Povestea Kirei Kiralina, puiul de 90 de grame devenit „împărăteasa” Europei. „Mama” Mihaela Proboteanu dezvăluie de unde a pornit totul și ce o face pe „ursoaica din Bucovina” atât de specială: „Este expresia vie a pasiunii noastre, simbol al armoniei dintre om și animal” EXCLUSIV

„Ursoaica din Bucovina”, Kira Kiralina sau „cea mai frumoasă pisică din lume e din România” sunt trei expresii pe care le-am auzit tot mai des în ultima lună, după ce Kira a câștigat titlul de FIFe Scandinavian Winner 2026. Dincolo de frumusețea ei inconfundabilă, însă, se află o poveste plină de emoție, iubire și muncă. Nu o muncă grea, ci una făcută din suflet, cu răbdare, pasiune și grijă, așa cum a subliniat Mihaela, prima „mămică” a campioanei, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru zooland.ro.

Povestea Kirei Kiralina, desemnată în luna aprilie 2026 „cea mai frumoasă pisică din Europa”

Kira Kiralina, o superbă felină din rasa British Shorthair, în vârstă de 6 ani, a câștigat în luna aprilie titlul de FIFe Scandinavian Winner 2026. „Împărăteasa”, așa cum este alintată de familia sa, mai are în palmares Central European Winner 2026 (obținut în februarie 2026) și World Winner 2025 (Campion Mondial FIFe), titlu câștigat în octombrie 2025.

Doar câteva distincții o mai despart de titulatura de „cea mai premiată pisică”, însă dincolo de frumusețea ei se află povestea Felisei Bucovina din Iași, locul în care Kira a venit pe lume înconjurată de iubire și grijă, în brațele celor care aveau să îi devină familie.

Am stat de vorbă cu Mihaela Proboteanu, femeia care a ținut-o în palme pe Kira încă din primele clipe de viață, și am aflat, dincolo de parcursul impresionantei feline, cum a început totul.

Povestea Felisei Bucovina a pornit dintr-un moment dureros. Mihaela și soțul ei și-au dorit o pisicuță British Shorthair, însă, din lipsă de experiență la acel moment, au mers pe încredere și au cumpărat un pui de la un vânzător găsit pe OLX. Bucuria lor a fost de scurtă durată, pentru că la puțin timp, puiul s-a îmbolnăvit.

Durerea a fost mare, dar din ea s-a născut ceva mai puternic. Ei au decis să transforme această experiență într-un început diferit, unul prin care niciun animăluț și nicio familie din România să nu mai treacă printr-o astfel de suferință.

„Am pornit la drum cu convingerea că, înființând o felisă, vom putea ține departe măcar o parte din realitățile dureroase care există în România, acea zonă gri a ‘înmulțitorilor’ și a traficului de animale.

Începutul nostru, însă, a fost marcat de o experiență dificilă: o pisică achiziționată de pe OLX care, după doar două săptămâni, a fost diagnosticată cu panleucopenie. Doar noi știm cât am luptat pentru a o salva, trecând prin mai multe cabinete veterinare și agățându-ne de fiecare șansă.

Această experiență ne-a pus față în față și cu o altă realitate cea a sistemului veterinar din România. Există medici care oferă speranță și se implică cu adevărat, dar, din păcate, sunt prea puțini. A fost un început greu, dar unul care ne-a definit și ne-a motivat să facem lucrurile altfel”, ne-a spus Mihaela Proboteanu.

„Noi nu ne putem numi o felisă”

„Noi nu ne putem numi o felisă”, spune Mihaela Proboteanu. De ce? Pentru că, în cazul lor, pisicuțele sunt parte dintr-o familie. Un singur cuib de pui vine pe lume pe an, într-un mediu controlat, dar plin de iubire. Ea le este alături atât puilor, cât și mamelor, în fiecare clipă.

Micuții îi ajung în palme, uneori fără suflare. Atunci începe cursa contra timp, fiecare secundă contează. Iar ea „respiră” din nou odată cu primul „miau” firav al puiului care a ales să trăiască.

„Toate nașterile sunt notate, din momentul în care are loc monta până pleacă fetele sau băiețeii acasă la ei. Fiecare zi, fiecare gramaj, fiecare pui. De multe ori este muncă, dar nu e muncă aia în silă, în greu, nu.

Concediile mele de odihnă sunt, de fapt, concedii de naștere. Nu le-am lăsat niciodată singure, chiar dacă uneori am ales doar să supraveghez, fără să intervin. Însă, de multe ori, intervenția mea a fost esențială.

