Pisica Sphynx: ce trebuie să știi despre genetică, îngrijire și costuri. Sursa foto: Cavan Images, Cavan Images / Alamy / Profimedia Aspectul său inconfundabil o face să fie una dintre cele mai discutate rase de pisici. Dar, dincolo de imaginea exotică a pisicii Sphynx, aceasta vine cu o serie de particularități genetice și medicale care pot influența semnificativ viața animalului, dar și pe cea a proprietarului. De aceea, am stat de vorbă cu Diana, de la Sphynx Lykoi Cattery, care ne-a oferit informații despre sănătatea și costurile reale de care trebuie să fim conștienți. Totodată, a demontat unul dintre cele mai răspândite mituri din jurul acestei rase. Importanța geneticii. Ce trebuie să știm înainte de a avea o pisică Sphynx Arată exotic, ne atrag pentru că sunt diferite diferite, dar cei care își doresc acasă această rasă trebuie să se documenteze bine înainte. Când vine vorba despre Sphynx, totul pornește de la linia genetică. Cu cât această este mai curată și mai bine documentată, cu atât riscurile sunt mai reduse, a subliniat Diana, de la Sphynx Lykoi Cattery. „În primul rând, totul pleacă de la sănătatea părinților și de la sănătatea liniei. Cu cât este mai în regulă genetic linia de unde provine pisica respectivă, este mult mai ușor de îngrijit. Dacă liniile nu sunt pure, atunci îngrijirea este mai dificilă, pentru că apar probleme”, a declarat Diana, pentru zooland.ro. Pedigree-ul oferă informații despre arborele genealogic al pisicii, adică părinți, bunici și, în unele cazuri, chiar străbunici, în funcție de asociația felinologică. „Pedigree-ul ce înseamnă? Că putem să vedem arborele genealogic al pisicii. Se văd 3 sau 5 generații, în funcție de asociația felinologică. Îi vedem părinții, bunicii, străbunicii. Asta înseamnă arborele genealogic. Așa ne asigurăm că este o pisică de rasă pură. Pentru că acolo îți poate spune și dacă sunt făcute încrucișări, în mod normal. Acum depinde de la asociație la asociație, pentru că unele acceptă și altele nu. Dar astea deja sunt mici detalii”, a continuat Diana. Testele medicale necesare și bolile frecvente pe care le întâlnim la pisicile Sphynx Singurul mod prin care ne putem asigură că liniile sunt sănătoase din punct de vedere genetic sunt testele genetice. Acestea pot fi realizate în laboratoare specializate sau, atunci când pisicile provin de la un crescător autorizat, sunt incluse în preț. Printre cele mai importante se numără testele pentru cardiomiopatia hipertrofică (HCM), o afecțiune cardiacă ce poate fi întâlnită la această rasă. Pe lângă acestea, se recomandă și testele pentru boli virale și bacteriologice. „Este și mai bine dacă avem testele genetice începând cu străbunici, bunici, părinți, pui. Dar măcar părinții puilor pe care noi vrem să îi adoptăm să știm că au un istoric genetic bun. Cum facem aceste teste? Este foarte simplu. Sunt niște laboratoare speciale care au niște teste speciale pentru pisicile Sphynx, au un pachet special. Unul dintre teste este pentru această această boală la inimă, cardiomiopatie hipertrofică. Pe scurt, HCM. Dacă testele ies negative, atunci, în principiu, genetic vorbind, n-ar mai trebui să existe probleme. În afară de aceste teste genetice, mai sunt ca la orice altă pisică, indiferent că este de rasă sau nu, teste pentru boli virale, pentru boli bacteriologice”, a spus Diana. Costurile reale ale îngrijirii Deși prețul de achiziție al unei pisici Sphynx poate părea accesibil în unele cazuri, costurile reale apar ulterior. Seturile complete de teste genetice pot depăși