Australia, țara în care speciile dispar într-un ritm alarmant. Un mic marsupial sfidează tendința

Australia este renumită pentru fauna sa spectaculoasă, de la canguri și koala până la animale care nu mai există nicăieri altundeva pe planetă. Peste 80% dintre speciile sale de plante și animale sunt endemice. În spatele acestei biodiversități extraordinare se ascunde însă o realitate alarmantă.

Țara pierde, în medie, aproximativ patru specii în fiecare deceniu.

În mijlocul acestei crize există și o poveste care oferă motive de speranță.

Numbatul, un mic marsupial dungat care cândva era răspândit într-o mare parte a Australiei, începe să își revină după ce ajunsese periculos de aproape de dispariție.

Potrivit unui amplu material publicat de BBC, populația numbaților a crescut semnificativ în urma eforturilor de conservare. Specia a fost recent reclasificată la nivel internațional de la „endangered” (pe cale de dispariție) la „near threatened” (aproape amenințată).

Ce este numbatul, unul dintre cele mai neobișnuite marsupiale din Australia

• Numbatul (Myrmecobius fasciatus) este un mic marsupial australian ușor de recunoscut după dungile albe și negre de pe partea posterioară a corpului și botul său alungit.
• Spre deosebire de majoritatea marsupialelor, femela nu are un marsupiu propriu-zis în care să își poarte puii. Poate cea mai interesantă particularitate a animalului este dieta sa.
• Numbatul este un specialist al termitelor și poate consuma mii într-o singură zi, folosindu-și limba lungă și lipicioasă pentru a le extrage din galerii.
• Este, de asemenea, unul dintre puținele marsupiale australiene predominant active în timpul zilei, programul său fiind strâns legat de activitatea termitelor.

Numbatul în Australia. De la milioane de exemplare la mai puțin de 50 într-unul dintre ultimele refugii

În trecut, numbații ocupau suprafețe vaste din sudul continentului australian. Introducerea unor prădători precum vulpile și pisicile sălbăticite, alături de pierderea habitatului, a provocat însă un declin dramatic.

În anii 1980, când biologul Tony Friend a început să lucreze în Dryandra Woodland, una dintre ultimele zone în care specia supraviețuia, populația locală număra mai puțin de 50 de exemplare.

Astăzi, situația este diferită.

În Australia există aproximativ 3.000 de numbați, iar în Dryandra populația a crescut de aproximativ zece ori.

Monitorizarea constantă, controlul prădătorilor, reproducerea în captivitate și reintroducerea animalelor în natură au contribuit la această revenire.

Numbatul în Australia. Cercetătorii îi caută în fiecare an, unul câte unul

Supraviețuirea speciei este urmărită atent.

Timp de două săptămâni în fiecare primăvară australiană, atunci când puii încep să iasă din vizuini, cercetătorii și voluntarii parcurg zilnic trasee prin Dryandra Woodland și înregistrează fiecare numbat observat.

Sunt notate coordonatele GPS și poziția animalelor, iar informațiile sunt apoi folosite pentru estimarea densității populației și evaluarea stării acesteia.

Munca poate însemna ore întregi fără ca echipa să vadă vreun exemplar. Tocmai de aceea, apariția unui numbat – și cu atât mai mult a unor pui – reprezintă un semn extrem de important pentru viitorul speciei.

Pui crescuți la zoo pentru a întări populațiile sălbatice

O altă componentă a programului de conservare este reproducerea în captivitate.

La Perth Zoo sunt crescuți numbați care ulterior pot fi eliberați în zone protejate. Introducerea unor noi exemplare nu urmărește doar creșterea numărului de animale, ci și menținerea diversității genetice a populațiilor sălbatice.

Astfel de programe au permis și crearea unor populații noi în regiuni din care specia dispăruse.

Dar succesul numbatului nu înseamnă că pericolul a trecut.

Pisicile sălbăticite și vulpile, printre cei mai mari inamici

Una dintre principalele probleme ale faunei australiene este reprezentată de speciile introduse de oameni. Pisicile sălbăticite, vulpile, iepurii, broaștele-aga și alte animale invazive au modificat profund ecosistemele continentului. Numai pisicile sălbăticite sunt estimate că ucid anual aproximativ trei miliarde de animale în Australia.

Pentru un mamifer mic precum numbatul, prezența prădătorilor reprezintă o amenințare permanentă.

În Dryandra sunt folosite inclusiv sisteme speciale capabile să detecteze pisicile și vulpile sălbăticite și să contribuie la controlarea lor.

Australia a pierdut deja cel puțin 100 de specii

Situația numbatului devine cu atât mai importantă dacă este privită în contextul general al biodiversității australiene.

Lista oficială a guvernului australian include 67 de extincții, însă cercetătorii estimează că cel puțin 100 de specii de plante și animale au dispărut definitiv de la colonizarea europeană, iar numărul real ar putea fi considerabil mai mare.

Australia deține un record nedorit în ceea ce privește dispariția mamiferelor, iar numărul speciilor amenințate continuă să crească.

Cauzele sunt multiple: distrugerea și fragmentarea habitatelor pentru agricultură, minerit și dezvoltare urbană, speciile invazive, bolile și schimbările climatice.

Incendiile și temperaturile extreme pun o presiune suplimentară asupra animalelor

Schimbările climatice amplifică multe dintre amenințările deja existente.

Temperaturile extreme pot deveni incompatibile cu supraviețuirea unor specii, în timp ce incendiile, seceta și inundațiile distrug sursele de hrană și habitatele.

Unul dintre cele mai dramatice exemple rămâne sezonul de incendii „Black Summer” din 2019-2020. Potrivit estimărilor citate de BBC, aproximativ trei miliarde de animale au murit sau au fost afectate de incendii.

Pentru speciile care supraviețuiesc deja în populații mici și izolate, un singur astfel de eveniment poate avea consecințe devastatoare.

Ce se întâmplă când dispare o specie dintr-un ecosistem

Dispariția unui animal nu înseamnă doar că planeta pierde definitiv o specie. Fiecare organism ocupă un loc într-o rețea complexă de relații: poate controla populațiile altor viețuitoare, poate răspândi semințe, poleniza plante sau deveni hrană pentru alte animale.

Atunci când o specie dispare, efectele se pot transmite mai departe prin ecosistem și pot modifica inclusiv habitatele de care depind alte viețuitoare. În Australia, unde numeroase plante și animale au evoluat izolat timp de milioane de ani, aceste relații pot fi cu atât mai fragile.

Povestea numbatului transmite însă și un mesaj mai optimist. Atunci când oamenii identifică la timp cauzele declinului și investesc constant în protejarea habitatelor, controlul speciilor invazive și programele de reproducere, unele animale aflate foarte aproape de dispariție pot primi o a doua șansă.

Sursa foto: Magnific.com