate, diferența este la fel de mare ca între a face o plimbare prin parc și un program de recuperare coordonat de un kinetoterapeut. Terapia asistată de animale este o intervenție terapeutică planificată, cu obiective clare și măsurabile, în care un specialist, psiholog, kinetoterapeut, asistent social sau alt profesionist, integrează în proces un animal special pregătit pentru acest tip de activitate. Animalul participă întotdeauna alături de handlerul său, persoana care îl cunoaște, îi interpretează comportamentul și se asigură permanent că experiența este sigură și potrivită pentru el. Animalul nu este terapeutul și nici un instrument. El este un partener care poate facilita relația, crește motivația, reduce anxietatea și deschide căi de comunicare care uneori sunt greu de accesat prin metodele clasice. Diferența față de interacțiunea cu un animal de companie este dată de intenție, structură și competență. Spre exemplu, să te joci cu câinele de acasă poate avea numeroase beneficii pentru starea de bine, însă nu reprezintă terapie. În terapia asistată de animale există o evaluare inițială, obiective individualizate, un plan de intervenție, monitorizarea progresului și o echipă pregătită și evaluată pentru acest tip de activitate. Vedem în fiecare zi diferența pe care o poate face această abordare. Pentru cine este recomandată terapia asistată de animale Zooland.ro (Andreea Manole): În ce tipuri de afecțiuni sau dificultăți este recomandată terapia asistată de animale? Există și situații în care nu este indicată? Camelia Mosoia: Terapia asistată de animale nu este o soluție universală sau o intervenție de sine stătătoare și nici nu înlocuiește intervențiile medicale sau psihologice validate. Ea este o metodă complementară, care poate crește eficiența altor forme de terapie, precum consilierea psihologică, psihoterapia, kinetoterapia etc., atunci când este integrată într-un plan de intervenție bine construit. Lucrăm cu copii, adolescenți, adulți și seniori, iar intervențiile noastre sunt adaptate fiecărei persoane. Terapia asistată de animale poate aduce beneficii într-o gamă foarte largă de situații: tulburare de spectru autist, traumă, dificultăți emoționale și comportamentale, întârzieri în dezvoltare, afecțiuni neurologice sau motorii, recuperare medicală, dar și în programe dedicate persoanelor vârstnice sau celor aflate în situații vulnerabile. Animalul de terapie nu schimbă obiectivul terapeutic, ci drumul până la el. Un copil care refuză să participe la exercițiile de recuperare poate deveni motivat atunci când participă alături de câine. O persoană anxioasă poate reuși să vorbească mai ușor despre propriile emoții atunci când atenția este împărțită cu animalul. În acest fel, intervenția devine mai accesibilă, mai naturală și, uneori, mai eficientă. În același timp, există și situații în care terapia asistată de animale nu este recomandată sau trebuie adaptată cu mare atenție. Alergiile severe, unele afecțiuni medicale care impun măsuri stricte de control al infecțiilor, atunci când persoana trece printr-un episod psihotic activ constituie câteva exemple care necesită o evaluare atentă înainte de începerea intervenției. Cum arată o ședință de terapie asistată de animale Zooland.ro (Andreea Manole): Cum decurge o ședință obișnuită și ce rol au animalele în timpul ședinței? Camelia Mosoia: Din exterior, o ședință de terapie asistată de animale poate părea uneori doar un copil care se joacă cu un câine. În realitate, aproape fiecare activitate are un scop terapeutic bine definit. O ședință începe întotdeauna cu observarea și evaluarea stării beneficiarului, dar și a animalului. În funcție de obiectivele stabilite împreună cu familia sau cu echipa terapeutică, specialistul construiește activități care folosesc prezența animalului pentru a facilita procesul terapeutic. Animalul participă întotdeauna alături de handlerul său, care îl cunoaște foarte bine, îi interpretează comportamentul și se asigură permanent că experiența este potrivită și pentru el. Rolul câinelui nu este însă mereu unul activ. Uneori poate parcurge un traseu împreună cu copilul. Alteori, copilul este cel care realizează exercițiile, iar câinele îl așteaptă la final pentru a primi o recompensă delicioasă. În alte ședințe, copilul îi poate citi o poveste, îi poate confecționa un șirag sau poate pregăti pentru el o activitate. Câinele poate fi pur și simplu prezent, oferind un reper de siguranță și motivație, fără să fie necesar să execute ceva. Uneori, prin intermediul handlerului, animalul poate primi și o „voce”. Handlerul poate exprima într-un mod atent și potrivit ceea ce câinele ar putea transmite prin comportamentul său, că este curios, nesigur, obosit sau că are nevoie de puțin spațiu. Acest lucru creează o cale indirectă prin care copilul poate vorbi despre propriile emoții. Uneori este mai ușor să spui ce simte câinele decât ce simți tu, iar de aici se poate deschide treptat procesul de comunicare. Ce se întâmplă la finalul unei ședințe de terapie În funcție de nevoile persoanei, activitățile pot urmări dezvoltarea motricității, atenției și a funcțiilor cognitive, exersarea comunicării și a interacțiunii sociale, reglarea emoțională sau construirea încrederii. Animalul nu schimbă obiectivul terapeutic, ci poate schimba drumul până la el, făcând exercițiul mai accesibil, mai motivant și mai firesc. Rolul său nu este să execute comenzi sau să „facă spectacol”. El este un partener autentic în relație. Uneori este motivul pentru care un copil acceptă să participe la un exercițiu pe care înainte îl refuza. Alteori oferă suficientă siguranță încât copilul să vorbească despre experiențe și emoții dificile. Un aspect esențial este că animalul are întotdeauna posibilitatea de a comunica cum se simte. Îi respectăm semnalele, ritmul și limitele, iar dacă observăm că este obosit, stresat sau că nu își dorește să participe, adaptăm sau oprim intervenția. La finalul ședinței, specialistul evaluează progresul și stabilește pașii următori. Chiar dacă fiecare întâlnire poate părea spontană sau jucăușă, în spatele ei există obiective clare, planificare și o colaborare permanentă între terapeut, handler și animal. Tocmai această combinație dintre rigoarea profesională și relația autentică dintre om și animal face ca terapia asistată de animale să fie atât de valoroasă. Semnele că terapia începe să dea rezultate Zooland.ro (Andreea Manole): Cum observați că terapia începe să dea rezultate? Care sunt primele schimbări pe care le vedeți la beneficiari? Mosoia: Rezultatele nu apar întotdeauna spectaculos și, de cele mai multe ori, nu se văd dintr-o singură ședință. Terapia este un proces, iar primele schimbări sunt adesea mici, dar extrem de importante. De multe ori observăm mai întâi o schimbare în disponibilitatea persoanei de a participa. Un copil care la început refuza să intre în cabinet ajunge să aștepte cu nerăbdare următoarea întâlnire. Un copil care evita contactul vizual începe să privească terapeutul sau să comunice prin intermediul câinelui. Altcineva capătă curaj să încerce un exercițiu pe care până atunci îl refuza. Uneori însă avem privilegiul de a fi martorii unor momente pe care familiile nu le vor uita niciodată. Sunt copii care rostesc pentru prima dată „mama” sau „tata” în cadrul unei ședințe. Copii care fac primii pași sau reușesc, pentru prima dată, să ducă la capăt un exercițiu pe care până atunci îl considerau imposibil. Nu spunem că aceste reușite se întâmplă datorită animalului, ci datorită întregului proces terapeutic, din care animalul face parte și pe care îl facilitează într-un mod cu totul special. Schimbările sunt observate după mai multe ședințe Apoi încep să apară schimbări care depășesc cadrul ședințelor. Părinții ne spun că cel mic își exprimă mai ușor emoțiile acasă, că este mai cooperant sau mai încrezător. Profesorii observă că participă mai mult la activitățile din clasă sau că relaționează diferit cu colegii. Pentru noi, acestea sunt uneori cele mai valoroase rezultate, pentru că înseamnă că ceea ce se construiește în terapie începe să se transfere în viața de zi cu zi. Există și progrese care pot fi măsurate foarte concret: un timp de atenție mai mare, o mobilitate îmbunătățită, mai puține comportamente problematice, o comunicare mai eficientă sau atingerea unor obiective stabilite încă de la începutul intervenției. Monitorizăm constant aceste aspecte, pentru că terapia trebuie să fie bazată atât pe observație, cât și pe obiective clare. Poate cel mai frumos lucru pe care îl vedem este momentul în care relația construită cu animalul devine o punte către relațiile cu oamenii. Când copilul începe să aibă încredere, să ceară ajutor, să își exprime emoțiile sau să accepte provocări noi, știm că nu s-a schimbat doar comportamentul din timpul unei ședințe, ci că s-au pus bazele unor schimbări care pot avea efecte pe termen lung. Cum sunt alese animalele care ajung să lucreze în terapie Zooland.ro (Andreea Manole): Cum sunt alese animalele care ajung să lucreze în terapie? Există anumite rase pe care le preferați? Camelia Mosoia: Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primim