Canibalismul nu este exclusiv caracteristic șerpilor. În natură, femelele de păianjeni sau mantisă rugătoare consumă uneori masculii după împerechere, ceea ce poate crește succesul reproducător. foto: freepik.com O analiză amplă a peste 500 de cazuri documentate de canibalism la șerpi oferă dovezi că acest comportament a apărut de multiple ori de-a lungul evoluției, sugerând că nu este doar un fenomen izolat, ci poate reprezenta o strategie adaptativă pentru supraviețuire în anumite circumstanțe. Deși pentru oamenii obișnuiți ideea că un șarpe ar putea mânca un alt șarpe pare șocantă sau chiar „dezgustătoare”, cercetătorii explică faptul că pentru reptile acest comportament poate fi avantajos din punct de vedere ecologic. De ce șerpii consumă membri ai propriei specii? Studiul, publicat pe 2 noiembrie 2025 în Biological Reviews, a arătat că canibalismul a evoluat independent de cel puțin 11 ori în diferite linii de șerpi. Comportamentul apare în contexte variate, dar, în general, are legătură cu oportunitatea alimentară și adaptarea la stresul din mediu, cum ar fi lipsa hranei sau suprapopularea temporară a habitatului. „Pentru oameni, canibalismul poate părea un lucru bizar, dar pentru șerpi reprezintă o strategie ecologică eficientă”, explică Bruna Falcão, autoarea principală a studiului și cercetător în biologie la Universitatea din São Paulo. Avantaje evolutive și exemple în natură Canibalismul nu este exclusiv caracteristic șerpilor. În natură, femelele de păianjeni sau mantisă rugătoare consumă uneori masculii după împerechere, ceea ce poate crește succesul reproducător. În cazul șerpilor, comportamentul poate ajuta la gestionarea resurselor limitate, la controlul dimensiunii populațiilor sau pur și simplu la exploatarea oportunităților alimentare. Citește și: Cel mai lung șarpe sălbatic din lume, descoperit de un român pe o insulă din arhipelagul indonezian Un exemplu concret este oferit de șerpii masculi de Montpellier (Malpolon monspessulanus), observați hrănindu-se cu femele în Franța în perioadele de penurie, în afara sezonului de reproducere. foto: freepik.com În schimb, în timpul sezonului de împerechere, consumul partenerilor ar fi dezavantajos din punct de vedere evolutiv, reducând șansele de reproducere, scrie livescience.com. Analiza cazurilor documentate Cercetătorii au colectat 503 rapoarte despre comportament canibal la 207 specii de șerpi, acoperind toate continentele locuite de șerpi și incluzând atât observații din sălbăticie, cât și din captivitate. Studiul a arătat că majoritatea cazurilor apar la familiile Colubridae, Viperidae și Elapidae: Colubridae: 29% din rapoarte. Această familie mare include multe specii care nu sunt cunoscute ca pradatori de șerpi, astfel că majoritatea cazurilor pot fi legate de lipsa altor surse de hrană sau stresul din mediu. Viperidae: 21% din cazuri, în mare parte observate în captivitate, unde factorii de stres, izolarea și hrana limitată pot stimula canibalismul. Elapidae: 19% din cazuri, inclusiv cobrele, care sunt deja cunoscute pentru prădarea altor șerpi în sălbăticie. Aproape jumătate dintre speciile de șerpi care practică canibalism sunt considerate generaliste din punct de vedere alimentar, ceea ce sugerează că flexibilitatea dietei favorizează adoptarea acestui comportament atunci când resursele devin limitate. Factori anatomici și evoluție Capacitatea de a consuma alți șerpi pare legată și de structura maxilarului. Speciile cu fălci suficient de largi pentru a înghiți indivizi mai mici pot practica canibalismul, în timp ce șerpii fără această abilitate nu au fost raportați ca fiind canibali. Analiza evolutivă sugerează că canibalismul la șerpi a apărut independent de cel puțin 11 ori, evidențiind natura sa oportunistă și adaptativă. Cercetătoarea Bruna Falcão subliniază că „pe măsură ce cercetăm mai mult, descoperim tot mai multe cazuri, ceea ce arată că acest comportament nu este rar, ci face parte din arsenalul de supraviețuire al șerpilor.” Canibalismul la șerpi nu este un comportament izolat sau accidental, ci o strategie evolutivă care a apărut de mai multe ori în linii diferite de șerpi și în contexte diverse. El reflectă adaptabilitatea acestor reptile la condițiile fluctuante ale mediului lor și capacitatea lor de a exploata orice oportunitate alimentară. Studiul oferă o perspectivă clară asupra felului în care șerpii gestionează resursele și interacțiunile dintre indivizi, aducând lumină asupra unui comportament considerat de multe ori tabu sau „neobișnuit” de oameni.