Nu doar seceta distruge pădurile. Cauza surprinzătoare care omoară arborii din Europa. Foto: earth.com Pădurile Europei se confruntă de aproape două decenii cu un fenomen care îi îngrijorează pe cercetători: tot mai mulți arbori mor înainte de vreme, iar explicațiile clasice, precum seceta, furtunile sau atacurile insectelor, nu mai sunt suficiente pentru a înțelege amploarea fenomenului. Un nou studiu publicat în revista Nature Communications aduce însă o concluzie surprinzătoare. Potrivit cercetătorilor, chiar și primăverile considerate ideale pentru dezvoltarea vegetației – calde și bogate în precipitații – pot contribui, în anumite condiții, la moartea arborilor câteva luni mai târziu. Cercetarea a fost realizată de o echipă internațională coordonată de Laboratorul de Științe ale Climei și Mediului din Franța și Institutul Federal Elvețian de Cercetare pentru Păduri, Zăpadă și Peisaj (WSL). Un fenomen care afectează pădurile din întreaga Europă În ultimii 20 de ani, starea pădurilor europene s-a deteriorat vizibil. Fagii se usucă încă din timpul verii, molizii sunt tot mai vulnerabili în fața atacurilor gândacilor de scoarță, iar furtunile doboară arbori care, în mod normal, ar fi rezistat fără probleme. În unele regiuni, degradarea pădurilor este chiar mai accentuată decât în anii 1980, perioadă rămasă în istorie pentru efectele devastatoare ale poluării atmosferice asupra vegetației. Pentru a înțelege cauzele acestui declin, cercetătorii au analizat date colectate între 2015 și 2023 din Inventarul Forestier Național al Franței, unul dintre cele mai ample programe de monitorizare forestieră din Europa. Cu ajutorul modelelor informatice și al inteligenței artificiale, specialiștii au urmărit modul în care schimbările climatice sezoniere influențează supraviețuirea arborilor. Primăverile favorabile pot ascunde un risc major Rezultatul studiului i-a surprins chiar și pe autorii cercetării. Analiza arată că arborii expuși unor primăveri neobișnuit de calde și umede prezintă, în anumite cazuri, un risc mai mare de a muri în lunile următoare. Speciile înalte, precum bradul argintiu, sunt printre cele mai vulnerabile. Explicația ține de modul în care arborii își adaptează metabolismul în condiții aparent favorabile. „Acest lucru le sporește necesarul de apă și îi face mai vulnerabili imediat ce condițiile devin secetoase”, a explicat autorul principal al studiului, Pascal Schneider, doctorand la Institutul Federal Elvețian WSL. Cercetătorul spune că arborii încep să consume cantități importante de apă încă din primele luni ale anului. „Ei utilizează mai multă apă din sol încă de la începutul sezonului. Dacă urmează o vară secetoasă, rezervele de apă sunt deja diminuate, iar arborii ajung mult mai repede în stare de stres hidric”, a precizat Schneider. Citește și: Descoperire spectaculoasă în Marea Nordului: urmele unei păduri preistorice! Ar fi veche de 400.000 de ani Un alt pericol vine odată cu ploile Pe lângă consumul crescut de apă, primăverile umede favorizează dezvoltarea ciupercilor și a altor agenți patogeni care atacă arborii. Astfel, chiar dacă vegetația pare sănătoasă în primele luni ale anului, procesele de slăbire a organismului pot începe cu mult înainte ca primele simptome să fie vizibile. Practic, un arbore aparent viguros în aprilie sau mai poate intra într-un proces lent de degradare care va deveni evident abia la sfârșitul verii. Nu doar seceta provoacă moartea arborilor Cercetătorii au descoperit că mortalitatea arborilor este influențată de o succesiune de anomalii climatice și nu doar de un singur episod extrem. „Rezultatele noastre arată că nu doar seceta de vară provoacă probleme arborilor. În funcție de specie, un deficit de apă instalat treptat poate avea efecte mai grave decât o perioadă scurtă de secetă severă sau invers”, a explicat Pascal Schneider. La aceste fenomene se adaugă și alte efecte ale schimbărilor climatice. Iernile mai blânde permit supraviețuirea unui număr mai mare de insecte dăunătoare, în timp ce primăverile timpurii determină deschiderea prematură a mugurilor, făcând frunzele tinere vulnerabile la înghețurile târzii. Specialiștii susțin că, în majoritatea cazurilor, moartea arborilor este rezultatul acumulării mai multor factori de stres pe parcursul întregului an. Cum ar putea fi schimbată administrarea pădurilor Concluziile studiului au implicații importante pentru strategiile de administrare a pădurilor europene. Autorii recomandă orientarea către specii mai rezistente la secetă, provenite din regiuni sudice, precum și adaptarea lucrărilor silvice la noile condiții climatice. Pascal Schneider atrage atenția că gestionarea pădurilor trebuie să pornească de la o realitate deja evidentă. „În ansamblu, pădurile vor avea la dispoziție tot mai puțină apă în timpul verii, indiferent cum va evolua vremea într-un anumit an”, avertizează cercetătorul. Printre măsurile propuse se numără extragerea mai devreme a arborilor foarte mari, care consumă cantități importante de apă, precum și rărirea mai accentuată a arboretelor. Aceste intervenții ar permite distribuirea mai eficientă a resurselor de apă către arborii rămași și ar crește șansele lor de supraviețuire în perioadele secetoase. Un studiu bazat pe unul dintre cele mai ample inventare forestiere din Europa Robustețea concluziilor este susținută de dimensiunea bazei de date analizate. Inventarul Forestier Francez urmărește evoluția a aproximativ 500.000 de arbori aparținând unui număr de 52 de specii diferite. Totodată, Franța include aproape toate tipurile de climă și relief întâlnite în Europa, de la regiunile mediteraneene până la masivele alpine. Din acest motiv, autorii consideră că rezultatele pot fi aplicate și în alte state europene care încearcă să adapteze administrarea pădurilor la efectele schimbărilor climatice. Studiul transmite și un avertisment important: o pădure care pare sănătoasă și viguroasă în timpul primăverii poate ascunde deja semnele unui proces de degradare care va deveni vizibil doar câteva luni mai târziu. În contextul încălzirii globale, chiar și condițiile considerate favorabile pot reprezenta începutul unui dezechilibru dificil de observat, dar cu efecte majore asupra ecosistemelor forestiere.