Războiul pune în pericol fauna rară a Iranului. Foto: AI Războiul dintre Israel, SUA și Iran nu a avut consecințe doar asupra oamenilor și infrastructurii. Conservaționiștii avertizează că și fauna sălbatică a Iranului, deja amenințată de schimbările climatice și de braconaj, este pusă în pericol. Bombardamentele au coincis cu perioada de reproducere a unor specii rare de șoimi, iar habitatele ghepardului asiatic și ale altor prădători sunt expuse degradării. Bombardamente în sezonul de cuibărire al șoimilor rari La doar câteva zile după izbucnirea conflictului dintre Statele Unite, Israel și Iran, medicul veterinar și cercetătorul Reza Kiamarzi a pornit într-o expediție dificilă în munții din apropierea orașului Isfahan. Scopul său era să verifice starea cuiburilor unor specii de șoimi pe cale de dispariție, amplasate pe stânci greu accesibile. Conflictul a izbucnit chiar în perioada de reproducere a șoimului saker și a șoimului Shaheen cu ceafă roșie, două dintre cele mai rapide păsări de pradă din lume. „Este un drum lung până la baza stâncilor, iar apoi trebuie să escaladăm pereții de piatră pentru a ajunge la cuiburi”, a explicat Kiamarzi. El știa că două dintre cuiburile monitorizate se aflau în apropierea unor baze militare bombardate și voia să afle dacă exploziile, vibrațiile și zgomotul au afectat păsările care cloceau ouă sau își creșteau puii. Iranul are cele mai valoroase ecosisteme din regiune Cu o suprafață de aproximativ două ori și jumătate mai mare decât Texasul, Iranul găzduiește o biodiversitate impresionantă. Nordul țării este acoperit de păduri umede aflate în apropierea Mării Caspice, în timp ce sudul, de-a lungul Golfului Persic, este arid și foarte cald. Între aceste regiuni se întind lanțurile muntoase Zagros și Alborz. Poziția geografică transformă Iranul într-un coridor esențial pentru păsările migratoare care călătoresc între Eurasia și Africa, ceea ce face ca protejarea habitatelor sale să aibă o importanță internațională. Potrivit unui raport publicat în 2024 de Departamentul pentru Mediu din Iran, cel puțin 86 de specii de animale sunt amenințate cu dispariția, printre care: ghepardul asiatic; cerbul lopătar persan; leopardul persan; ursul brun; ursul negru asiatic; onagrul persan; dropia mare; numeroase specii de păsări răpitoare. „Este o mare întrebare cât timp vom mai putea continua activitatea noastră și a celorlalte organizații de conservare. Trăim cu incertitudinea fiecărei zile”, spune Iman Ebrahimi, fondatorul organizației AvayeBoom („Strigătul Pământului”). Citește și: Cum a schimbat războiul câinii din Ucraina Zonele militare deveniseră refugii pentru șoimi Șoimii, gheparzii asiatici și alte specii amenințate, afectate de bombardamente și criza economică. Foto: pexels.com Înainte de război, cea mai mare amenințare pentru șoimii iranieni era reprezentată de traficanții care capturau păsările pentru a le vinde în statele arabe din Golf, unde sunt extrem de apreciate pentru șoimărit. Prăbușirea valorii monedei iraniene a alimentat și mai mult acest comerț ilegal. În mod paradoxal, explică Reza Kiamarzi, bazele militare ofereau una dintre cele mai sigure zone pentru reproducerea șoimilor. „Era un loc unde nimeni nu îndrăznea să intre, nici braconierii și nici traficanții”, spune cercetătorul. Bombardamentele pot afecta gheparzii asiatici și marii prădători Jamshid Parchizadeh, specialist iranian în fauna sălbatică stabilit în Statele Unite, avertizează că loviturile aeriene asupra bazelor militare amplasate în deșerturi și regiuni montane pot avea efecte grave asupra habitatelor unor specii extrem de rare. „Aceste atacuri degradează habitatele naturale. Apar poluarea apei, contaminarea solului și distrugerea vegetației”, explică expertul. El a studiat ani la rând populațiile de gheparzi asiatici, leoparzi persani și urși bruni înainte de a