Straturile arheologice au scos la iveală o cantitate semnificativă de materiale: oase de bizon, fragmente de cărbune și vârfuri de suliță din piatră. Foto: AI Un sit de vânătoare vechi de aproximativ 1.100 de ani din centrul statului Montana a oferit cercetătorilor o enigmă greu de explicat: de ce a fost abandonat brusc un loc care, aparent, nu prezenta semne evidente de degradare? În mod obișnuit, astfel de abandonuri sunt puse pe seama dispariției vânatului sau a schimbărilor majore de mediu. Totuși, în cazul acestui punct arheologic, cunoscut sub numele de situl Bergstrom, datele nu au confirmat aceste ipoteze. Vegetația a continuat să existe, iar cursul de apă din apropiere nu s-a uscat, ceea ce a ridicat întrebări serioase pentru cercetători. Un sit folosit timp de secole, apoi abandonat brusc Situl Bergstrom, situat pe o pantă ierboasă în apropiere de localitatea Garneill și de zona Judith Gap, a fost folosit timp de aproximativ 700 de ani ca punct de vânătoare pentru bizoni. Poziția sa strategică, între lanțuri muntoase, permitea capturarea turmelor care traversau regiunea. Totuși, în urmă cu circa 1.100 de ani, activitatea umană s-a oprit complet, fără semne de revenire. Acest contrast i-a pus în dificultate pe specialiști, printre care și cercetătorul John A. F. Wendt de la Montana State University, coordonatorul studiului. Echipa sa a analizat mai multe posibile explicații: scăderea populației de bizoni, schimbări în peisaj, modificarea strategiilor de vânătoare sau apariția unor presiuni externe care ar fi făcut zona mai puțin atractivă. Foto: AI Săpături și dovezi din trecut În 2019, cercetătorii au realizat o serie de săpături în zona de deasupra pârâului Red Bluff, deschizând nouă secțiuni stratificate până la niveluri de sedimente neatinse de activitate umană. Citește și: Zimbrul, cel mai mare mamifer terestru din Europa, locuiește în România Straturile arheologice au scos la iveală o cantitate semnificativă de materiale: oase de bizon, fragmente de cărbune și vârfuri de suliță din piatră. Acestea au indicat existența a două perioade distincte de vânătoare, evidențiate prin tipuri diferite de unelte, mai vechi în straturile inferioare și mai recente în cele superioare. Analizele de datare cu carbon radioactiv au plasat activitatea de vânătoare între aproximativ 1.800 și 1.100 de ani în urmă. Indicii din sol: natura nu s-a schimbat decisiv Pentru a înțelege mai bine mediul din acea perioadă, cercetătorii au extras carote de sedimente din apropierea pârâului. Aceste mostre au oferit o imagine detaliată a evoluției ecosistemului, incluzând polen, urme de incendii și spori de ciuperci asociate cu prezența animalelor mari. Rezultatele au arătat un tablou surprinzător: vegetația a rămas stabilă de-a lungul secolelor, iar semnele de incendii nu indicau schimbări majore de mediu. Mai mult, indicii biologici legați de prezența turmelor au continuat să existe chiar și după încetarea vânătorii. Foto: AI Ipoteze respinse Analiza comparativă a oaselor de bizon arată că populațiile de animale nu au dispărut din regiune după abandonarea sitului. De asemenea, nu există dovezi că schimbările climatice imediate ar fi făcut zona improprie pentru vânătoare. În plus, datele sugerează că vânătoarea de bizoni nu a scăzut la nivel regional, ci dimpotrivă, a devenit mai intensă în alte zone, scrie earth.com. Citește și: Zimbrii din Munții Țarcu: cum au transformat natura și au atras atenția lumii O schimbare în modul de vânătoare Cercetătorii au observat că, în aceeași perioadă în care Bergstrom a fost abandonat, vânătoarea în regiune s-a transformat radical. Practicile individuale sau de mică amploare au fost înlocuite treptat de vânători comunitare organizate, care implicau grupuri mari de oameni și metode complexe de capturare. Aceste sisteme aveau nevoie de spații extinse, acces la apă și o organizare logistică mult mai sofisticată. În acest context, siturile mici precum Bergstrom au devenit mai puțin eficiente și, treptat, abandonate. Rolul secetelor și al competiției În perioada respectivă, regiunea a fost afectată de episoade severe de secetă. Aceste condiții au schimbat comportamentul atât al animalelor, cât și al vânătorilor, favorizând concentrarea turmelor în zone mai stabile și mai bine organizate pentru vânătoare. Această schimbare a dus la o competiție mai mare pentru resurse și la consolidarea unor locuri de vânătoare mari, în detrimentul siturilor mai mici și mai vulnerabile. Analiza sugerează că abandonarea sitului Bergstrom nu a fost cauzată de dispariția bizonilor sau de degradarea mediului, ci de o transformare socială și economică a modului în care comunitățile preistorice își organizau vânătoarea. Studiul, publicat în revista Frontiers in Conservation Science, indică faptul că schimbările culturale, combinate cu presiuni climatice, au remodelat complet utilizarea terenurilor.