și răspunsul îi surprinde pe mulți: nu alegem animalele după rasă. Desigur, anumite rase pot avea predispoziții pentru anumite comportamente, însă ceea ce contează cu adevărat este individul. Am întâlnit câini din rase considerate ideale pentru terapie care nu s-au simțit confortabil în acest rol și, în același timp, câini fără pedigree care s-au dovedit parteneri extraordinari. Căutăm animale care se simt bine în preajma oamenilor, sunt echilibrate emoțional, curioase, adaptabile și capabile să facă față unor situații noi fără a acumula stres. La fel de important este să poată comunica foarte clar cum se simt. Un animal de terapie nu este unul care suportă orice, ci unul ale cărui semnale sunt respectate și care are întotdeauna posibilitatea de a spune „astăzi nu”. Selecția nu se bazează doar pe impresii sau pe faptul că un câine este prietenos. Folosim teste specifice și protocoale dezvoltate și rafinate de-a lungul anilor pentru a evalua personalitatea, temperamentul și trăsăturile relevante pentru acest tip de activitate. Observăm modul în care câinele reacționează la oameni diferiți, la situații noi, la stimuli neașteptați, la frustrare și la schimbările din mediu, dar și cât de repede reușește să se autoregleze după un moment solicitant. „Procesul de evaluare este unul complex” Procesul de evaluare este complex și, într-un fel, nu se încheie niciodată. Urmărim constant starea de sănătate, motivația, confortul și modul în care animalul lucrează împreună cu handlerul său. Pentru noi nu există un câine de terapie fără handler. Cei doi formează o echipă, iar relația dintre ei este esențială pentru siguranța și calitatea intervenției. În prezent, la Dog Assist desfășurăm activități alături de nouă câini și cinci alpacale de terapie. Fiecare dintre ei are propria personalitate, propriile aptitudini și propriul mod de a construi o relație cu oamenii. Deși sunt specii foarte diferite, principiile rămân aceleași: nu încercăm să adaptăm animalul cu orice preț la activitatea noastră, ci adaptăm intervenția astfel încât să respecte nevoile, particularitățile și bunăstarea fiecărui animal. Poate cel mai important criteriu este acesta: animalul trebuie să se simtă bine în ceea ce face. Dacă observăm că activitatea îi produce disconfort, stres sau că nu mai este potrivită pentru el, avem responsabilitatea de a-i reduce programul, de a adapta intervențiile sau chiar de a-l retrage din activitate. Nu antrenăm câinii să ignore stresul, ci îi învățăm pe oameni să îl recunoască și să îl respecte. Credem că un animal care nu se simte bine nu poate contribui autentic la starea de bine a altcuiva. Bunăstarea lui nu este doar o responsabilitate etică, ci și o condiție pentru o terapie de calitate. Cum este pregătit un animal pentru ședințele de terapie Zooland.ro (Andreea Manole): Cum decurge procesul de pregătire al unui animal de terapie și cât durează până când poate lucra cu beneficiarii? Camelia Mosoia: Nu există un răspuns simplu la întrebarea „cât durează?”, pentru că nu pregătim doar un animal, ci construim o echipă formată din animal și handlerul său. După selecție urmează pregătirea propriu-zisă. Dacă animalul nu are deja un dresaj de bază solid, acesta reprezintă primul pas. Abia apoi începe pregătirea specializată pentru serviciile asistate de animale, care este foarte diferită de dresajul obișnuit. Scopul nu este să învățăm câinele cât mai multe comenzi, ci să îl pregătim pentru a lucra în siguranță, într-o varietate de contexte și alături de persoane cu nevoi foarte diferite. În paralel, handlerul învață să observe și să interpreteze limbajul corporal și semnalele subtile ale animalului, să îi respecte limitele și să ia decizii în permanență în interesul bunăstării lui. În același timp, animalul este expus treptat, într-un mod pozitiv și controlat, la mediile și situațiile pe care le poate întâlni în activitatea terapeutică. Nu folosim metode bazate pe presiune sau pe obligarea animalului să execute anumite comportamente. Dimpotrivă, construim încredere, predictibilitate și îi oferim posibilitatea de a face alegeri. Pentru noi, un animal de terapie nu este unul care tolerează orice, ci unul care participă voluntar și se simte în siguranță. „Înainte de a lucra cu beneficiarii, echipa trece printr-un proces riguros de evaluare” Înainte de a lucra cu beneficiarii, echipa trece printr-un proces riguros de evaluare. Folosim protocoale și teste dezvoltate și perfecționate de-a lungul anilor, prin care analizăm atât comportamentul animalului, cât și modul în care acesta colaborează cu