părăsi Iranul în 2022, iar în prezent lucrează pentru Departamentul pentru Pescuit și Faună Sălbatică din statul Michigan. Potrivit acestuia, exploziile pot determina animalele să abandoneze definitiv zonele în care trăiau. „Bombardamentele provoacă o perturbare majoră. Urșii și leoparzii care trăiesc în munți părăsesc acele teritorii din cauza fricii și este posibil să nu se mai întoarcă niciodată.” Criza climatică agrava deja situația înainte de război Poziția geografică transformă Iranul într-un coridor esențial pentru păsările migratoare care călătoresc între Eurasia și Africa. Foto: pexels.com Problemele faunei iraniene nu au început odată cu conflictul militar. În ultimele două decenii, populația Iranului a crescut de la aproximativ 73 de milioane la peste 93 de milioane de locuitori, ceea ce a amplificat presiunea asupra resurselor limitate de apă, afectate deja de secetă și de o gestionare deficitară. După izbucnirea războiului, accesul cercetătorilor la mai multe insule din Golful Persic, importante pentru biodiversitate, a devenit aproape imposibil. Conservaționiștii susțin că o pată de petrol ar fi ajuns inclusiv în apropierea insulei nelocuite Shidvar, unul dintre cele mai importante locuri de reproducere pentru țestoase marine și zeci de mii de păsări. Citește și: Cum se dezvoltă viața marină, după ce mii de arme naziste au fost abandonate în apă la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial? Iranul are o tradiție îndelungată în protejarea naturii Legătura iranienilor cu fauna sălbatică are rădăcini vechi, numeroase motive animale fiind prezente în covoarele și arta tradițională persană. Leul persan, de exemplu, nu mai este întâlnit în țară de peste 70 de ani, însă rămâne un simbol cultural important. Iranul a fost printre primele state din lume care au creat o agenție pentru protecția mediului, înființând Departamentul pentru Mediu în 1970, la doar un an după apariția instituției similare din Statele Unite. Totuși, restricțiile impuse în ariile protejate au provocat frecvent tensiuni cu comunitățile locale, care depind de resursele naturale pentru trai. Educația ecologică continuă și în timpul conflictului Cu o suprafață de aproximativ două ori și jumătate mai mare decât Texasul, Iranul găzduiește o biodiversitate impresionantă. Foto: pexels.com Organizația AvayeBoom desfășoară de câțiva ani proiecte de educație ecologică în zona protejată Arjan, din provincia Fars. Voluntarii au organizat ateliere pentru localnici și au realizat o pictură murală dedicată unei rațe sălbatice cu penaj portocaliu intens, foarte cunoscută în regiune. După încetarea focului, membrii organizației s-au întors în comunitate și au constatat că locuitorii recunosc acum mai ușor speciile locale și acordă o importanță mai mare protejării zonelor umede. „În ciuda războiului, majoritatea oamenilor consideră că mediul și fauna din apropierea lor sunt extrem de importante”, spune Fateme Kazemi, directorul executiv al AvayeBoom. Sancțiunile și criza economică amenință proiectele de conservare Pe lângă restricțiile de securitate, organizațiile de mediu se confruntă și cu lipsa finanțării. AvayeBoom funcționează de peste un deceniu și desfășoară proiecte în munți, păduri, deșerturi și zone umede din întreaga țară, însă depinde aproape exclusiv de sponsori locali, afectați la rândul lor de prăbușirea economiei iraniene. Sancțiunile internaționale împiedică organizațiile neguvernamentale din Iran să primească fonduri din străinătate, potrivit yahoo.com. „Cea mai mare teamă este că situația economică va face ca protecția mediului să nu mai fie o prioritate”, spune Iman Ebrahimi. Chiar și în aceste condiții, activiștii spun că nu renunță. „În ciuda sancțiunilor, a restricțiilor și a războiului, nu ne-am închis porțile și am continuat să ne desfășurăm activitatea”, afirmă conservaționistul.