Infecția corneei, cunoscută sub numele de keratită, reprezintă una dintre cele mai serioase afecțiuni oftalmologice la animale.Foto: earth.com O simplă leziune la nivelul ochiului, provocată de o zgârietură sau de un corp străin, poate părea un incident minor. În cazul câinilor, pisicilor și cailor, însă, o astfel de rană poate permite bacteriilor să pătrundă în cornee și să provoace o infecție gravă, capabilă să afecteze vederea într-un interval foarte scurt. Medicii veterinari avertizează că această problemă este amplificată de apariția unui fenomen tot mai îngrijorător: bacteriile responsabile de infecțiile oculare devin din ce în ce mai rezistente la antibioticele utilizate în mod obișnuit, reducând eficiența tratamentelor disponibile. Corneea, o structură extrem de vulnerabilă Infecția corneei, cunoscută sub numele de keratită, reprezintă una dintre cele mai serioase afecțiuni oftalmologice la animale. Corneea este stratul transparent care acoperă partea anterioară a ochiului și are rol esențial în focalizarea luminii. Spre deosebire de alte țesuturi, aceasta nu este irigată direct de vase de sânge, iar mecanismele sale naturale de apărare sunt limitate. Protecția depinde în principal de pelicula lacrimală, însă odată ce suprafața corneei este lezată, microorganismele pot pătrunde rapid și pot distruge țesutul într-un timp foarte scurt. În unele cazuri, evoluția este atât de agresivă încât întârzierea tratamentului cu numai una sau două zile poate duce la pierderea ireversibilă a vederii sau chiar a globului ocular. Rezistența antimicrobiană devine o problemă majoră O amplă analiză realizată de cercetători de la Școala de Medicină Veterinară Koret din cadrul Universității Ebraice din Ierusalim a evaluat date provenite din numeroase studii desfășurate pe mai multe continente. Autorii, Lionel Sebbag și Oren Pe’er, au analizat evoluția rezistenței antimicrobiene, fenomen prin care bacteriile dezvoltă mecanisme ce le permit să supraviețuiască tratamentelor antibiotice care altădată le distrugeau eficient. Citește și: Alergiile la câini și pisici pot deveni o urgență medicală. Semnele care îți arată că animalul tău este în pericol: „Se poate ajunge până la sufocare” EXCLUSIV Concluzia cercetătorilor este clară: rezistența la antibiotice nu mai reprezintă o posibilă amenințare pentru viitor, ci o realitate prezentă în practica veterinară, cu impact direct asupra succesului tratamentelor oftalmologice. Aceleași bacterii provoacă cele mai multe infecții Datele colectate din America de Nord, Europa, Asia, Australia și America de Sud arată că majoritatea infecțiilor severe sunt provocate de un grup restrâns de bacterii. Printre cele mai frecvent întâlnite se numără Staphylococcus pseudintermedius, streptococii beta-hemolitici și Pseudomonas aeruginosa. Cea din urmă este considerată una dintre cele mai agresive bacterii implicate în bolile oculare. Ea poate produce enzime care distrug rapid țesutul corneei, iar în numeroase situații singura soluție rămâne intervenția chirurgicală sau chiar îndepărtarea ochiului afectat. Caii necesită investigații suplimentare La cabaline, diagnosticul este adesea mai complicat. Pe lângă bacterii, infecțiile corneene sunt provocate frecvent și de ciuperci microscopice. Din acest motiv, administrarea unui antibiotic fără identificarea exactă a agentului patogen poate întârzia tratamentul corect, în timp ce infecția continuă să evolueze. Medicii veterinari recomandă, astfel, efectuarea timpurie atât a analizelor bacteriologice, cât și a celor micologice pentru a stabili cauza reală a bolii. Pisicile par mai puțin afectate Spre deosebire de câini și cai, pisicile par să răspundă încă bine la majoritatea antibioticelor utilizate în prezent pentru tratarea infecțiilor oculare. Totuși, cercetătorii atrag atenția că această concluzie se bazează pe un număr redus de studii și pe loturi relativ mici de animale, astfel încât sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma dacă felinele sunt într-adevăr mai puțin expuse fenomenului de rezistență bacteriană. Tot mai multe bacterii rezistă la mai multe antibiotice simultan Una dintre cele mai îngrijorătoare tendințe observate este apariția bacteriilor multirezistente. Aceste microorganisme nu mai răspund la mai multe clase de antibiotice în același timp, reducând drastic opțiunile terapeutice disponibile. Cele mai ridicate procente au fost raportate în clinicile veterinare specializate, unde