handlerul. De fapt, noi nu certificăm câini, ci echipe om-animal. Abia după ce echipa demonstrează că poate lucra în siguranță și în beneficiul tuturor celor implicați începe activitatea directă. Nici atunci procesul nu se încheie. Echipele continuă să fie evaluate și monitorizate pe tot parcursul activității lor. Personalitatea animalului se poate schimba odată cu vârsta, starea de sănătate sau experiențele prin care trece, iar noi considerăm că este responsabilitatea noastră să ținem cont de aceste schimbări. Uneori înseamnă adaptarea programului, alteori perioade de pauză, iar în anumite situații chiar retragerea din activitate. În cele din urmă, scopul nu este să avem cât mai multe animale de terapie, ci să avem echipe bine pregătite, în care atât beneficiarul, cât și animalul și handlerul au o experiență pozitivă. Credem că doar atunci putem vorbi despre o intervenție cu adevărat responsabilă și de calitate. Citește și: Animalele de companie și sănătatea mintală: ce spune știința despre legătura om-animal Cât de important este ca animalul să poată spune „nu” Zooland.ro (Andreea Manole): Bunăstarea animalelor este esențială într-un astfel de program. Cum vă asigurați că ele nu sunt suprasolicitate și că participă cu plăcere la activități? Camelia Mosoia: Monitorizăm permanent starea fizică și emoțională a fiecărui animal. Fiecare lucrează un număr limitat de ore, are perioade de odihnă, zile libere și un program adaptat vârstei, personalității și preferințelor sale. La fel de important, fiecare ședință începe și se încheie cu o evaluare a stării animalului. Handlerii sunt pregătiți să observe cele mai subtile semnale de stres, oboseală sau disconfort și au responsabilitatea de a adapta sau opri activitatea atunci când este nevoie. Respectăm dreptul animalului de a spune „nu”, chiar dacă acest lucru înseamnă schimbarea planului din ziua respectivă. În ultimii ani am investit foarte mult în formarea echipei noastre în domeniul etologiei, al bunăstării animale și al relației om-animal. Ne ghidăm după cele mai noi recomandări internaționale și încercăm să dezvoltăm o cultură în care întrebarea nu este „Cum facem animalul să lucreze?”, ci „Cum facem ca animalul să își dorească să participe?”. Ce trebuie să știe părinții înainte de a apela la terapia asistată de animale? Zooland.ro (Andreea Manole): Ce ar trebui să știe părinții sau adulții care iau în calcul terapia asistată de animale, dar încă au rețineri sau nu știu la ce să se aștepte? Camelia Mosoia: În primul rând, le-aș spune că este firesc să aibă întrebări sau rețineri. Când vine vorba despre copilul tău sau despre propria sănătate, este normal să îți dorești să înțelegi foarte bine ce presupune o intervenție înainte de a lua o decizie. Este important de știut că terapia asistată de animale nu înseamnă pur și simplu întâlnirea cu un câine sau cu o alpaca. În spatele fiecărei ședințe trebuie să existe un proces terapeutic riguros, obiective clare și specialiști competenți. Un animal de companie prezentat drept „prietenos” nu este automat un animal de terapie. Aici pot apărea confuzii și chiar accidente. Un câine care este relaxat și sociabil acasă poate deveni copleșit într-o clasă cu 30 de copii entuziasmați, într-un mediu zgomotos și imprevizibil. De aceea, selecția și pregătirea sunt esențiale atât pentru animal, cât și pentru omul care îl însoțește și care trebuie să știe să îi citească semnalele, să prevină situațiile dificile și să oprească activitatea atunci când este nevoie. „Terapia asistată de animale nu schimbă vieți peste noapte” Terapia asistată de animale nu este potrivită pentru oricine și nici nu este o soluție universală. De aceea, înainte de începerea intervenției, discutăm cu familia, realizăm o evaluare și încercăm să înțelegem dacă această abordare este potrivită pentru persoana respectivă. Uneori răspunsul este „da”, iar alteori recomandăm o altă formă de intervenție sau o combinație de servicii. I-aș încuraja pe părinți să pună întrebări: cine conduce procesul terapeutic, ce pregătire are specialistul, cum sunt stabilite obiectivele, cum este evaluat progresul, cum a fost selectat și pregătit animalul și ce măsuri există pentru protejarea lui. Nu ar trebui să caute promisiuni spectaculoase, ci profesionalism, transparență și o intervenție construită responsabil. Terapia asistată de animale nu schimbă vieți peste noapte, dar, atunci când este realizată riguros, poate crea contextul în care schimbările importante devin posibile. Citește și: Terapia cu pisici: o alternativă surprinzătoare la câinii de terapie