Și totuși, in folclorul popular apar mereu aceleași discuții: ‘Pisica naște singură, în pod’. Dar ai fost vreodată acolo, în pod, să vezi prin ce trece? Știi cu adevărat cât de greu îi este?

Câți pui crezi că a avut? Știi sigur că au fost trei și că toți au supraviețuit? Poate au fost șase. Sau poate ai auzit doar că ‘era gravidă și nu a mai venit’.  Realitatea este că uneori se pot întâmpla tragedii. Există nașteri în care, din cauza contracțiilor puternice, poate apărea o ruptură de uter. Alteori, un pui rămâne blocat, apare infecția, iar pisica nu mai poate fi salvată. Iar ceilalți pui… mor, pentru că nu mai are cine să-i hrănească.

Eu sunt alături de ele tocmai pentru a preveni astfel de tragedii. Sunt acolo când au nevoie, pregătita să intervin. Și da, am ținut în mâinile mele trupuri fără viață. M-am rugat, am aplicat toate metodele cunoscute, am insistat, iar uneori, după mult efort, am fost răsplătita cu un firav, dar neprețuit ‘miau’.

Aia nu pot s-o descriu în cuvinte. Pur și simplu nu poate fi redată. Este o fericire atât de profundă… nici nu găsesc termenii potriviți. Mă simt binecuvântată. De aceea spun mereu: nu este o muncă pe care o fac cu greu, ci una care mă hrănește sufletește. Îmi place din tot sufletul.

Nu plecăm în concedii, poate că nu facem multe lucruri pentru noi, ca oameni, dar facem enorm pentru sufletele noastre și pentru sufletele familiilor care primesc puii noștri. Alegem cu grijă viitorii părinți, îi triem atent, iar asta ne dă liniștea că am adus, cu adevărat, fericire în casele lor”, ne-a mărturisit Mihaela, cu vocea tremurândă și plină de emoție.

Grija nu se oprește la naștere, iar viitorii părinți sunt aleși cu atenție

Grija pentru puiuți nu se oprește la momentul nașterii. Mediul în care vin pe lume este atent controlat, iar fiecare detaliu contează. În casă nu se intră cu încălțămintea de afară, iar alimentația este strict supravegheată: nu mâncare procesată sau din comerț, ci carne crudă, pregătită corect prin congelare.

„Noi, fiind oameni, mai și greșim. Dar factorul decisiv Îl are Dumnezeu. Decizia este a Lui. Fără Dânsul, oricum nu putem face nimic. Dar, atâta vreme cât reușim să facem lucrurile corect, cu simț de răspundere, cu prevenție și cu informare, simt că ne facem datoria. De aceea notez o mulțime de lucruri: când se nasc, ce greutate au, cum cresc, vreau să știu totul despre ei.

De aceea ne descălțăm încă de la ușă, lăsăm încălțămintea afară și folosim papuci de interior. De aceea ne spălăm pe mâini și ne schimbăm hainele. Nu pentru că îi creștem într-un glob de sticlă, ci pentru că vreau să previn.

Vreau ca, dacă apare o situație, să știu că vine din interior, nu dintr-un factor extern. Nu vreau să mă gândesc că ar fi putut linge ceva de pe papuci. Este o arie prea mare de risc…cum as putea trata concret? Iar, dincolo de toate, acolo unde nu există prevenție, apare suferința. Și asta este ceea ce vreau să evit cu orice preț.

Mâncarea este premium. Noi, de exemplu, nu dăm hrană din plicuri sau pateuri. De ce? Pentru că nu știm exact din ce sunt făcute. De unde știm dacă este într-adevăr ceea ce scrie pe ambalaj? Până la urmă, conțin conservanți. De ce să le dăm ceva ce noi nu am consuma decât în situații de maximă urgență? Sănătatea lor pornește din stomac. De aici depinde modul în care își vor duce viața, cât de lungă va fi și dacă vor avea sau nu probleme de sănătate”, ne-a povestit Mihaela.”, ne-a povestit Mihaela.

Când vine momentul să plece la noile lor case, „copiii” sunt încredințați doar unor oameni potriviți. Cei de la Felisa Bucovina, oameni „cu frica lui Dumnezeu”, după cum le place să spună, nu fac un business din animale și resping complet această idee. De aceea, poartă discuții îndelungate cu cei care își doresc o pisicuță, îi cunosc, le oferă sfaturi și duc personal puii în orice colț al țării, de fiecare dată.