ușor 1.000 de euro, iar în cazul unor afecțiuni cronice, tratamentele pot ajunge la sume de ordinul miilor de euro. În lipsa unui istoric medical clar, riscurile financiare și emoționale cresc semnificativ. „Dacă nu cunoaștem istoricul puiului pe care l-am adoptat, să zicem, atunci va trebui să îi facem noi aceste teste și sperăm că toate ies negative. Un set de teste complete costă undeva la peste 1.000 de euro. Mai departe, dacă cumva apare, să zicem, o boală la inimă, cum este cardiomiopatia hipertrofică, eu cunosc persoane care au investit câteva mii de euro până în momentul în care le-a decedat pisica. Pentru că, oricum, pisica nu trăiește foarte mult. Așa că, din punctul meu de vedere, dacă nu îți faci temele cum trebuie, pisica la achiziție te costă puțin, pentru că nu alegi crescători autorizați. În schimb, investiția pe care o vei avea de suportat în cazul în care pisica suferă de anumite boli va fi mult, mult, mult mai mare”, a subliniat Diana. Pe de altă parte, există și afecțiuni mai puțin cunoscute, cum ar fi IBD (boală inflamatorie intestinală), care poate fi confundată frecvent cu alte probleme. „La IBD simptomele constau în faptul că pisica are scaun diareic constant. Din păcate, medicii veterinari, la noi în România, dar și în alte țări, nu sunt familiarizați cu problemele pisicilor Sphynx. Nu se găsesc paraziți, pentru că nu este un parazit, este o boală genetică. Și o tratăm anapoda. Asta înseamnă, din nou, o investiție foarte mare și trece timp pentru pisică. De foarte multe ori, duce la deshidratare în ani. Ne mirăm de ce pisica arată foarte slabă. Și, din nou, apare decesul. O altă boală ar fi urticaria pigmentosa, care este o boală de piele, genetică. Oamenii se duc la veterinar, veterinarul nu știe despre aceste boli și, de cele mai multe ori, tratează pentru alergii, ceea ce este complet greșit. Nu face decât să înrăutățească starea pielii pisicilor. Dacă mă întrebați cât costă îngrijirea ei, costă foarte mult dacă nu e dintr-un loc de unde cunoști istoricul, de unde ți se dă o garanție de sănătate”, a explicat Diana. Citește și: Comerțul cu pisici Scottish Fold și Sphynx, interzis în Olanda de la 1 ianuarie 2026 Poți să-ți iei o pisică Sphynx dacă te confrunți cu alergiile? Unul dintre cele mai răspândite mituri este acela că pisica Sphynx ar fi hipoalergenică. În realitate, acest lucru nu este adevărat, spune Diana, care a completat că, deși pisicile din această rasă nu au blana așa cum o cunoaștem, părul nu este inexistent. „Este complet neadevărat. Pisica Sphynx, în primul rând, prezintă păr, chiar dacă extrem de scurt. Părul lor este cel care dă culoarea. Dar sunt niște atât de scurte, încât practic nu sunt nici vizibile și nici la atingere, de foarte multe ori, nu se simt. Iarăși depinde de linii. Pentru că dacă nu sunt linii pure, atunci pisica o să capete foarte mult păr. Deci dacă tu ești o persoană alergică și te duci să cumperi dintr-un loc neadecvat și mai și începe să îi crească foarte mult păr pisicii, o să ajungă spre adopție pisica. De aceea crescătorul trebuie să anunțe din start: nu este o pisică hipoalergenică. Dar sunt multe persoane cu alergie care o duc mai bine. De ce? Tocmai pentru că părul lor este aproape inexistent. Dar chiar și acelea… Eu am exemple clare de părinți ale căror copii sunt alergici și sunt alergici și la pisicile Sphynx. Dacă ești alergic la saliva de pisică, în niciun caz nu este o pisică hipoalergenică, pentru că saliva pisicii se află peste tot, pe tot corpul, pentru că se spală”, a completat Diana.