sunt tratate cazurile cele mai severe. În unele studii, aproximativ un sfert dintre infecțiile oculare la câini au fost provocate de bacterii multirezistente, iar în anumite centre medicale procentul a depășit chiar 40-50%. Diferențe importante între regiuni Rezistența la antibiotice nu evoluează uniform la nivel mondial. Unele state asiatice raportează niveluri foarte ridicate ale bacteriilor rezistente, în timp ce în anumite regiuni europene creșterea acestui fenomen s-a produs într-un interval de numai câțiva ani. Din acest motiv, alegerea tratamentului nu poate fi bazată exclusiv pe recomandări generale, ci trebuie adaptată situației epidemiologice locale și rezultatelor obținute în fiecare laborator. Administrarea anterioară a antibioticelor poate complica diagnosticul Analiza a evidențiat un aspect prezent în aproape toate studiile evaluate. Animalele care primiseră recent picături oftalmice cu antibiotice prezentau o probabilitate mai mare de a dezvolta infecții produse de bacterii rezistente. Mai mult, tratamentul început înainte de recoltarea probelor poate face ca analizele microbiologice să nu mai identifice agentul patogen responsabil, îngreunând alegerea terapiei potrivite. Din acest motiv, specialiștii recomandă recoltarea probelor înainte de administrarea antibioticelor ori de câte ori acest lucru este posibil. De ce rezultatele din laborator nu reflectă întotdeauna realitatea Un alt aspect analizat de cercetători privește limitele testelor clasice de sensibilitate la antibiotice. În laborator, bacteriile sunt evaluate folosind concentrațiile medicamentelor administrate, de regulă, pe cale orală sau injectabilă. În cazul picăturilor oftalmice, însă, situația este diferită. Imediat după aplicare, concentrația antibioticului pe suprafața ochiului este foarte mare, dar scade rapid deoarece lacrimile elimină o mare parte din substanță. În plus, eficiența tratamentului poate fi influențată de inflamație, de proteinele prezente în lacrimi și de biofilmul produs de bacterii – o peliculă protectoare care împiedică pătrunderea medicamentului. Astfel, un antibiotic considerat ineficient în laborator poate funcționa în anumite situații clinice, iar unul apreciat ca eficient poate avea rezultate mai slabe decât se anticipa. O problemă care privește și sănătatea oamenilor Autorii studiului abordează fenomenul și din perspectiva conceptului „One Health”, care subliniază legătura dintre sănătatea oamenilor, a animalelor și a mediului. Unele bacterii implicate în infecțiile oculare ale animalelor pot fi transmise între animale și oameni. Un exemplu este Staphylococcus pseudintermedius, considerată în trecut o bacterie specifică exclusiv câinilor, dar recunoscută astăzi și ca agent patogen uman. Transmiterea poate avea loc în cadrul clinicilor veterinare, prin instrumentar medical, dar și în locuințele unde oamenii și animalele trăiesc împreună, potrivit earth.com. Cercetările au arătat că animalele de companie ale persoanelor care lucrează în domeniul medical sau veterinar prezintă un risc semnificativ mai mare de a fi purtătoare ale unor tulpini rezistente la antibiotice. Sunt căutate alternative la antibiotice Pe măsură ce eficiența antibioticelor scade, cercetătorii explorează și alte metode care ar putea completa tratamentul infecțiilor oculare. Printre acestea se numără utilizarea antisepticelor, terapiile care distrug biofilmul bacterian, procedurile de întărire a corneei prin reticulare (cross-linking) și anumite tehnici bazate pe radiații ultraviolete. Aceste metode nu înlocuiesc antibioticele în cazurile grave, însă pot reduce necesarul de medicamente și pot contribui la limitarea apariției rezistenței bacteriene. Diagnostic rapid și utilizarea responsabilă a antibioticelor Autorii studiului subliniază că succesul tratamentului depinde tot mai mult de diagnosticul precoce, alegerea atentă a antibioticelor și respectarea unor măsuri stricte de igienă în clinicile veterinare. De asemenea, ei consideră necesară elaborarea unor ghiduri specifice pentru tratamentul infecțiilor oculare, adaptate modului în care acționează efectiv picăturile oftalmice și nu doar rezultatelor obținute în laborator. Scopul acestor măsuri nu este doar vindecarea pacientului aflat în tratament, ci și conservarea eficienței antibioticelor pentru animalele care vor avea nevoie de ele în viitor. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista Veterinary Ophthalmology.