Nu acceptă cereri făcute la întâmplare, pentru „cadouri” sau „pentru copii”, indiferent de suma oferită. Cei mai buni pui ajung „pentru breeding”, iar ceilalți merg în familii unde vor fi iubiți. Și, cel mai important, legătura cu ei nu se rupe niciodată, rămânând în contact cu noii lor părinți.

„Am înființat Felisa Bucovina dintr-o convingere profundă, poate chiar dintr-o aparentă nebunie, aceea că putem schimba mentalități și destine, astfel încât nimeni să nu mai treacă vreodată prin ceea ce am trăit noi. Fiecare pas pe care l-am făcut, fiecare pui care a plecat din casa noastră ,sterilizat și încredințat cu grijă a avut un singur scop, să ajungă în familii unde să fie iubit și respectat ca un membru al familiei, nu tratat ca un simplu obiect”, a subliniat Mihaela.

Cum și-au dat seama că este Kira Kiralina o pisică specială?

Aici a început și povestea Kirei Kiralina, născută în octombrie 2020, alături de cele patru surori ale sale. Avea doar 90 de grame la naștere. La două luni, a primit numele de „Simpatica”, pentru că avea puterea, printr-o simplă privire, să „adune” toată energia negativă din jur, chiar dacă, la început, era cea mai firavă dintre toate.

Era, însă, o pisică aparte, iar acest lucru a făcut-o să rămână în familie.

„Povestea Kirei începe din momentul în care a ajuns în felisa noastră împăratul Gato, un exemplar pe care l-am adus cu multă străduință la momentul respectiv, din Malaga. El a transmis genetic această frumusețe a Kirei. S-a născut la noi, având undeva la 90 de grame. Am păstrat-o pentru că am simțit ceva deosebit în privirea ei.

Era puiul acela mic, dar care, atunci când ajungeai acasă și te uitai în ochii ei, totul dispărea. Te liniștea, indiferent de problemele pe care le aveai la serviciu, avea o privire caldă.

Simțeai că îți ia toată energia negativă, că ți echilibrează și-ți aliniază toate planetele, că nu mai ai nicio grijă. Și în continuare face la fel”, a povestit Mihaela Proboteanu.

În prezent, Kira are trei „părinți”: fondatorii Felisei Bucovina și Raluca Roșca, stăpâna din București. Împreună au început să meargă la expoziții și să devină „o echipă de trei oameni care cucerește lumea”.

„Kira este astăzi la Ralu, o prietenă din București. Pentru că noi, în momentul în care dăm o pisică, căutăm familii care să le iubească mai mult decât le iubim noi. Să aibă mai mult timp decât avem noi. Să le ofere dragoste.

Și cu Raluca, fiind prietena noastră, participând și la competiții, și ridicând steagul pe scenă, am format această echipă din trei oameni care cucerește lumea. Uneori uităm să spunem cât de importantă este echipa. În spatele fiecărui succes stau oameni frumoși, care oferă timp, grijă și o parte din sufletul lor.

Succesul Kirei nu ar exista fără ei, iar în mod special, fără mama ei din acest moment, Raluca Roșca, cea care este acolo zi de zi, cu răbdare, iubire și dedicare. Acesta nu este doar un rezultat, este emoție, încredere și un drum parcurs împreună”, a completat Mihaela Proboteanu.

Citește și: Câini și pisici din România cu premii internaționale: campioni cu blană, pedigree și pasiune

Ce presupune, de fapt, un concurs

În câteva zile, Kira Kiralina va participa la un alt concurs, Baltic Winner 2026. Familia ei speră că se va întoarce din Lituania cu un nou titlu. Dar, pentru a înțelege mai bine, Mihaela a explicat și în ce constă un astfel de concurs, care sunt criteriile și ce presupune pregătirea.

„Dacă vorbim despre grooming, noi nu practicăm acest tip de pregătire la pisici. Este adevărat că, în expoziții, în special la categoriile 1 și 2 (pisici cu păr lung sau semilung) dar chiar și la rasa British Shorthair, mulți crescători apelează la diverse tehnici: spălare înainte de concurs sau utilizarea unor pudre speciale pentru a evidenția textura blănii.

