Această diferență, spun cercetătorii, are consecințe directe asupra modului în care sunt adoptate și aplicate măsurile de conservare. foto: Magnific.com Legislația care reglementează protecția faunei sălbatice în Uniunea Europeană și în Regatul Unit oferă doar o protecție parțială și, de multe ori, dependentă de interesele politice sau economice ale momentului. Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Portsmouth, care susțin că actualele cadre legislative tratează animalele în primul rând ca elemente ale ecosistemelor și prea puțin ca ființe capabile să simtă durere și suferință. Potrivit autorilor, această abordare face ca măsurile de protecție să fie fragile și ușor de modificat atunci când apar presiuni din partea unor grupuri de interese sau când prioritățile politice se schimbă. Animalele sunt protejate pentru utilitatea lor, nu pentru faptul că pot suferi Studiul, coordonat de dr. Caroline Cox, specialist în legislație și politici privind fauna sălbatică la Universitatea din Portsmouth, împreună cu cercetătoarea Meganne Natali, reprezintă prima analiză comparativă amplă a legislației din Uniunea Europeană și Regatul Unit după Brexit. Cei doi cercetători susțin că niciunul dintre cele două sisteme juridice nu oferă un cadru complet și coerent pentru protejarea animalelor sălbatice. „Analiza noastră arată că, deși atât Uniunea Europeană, cât și Regatul Unit au dezvoltat legislații complexe privind conservarea faunei, niciuna dintre ele nu oferă o protecție consecventă și pe deplin eficientă”, explică autorii, notează earth.com În opinia lor, valoarea unui animal este stabilită în funcție de rolul pe care îl joacă într-un ecosistem sau de beneficiile pe care le aduce oamenilor, nu în funcție de capacitatea sa de a simți durere, stres sau suferință. Această diferență, spun cercetătorii, are consecințe directe asupra modului în care sunt adoptate și aplicate măsurile de conservare. Protecția speciilor depinde de liste oficiale În Uniunea Europeană, numeroase specii beneficiază de protecție doar dacă sunt incluse în anexele Directivei Habitate, principalul act normativ destinat conservării speciilor și habitatelor naturale. Citește și: Șarpe descoperit în tunelul metroului din București. Specialiștii spun că reptila este inofensivă În lipsa includerii pe aceste liste, multe animale beneficiază de puține măsuri de protecție sau chiar deloc. Mai mult decât atât, chiar și speciile protejate pot pierde acest statut prin intermediul derogărilor prevăzute de lege. Aceste excepții permit autorităților naționale sau regionale să reducă nivelul de protecție în anumite situații, ceea ce transformă măsurile de conservare în instrumente condiționate, nu permanente. Rezultatele din teren rămân modeste Autorii studiului subliniază că existența unor legi nu garantează automat și refacerea ecosistemelor. Datele analizate arată că doar aproximativ unul din șase habitate protejate în Uniunea Europeană se află într-o stare favorabilă de conservare. În același timp, peste jumătate dintre speciile de păsări evaluate la nivel european continuă să înregistreze scăderi ale populațiilor. Meganne Natali afirmă că problema este legată inclusiv de modul în care funcționează actualul sistem juridic. „Speciile care nu apar în anexele legislației europene beneficiază de o protecție redusă sau chiar inexistentă. Chiar dacă statele membre respectă prevederile legale, efectele concrete asupra biodiversității pot rămâne limitate”, explică cercetătoarea. Probleme similare și în Regatul Unit Analiza relevă că nici sistemul britanic nu oferă o protecție mai eficientă. foto: magnific.com Legea fundamentală privind fauna sălbatică și mediul rural datează din 1981 și este considerată depășită în raport cu provocările actuale. Cercetătorii atrag atenția că aplicarea acesteia este deficitară, iar condamnările pentru infracțiuni împotriva faunei sunt mult mai puține comparativ cu cele pentru alte categorii de infracțiuni. Consecințele sunt vizibile și în teren. Aproximativ una din șase dintre cele peste 10.000 de specii monitorizate în Regatul Unit este amenințată cu dispariția, iar doar o mică parte dintre habitatele importante sunt considerate într-o stare ecologică bună. Citește și: O pisică dispărută într-un parc național din SUA și-a regăsit stăpâna după 40 de zile. Povestea emoționantă a lui Fridge Cazul lupilor arată cât de ușor poate fi modificată protecția Un exemplu analizat în studiu este cel al lupilor din Europa. După decenii în care specia a fost aproape exterminată în numeroase regiuni, populațiile și-au revenit spectaculos, crescând cu aproximativ 60% în ultimii zece ani. Totuși, în 2024, Uniunea Europeană a decis reducerea nivelului de protecție al lupului, trecându-l din categoria speciilor „strict protejate” în cea a speciilor „protejate”, ceea ce facilitează gestionarea și, în anumite cazuri, sacrificarea animalelor. Decizia a fost justificată prin creșterea conflictelor dintre lupi și crescătorii de animale, însă cercetătorii susțin că dovezile științifice care să susțină această schimbare au fost insuficiente. Mai mult, o analiză realizată anterior de Comisia Europeană concluzionase că metodele neletale de protecție a fermelor sunt mai eficiente decât reducerea populațiilor prin vânătoare. Procesul de adoptare a deciziei a fost criticat și pentru lipsa unei consultări publice ample, precum și pentru influența exercitată de grupurile de interese din agricultură și vânătoare. Autorii studiului consideră că acest episod demonstrează cât de vulnerabilă poate deveni legislația atunci când este supusă presiunilor politice. Știința a evoluat mai repede decât legislația Atât Uniunea Europeană, cât și Regatul Unit recunosc deja, în documentele oficiale, că animalele sunt ființe capabile să simtă. În Marea Britanie, legea adoptată în 2022 privind bunăstarea animalelor a extins această recunoaștere inclusiv asupra caracatițelor, crabilor și homarilor, după apariția unor dovezi științifice privind capacitatea lor de a simți durere. Cercetătorii susțin că aceeași logică ar putea fi aplicată și altor grupuri de animale, inclusiv anumitor insecte, dacă cercetările viitoare vor confirma existența unor mecanisme similare de percepție. foto: magnific.com În opinia lor, legislația privind fauna sălbatică nu a ținut pasul cu evoluția cunoștințelor științifice. Ce modificări propun cercetătorii Autorii studiului consideră că legislația ar trebui reformată astfel încât animalele să fie protejate în primul rând pentru faptul că sunt ființe sensibile, nu doar pentru rolul lor în natură. Printre propunerile formulate se numără limitarea posibilităților de acordare a derogărilor, întărirea aplicării legii și orientarea politicilor publice către soluții care favorizează coexistența dintre oameni și fauna sălbatică. De asemenea, cercetătorii susțin că este nevoie de o cooperare mai strânsă între state și de mecanisme eficiente de monitorizare și sancționare. În lipsa acestora, avertizează autorii, chiar și cele mai ambițioase prevederi legislative riscă să rămână doar declarații de intenție. „O legislație ambițioasă, fără monitorizare și fără aplicare efectivă, produce doar o protecție simbolică”, afirmă echipa de cercetare. Concluzia studiului este că actualele legi privind biodiversitatea rămân incomplete atât din punct de vedere etic, cât și juridic. Cercetătorii susțin că integrarea conceptului de sensibilitate a animalelor în legislația privind fauna sălbatică ar putea crea un sistem de protecție mai stabil, mai coerent și mai puțin vulnerabil la schimbările politice sau economice. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista de specialitate Journal of International Wildlife Law & Policy.