Până acum, oamenii de știință nu cunoșteau în detaliu modul în care aceste plante se reproduc, iar această informație este extrem de importantă pentru strategiile de conservare. Cercetătorii au descoperit că anumite specii de iarbă de mare nu se multiplică doar prin clonare, ci pot produce și noi indivizi cu material genetic diferit, ceea ce oferă perspective importante pentru protejarea și refacerea ecosistemelor marine. Descoperirea aduce speranță pentru conservarea pajiștilor submarine, unele dintre cele mai valoroase habitate ale oceanelor. Iarba de mare, esențială pentru sănătatea mediului marin Pajiștile de iarbă de mare reprezintă adevărate „grădini subacvatice”, esențiale pentru sănătatea mediului marin. Ele oferă hrană și adăpost pentru numeroase specii de pești și nevertebrate, constituie surse importante de hrană pentru dugongi și țestoase marine, produc oxigen, stabilizează sedimentele și reduc eroziunea coastelor. În plus, aceste ecosisteme stochează cantități mari de carbon în sedimente, contribuind la combaterea schimbărilor climatice. Un studiu recent asupra speciei de iarbă de mare Amphibolis antarctica a demonstrat că aceasta se reproduce sexual, formând răsaduri noi care sunt diferite genetic de planta-mamă. Foto: Gary Kendrick Până acum, oamenii de știință nu cunoșteau în detaliu modul în care aceste plante se reproduc, iar această informație este extrem de importantă pentru strategiile de conservare. Spre deosebire de reproducerea asexuată, prin care planta dezvoltă lăstari identici genetic cu organismul original, reproducerea sexuală generează indivizi noi, cu o diversitate genetică mai mare. Această diversitate le oferă plantelor șanse mai bune de supraviețuire în fața bolilor, valurilor de căldură marine și altor schimbări de mediu. Specia Amphibolis antarctica poate naște răsaduri deja dezvoltate parțial Specia Amphibolis antarctica este considerată vivipară, ceea ce înseamnă că „naște” răsaduri deja dezvoltate parțial, în loc să elibereze semințe simple în apă. Practic, planta tânără începe să crească în timp ce este încă atașată de planta-mamă, iar apoi este eliberată în ocean sub forma unui puiet deja format. Acești puieți pot pluti purtați de curenții marini până găsesc un loc potrivit pentru fixare și dezvoltare. Profesorul Jennifer Verduin, cercetător la Universitatea Murdoch și autor principal al studiului publicat în revista Frontiers in Conservation Science, a explicat că aceste pajiști marine funcționează ca niște ecosisteme tăcute, dar extrem de eficiente, care susțin biodiversitatea și protejează mediul de coastă. Citește și: Misterul „sferei aurii” din adâncurile Oceanului Pacific, în sfârșit rezolvat: ce au descoperit cercetătorii în largul Alaskăi Pentru a înțelege mai bine procesul de reproducere, echipa de cercetători a realizat observații atât în mediul natural, cât și în laborator. În timpul primăverii, oamenii de știință s-au scufundat în două pajiști marine din largul coastelor Australiei de Vest și au colectat aproximativ 200 de lăstari masculi și femeli. Ulterior, au instalat două rezervoare cu apă de mare: unul conținea atât plante masculine, cât și feminine, iar celălalt doar plante feminine. Scopul experimentului a fost să determine dacă plantele femele pot produce răsaduri în absența polenizării masculine, conform frontiersin.org. Răsadurile sunt produse prin reproducere sexuală și reprezintă noi indivizi genetici În paralel, cercetătorii au monitorizat plantele direct în habitatul natural pentru a urmări modul în care polenizarea influențează formarea răsadurilor. Pe măsură ce sezonul de reproducere a avansat, au analizat flori feminine mature și lăstari pentru a observa dezvoltarea procesului reproductiv sub apă. Rezultatele au confirmat că răsadurile sunt produse prin reproducere sexuală și reprezintă noi indivizi genetici, nu simple clone. Această descoperire este importantă deoarece sugerează că puieții care plutesc liber pot fi colectați și replantați în zone degradate pentru a reface pajiștile submarine afectate. Cercetătorii consideră că această metodă ar putea deveni o soluție eficientă și relativ simplă pentru restaurarea ecosistemelor marine. Prin replantarea acestor răsaduri, oamenii de știință speră să creeze pajiști mai sănătoase, mai rezistente și mai capabile să susțină biodiversitatea marină pe termen lung. Sursa foto: Prof Jennifer Verduin, Murdoch University