Descoperire surprinzătoare despre lilieci. Strategia care îi ajută să navigheze în întuneric fără confuzii. foto: AI Liliecii sunt considerați adevărați maeștri ai orientării în întuneric. În fiecare noapte, aceste mamifere zburătoare iau decizii rapide și precise, evitând obstacolele, localizând hrana și menținând contactul cu ceilalți membri ai coloniei fără să se bazeze pe vedere. Secretul lor este ecolocația, un sistem biologic extrem de sofisticat care le permite să „vadă” prin intermediul sunetelor. Însă atunci când zeci sau chiar sute de lilieci zboară împreună și emit simultan semnale ultrasonice, apare o provocare majoră: cum reușesc să distingă propriile ecouri de zgomotul produs de ceilalți? Un studiu recent a oferit un răspuns neașteptat. Contrar ipotezei acceptate până acum, anumite specii de lilieci nu încearcă să se diferențieze prin frecvențe distincte pentru a evita interferențele. Dimpotrivă, ele tind să își sincronizeze apelurile sonore în jurul unor frecvențe similare. Ecolocația, sistemul care transformă sunetul în „vedere” Ecolocația funcționează prin emiterea unor unde sonore de înaltă frecvență. Acestea se lovesc de obiectele din jur și se întorc sub formă de ecouri, oferindu-le liliecilor informații despre poziția, dimensiunea și viteza țintelor. Citește și: Dispariția insectelor îngrijorează oamenii de știință. Biologul Dave Goulson explică de ce sunt esențiale pentru viața pe Pământ și cum pot fi protejate Prin analiza acestor ecouri, animalele pot detecta insecte aflate în zbor, pot evita copacii sau alte obstacole și se pot orienta în întuneric aproape perfect, notează earth.com. Capacitatea lor este atât de impresionantă încât a inspirat dezvoltarea unor sisteme moderne de sonar și a unor tehnologii utilizate în robotică și navigație autonomă. O specie care folosește o strategie diferită Cercetarea s-a concentrat asupra liliacului mare potcoavă japonez, o specie care utilizează un tip special de ecolocație. Liliecii folosesc o strategie neașteptată pentru a detecta prada. Ce au observat cercetătorii după 16 ani de studii. foto: earth.com Spre deosebire de majoritatea liliecilor, care își modifică permanent frecvențele pentru a evita suprapunerea semnalelor, această specie include în apelurile sale o componentă cu frecvență constantă. Această caracteristică îi permite să detecteze modificări extrem de fine ale ecourilor produse de insectele aflate în mișcare. Liliecii dispun și de o zonă auditivă foarte specializată, denumită de cercetători „fovee acustică”. Aceasta este extrem de sensibilă la un interval sonor foarte îngust și le oferă posibilitatea de a percepe cu mare precizie semnalele importante. În timpul zborului, efectul Doppler modifică frecvența ecourilor care se întorc către animal. Pentru a compensa aceste schimbări, liliecii își ajustează constant sunetele emise, astfel încât informațiile esențiale să rămână în zona lor optimă de auz. Cercetătorii au observat un comportament neașteptat Studiul a fost realizat de oamenii de știință Haruhito Matsumoto, Soshi Yoshida și Shizuko Hiryu de la Universitatea Doshisha din Japonia. Aceștia au analizat comportamentul unor lilieci sălbatici introduși într-o colonie deja formată și au urmărit modul în care frecvențele apelurilor lor se modifică în timp. Rezultatele au fost surprinzătoare. În loc să își îndepărteze frecvențele pentru a evita interferențele, mulți dintre lilieci au început să își apropie semnalele de cele ale grupului. Citește și: Liliecii trăiesc fără urmă de cancer „Spre deosebire de alte specii de lilieci care își diferențiază frecvențele pentru a reduce interferențele, acești lilieci potcoavă par să tindă către utilizarea unei frecvențe comune”, a explicat cercetătorul Soshi Yoshida. Acesta consideră că sincronizarea frecvențelor le permite membrilor coloniei să folosească împreună o zonă auditivă optimă, esențială pentru detectarea prăzii. O „fereastră sonoră” care îi ajută să găsească insectele O explicație importantă vine dintr-o descoperire anterioară a aceleiași echipe de cercetare. Oamenii de știință au identificat existența unei așa-numite „ferestre spectrale silențioase”. Aceasta reprezintă o bandă de frecvențe relativ lipsită de zgomot și interferențe, unde ecourile provenite de la insectele aflate în zbor pot fi detectate mai ușor. Potrivit cercetătorilor, utilizarea unor frecvențe apropiate de către membrii coloniei contribuie la menținerea acestei zone de ascultare curate și eficiente. Astfel, liliecii pot identifica mai rapid mișcările prăzii, chiar și într-un mediu extrem de aglomerat din punct de vedere acustic. Un studiu desfășurat pe parcursul a 16 ani Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au colectat date între anii 2008 și 2024. În cadrul a 15 campanii de capturare, au măsurat frecvențele apelurilor emise de lilieci sălbatici, apoi au repetat măsurătorile după ce animalele au petrecut aproximativ o lună într-o colonie aflată în captivitate. Analiza a arătat că liliecii care emiteau inițial sunete la frecvențe mai joase și-au modificat apelurile în sus într-o măsură mult mai mare decât cei care foloseau deja frecvențe ridicate. Atunci când frecvențele celor două grupuri erau similare încă de la început, schimbările nu mai apăreau. „Această descoperire a fost posibilă datorită datelor colectate cu răbdare de numeroase generații de cercetători. Rezultatele demonstrează valoarea uriașă a monitorizării pe termen lung”, a declarat Yoshida. De ce doar unii lilieci și-au schimbat frecvențele? Oamenii de știință cred că liliecii care utilizau frecvențe mai joase au fost nevoiți să își modifice semnalele pentru a evita suprapunerea ecourilor importante cu zgomotele deja produse de ceilalți membri ai coloniei. Prin această ajustare, ecourile provenite de la insecte rămâneau în interiorul „ferestrei spectrale silențioase”, unde puteau fi detectate mai eficient. În schimb, liliecii care foloseau deja frecvențe mai ridicate beneficiau de această zonă auditivă optimă și nu aveau motive să își schimbe comportamentul. O descoperire cu implicații dincolo de lumea animală Autorii studiului consideră că rezultatele oferă informații valoroase despre modul în care animalele rezolvă probleme complexe de comunicare și percepție atunci când trăiesc în grupuri numeroase. Mai mult, aceste descoperiri ar putea avea aplicații practice în dezvoltarea tehnologiilor moderne. Înțelegerea modului în care liliecii filtrează informațiile relevante dintr-un mediu plin de zgomot ar putea contribui la perfecționarea sistemelor sonar, a senzorilor inteligenți și a roboților autonomi care trebuie să funcționeze în condiții dificile. Studiul a fost publicat în revista științifică Journal of Comparative Physiology A și oferă o perspectivă nouă asupra uneia dintre cele mai impresionante abilități din lumea animală.