Noi nu recurgem niciodată la astfel de metode, deoarece punem accentul exclusiv pe calitatea genetică. Un exemplar de excepție trebuie să impresioneze prin naturalețe. Un British Shorthair cu o blană corectă, densă, scurtă și uniformă, asemănătoare unui ‘covor persan’, nu are nevoie de artificii pentru a ieși în evidență.

Există, totuși, o excepție în cazul motanilor. Aceștia pot necesita uneori igienizare, deoarece au tendința de a marca teritoriul. De asemenea, pot dezvolta o secreție grasă specifică la baza cozii, cunoscută în mod obișnuit ca ‘coadă de armăsar’ (stud tail). Aceasta apare din cauza activității intense a glandelor sebacee, stimulată de nivelul crescut de hormoni androgeni. Excesul de sebum se acumulează în acea zonă, ducând la aspectul uleios al blănii și necesitând, ocazional, curățare pentru menținerea igienei.

British-ul trebuie să fie rotund. Un ‘urs’, ochi rotunzi, cap rotund… standardul acelor 100 de puncte. Și, bineînțeles, trebuie și atitudine de show. Iar când vezi un exemplar care promite, începi să-i formezi poziția de show și în casă.

Îl scoatem de la trei luni, îl obișnuim cu zgomote, cu manevrarea. Pentru că, în momentul în care ajunge pe masa de arbitraj, trebuie să fie foarte calm. Au fost cazuri în care exemplare de excepție care au avut un temperament agresiv în expoziție și atunci au fost descalificate”, ne-a explicat Mihaela, prima mămică a Kirei Kiralina.

Emoțiile câștigării, mândria de a duce numele mai departe, reticența crescătorilor

Fiecare concurs câștigat de Kira Kiralina, dar și de celelalte pisicuțe ale lor, printre care și Duracell, o pisică „de casă” salvată de pe stradă, reprezintă o mândrie pentru cei de la Felisa Bucovina, nu doar una personală, ci și una a României.

Își amintesc cum, la început, atunci când auzeau de România, crescătorii autorizați și cunoscuți din afară le dădeau „cei mai slabi pui”, iar la expoziții românii erau priviți ca venind „din lumea a treia”, prin prisma lipsei de experiență. Acum, cu muncă, educație și efort, au ajuns să strecoare „frica” în oasele concurenței.

Când steagul țării e sus, inima se umple de mândrie, iar aceasta este mulțumirea părinților Kirei Kiralina, pentru că nicio expoziție sau concurs câștigat nu este recompensat cu bani, ci cu „o cupă și un sac de mâncare”. Totul este susținut din finanțe personale, dar nu există regrete.

„În momentul ăsta, Kiruța, ursoaica albastră din Bucovina, nu e doar o pisică de excepție. Ea este expresia vie a pasiunii noastre, pe care am încercat să o ducem spre perfecțiune. Este rezultatul unei munci constante. O cultură construită cu răbdare și respect pentru genetică, pentru că nu poți să faci lucrurile oricum.

Ne interesează mai ales iubirea profundă pentru Bucovina și pentru toate valorile care se pierd din ce în ce mai mult. În spatele Kirei stau ani de muncă atentă, pe care noi am făcut-o cu dedicare, în calmul casei noastre. Toate au creat acest exemplu remarcabil, acest simbol al armoniei dintre om și animal.

Kira, pentru noi, chiar reprezintă excelența construită în timp: caracter, frumusețe și o noblețe extraordinară. Și dacă, după atâția ani de muncă, a devenit o poveste și poate una dintre cele mai frumoase, este o poveste despre rădăcini, despre demnitate, despre dorința de a duce mai departe ceea ce am construit noi, din Bucovina.

Tot succesul ăsta de acum l-am clădit și pe lacrimi. Numai noi știm cum e să pierzi puii aceia mici, care nu sunt viabili și cărora noi nu le dăm antibiotice. Sună greu, dar nu poți să îi dai un antibiotic, să faci o injecție unui pui și să-l ții în viață, iar acel pui ar fi, în loc de bucurie, o suferință.

Dar se compensează și cu faptul că au adus și multe bucurii. Și o facem așa și vom continua să facem la fel, echilibrat și responsabil”, a concluzionat Mihaela Proboteanu, care militează pentru grija față de animale, de rasă sau nu, pentru adopții și sterilizare. Pentru că iubirea pentru pisicuțe nu se oprește la „campioni” și, poate, chiar acesta este secretul succesului.

Citește și: Pisica Kira Kiralina, supranumită „ursoaica de Bucovina”, cucerește din nou titlurile internaționale