Specialiștii de la NASA au revizitat această supernovă folosind telescopul spațial Imaging X-ray Polarimetry Explorer (IXPE) Cu aproape două milenii în urmă, astronomii din Antichitate au consemnat apariția pe cer a unei „stele oaspete” extrem de luminoase. Cercetătorii moderni consideră că fenomenul observat atunci corespunde supernovei cunoscute astăzi drept RCW 86, rămășițele unei explozii stelare uriașe care continuă să emită radiații și în prezent. La aproape 2.000 de ani de la acel eveniment spectaculos, obiectul cosmic revine în atenția comunității științifice cu o descoperire neașteptată. O nouă analiză cu ajutorul IXPE Specialiștii de la NASA au revizitat această supernovă folosind telescopul spațial Imaging X-ray Polarimetry Explorer (IXPE), un instrument capabil să studieze polarizarea razelor X, o metodă care oferă indicii detaliate despre procesele energetice extreme. Datele obținute au fost corelate cu observații anterioare realizate de Chandra X-ray Observatory și XMM-Newton, ceea ce a permis construirea unei imagini mult mai precise a structurii interne și a dinamicii rămășițelor stelare, conform timesofindia. Ce este, de fapt, RCW 86? RCW 86 reprezintă ceea ce a rămas în urma unei explozii stelare produse, cel mai probabil, în jurul anului 185 d.Hr. Majoritatea astronomilor sunt de părere că a fost o supernovă de tip Ia — un tip de explozie care apare atunci când o pitică albă acumulează materie până la un punct critic și suferă o detonare termonucleară. Importanța acestui obiect constă și în faptul că este unul dintre cele mai vechi evenimente cosmice documentate de omenire. Chiar și după două milenii, structura sa continuă să se extindă și să evolueze, oferind informații valoroase despre modul în care astfel de explozii interacționează cu mediul din jur. Citește și: O uriașă pată de sedimente s-a format în largul coastei vestice a statului Florida! Vinovat ar fi fenomenul de „explozie arctică” Descoperirea surprinzătoare: o cavitate ascunsă Noile date au scos la iveală un detaliu neașteptat: supernova nu s-a extins uniform în spațiu, așa cum s-ar fi anticipat. În schimb, explozia pare să fi avut loc într-o cavitate vastă, o zonă cu densitate foarte scăzută a gazului interstelar — practic o „bulă” invizibilă anterior. Această descoperire explică de ce unda de șoc s-a propagat mai rapid și pe distanțe mai mari decât estimările inițiale. Structura rezultată este neregulată și asimetrică, semn că mediul cosmic în care a avut loc explozia a influențat puternic evoluția acesteia. Un „șoc reflectat” în plină desfășurare Cea mai interesantă concluzie a cercetătorilor este că unda de șoc aflată în expansiune a ajuns la marginea cavității și s-a reflectat înapoi spre interior — un fenomen cunoscut sub numele de „șoc reflectat”. Procesul este comparabil cu valurile care lovesc un perete și se întorc, generând modele complexe de energie. În cazul supernovei, acest efect produce structuri energetice noi, detectabile în spectrul razelor X. Citește și: Ce a descoperit NASA pe Marte? „Am identificat ceea ce ar putea fi o biosemnătură” De ce este importantă această descoperire? Observațiile arată că mediul înconjurător joacă un rol esențial în modul în care o supernovă evoluează în timp. Nu toate exploziile stelare se dezvoltă identic — densitatea gazului, structura spațiului interstelar și condițiile locale pot remodela dramatic rezultatul final. RCW 86 demonstrează că până și evenimentele cosmice vechi de mii de ani pot oferi surprize majore. Universul rămâne dinamic și plin de mistere, iar tehnologia modernă permite oamenilor de știință să descopere detalii care, până nu demult, erau complet invizibile. FOTO: NASA/ X-ray Chandra