De ce sunt atât de lungi organele masculine la aceste specii? Patru specii noi de tarantule au fost identificate recent de cercetători, iar descoperirea lor a atras atenția comunității științifice dintr-un motiv neobișnuit: masculii au organe reproducătoare de dimensiuni excepționale, considerate cele mai lungi raportate până acum la tarantule. Se crede că această adaptare spectaculoasă are un rol esențial în supraviețuirea lor în timpul împerecherii, ajutându-i să evite femelele care, uneori, pot deveni canibale. Noile specii trăiesc în regiuni aride și semi-aride din Peninsula Arabică și Cornul Africii. Datorită particularităților anatomice remarcabile, cercetătorii au decis că aceste tarantule nu pot fi încadrate în niciun gen deja existent, astfel că au creat unul nou, denumit Satyrex. De ce sunt atât de lungi organele masculine la aceste specii? Studiul a fost coordonat de dr. Alireza Zamani, cercetător la Universitatea din Turku, iar rezultatele au fost publicate în revista științifică ZooKeys. Potrivit lui Zamani, masculii acestor păianjeni prezintă cei mai lungi palpi observați vreodată la tarantule. Spre deosebire de mamifere, păianjenii nu au organe genitale externe clasice. În schimb, reproducerea are loc cu ajutorul unor apendice situate lângă gură, numite palpi. Aceștia au funcții multiple – senzoriale, de manipulare a hranei, dar la masculi sunt specializați și pentru transferul materialului seminal, conform discoverwildlife.com. În timpul împerecherii, masculul transferă sperma pe structuri speciale numite bulbi palpali, apoi îi introduce în orificiul genital al femelei pentru a depune materialul seminal. În cazul genului Satyrex, lungimea neobișnuită a acestor palpi pare să ofere un avantaj crucial: masculul poate păstra o distanță mai mare față de femelă în timpul copulației, reducând riscul de a fi atacat sau devorat după împerechere – un comportament cunoscut la unele specii de păianjeni. Citește și: Expediția lui Will Smith într-o peșteră misterioasă în inima Amazonului, unde anumite tarantule pot atinge dimensiunea unei farfurii Cum au fost descoperite noile specii Interesant este că cercetarea a pornit de la observații publicate pe platforma iNaturalist și pe rețelele sociale, unde utilizatorii au remarcat dimensiunea impresionantă a palpilor masculini. Pornind de la aceste imagini, Zamani a analizat exemplare conservate în colecții științifice, dar și fotografii și videoclipuri din habitatul natural. Analizele morfologice detaliate, completate de date moleculare (ADN), au arătat că aceste tarantule sunt suficient de distincte față de rudele lor apropiate încât să justifice înființarea unui gen complet nou. Numele „Satyrex” combină termenul „Satyr” – trimitere la satirii din mitologia greacă, ființe pe jumătate oameni, pe jumătate animale, asociate cu fertilitatea și sexualitatea exacerbată – și „rex”, cuvânt latin care înseamnă „rege”. Satirii erau cunoscuți drept însoțitori ai zeului Dionysos, simbolizând exuberanța și instinctele primare, o aluzie ironică la dimensiunile impresionante ale organelor masculine ale acestor păianjeni. Un „rege feroce” al deșertului Cea mai mare dintre cele patru specii nou descrise a primit numele Satyrex ferox, epitetul „ferox” însemnând „fioros” sau „neîmblânzit”. Denumirea reflectă comportamentul defensiv accentuat al acestei tarantule. Dacă este deranjată – chiar și de o perturbare minoră – își ridică picioarele anterioare într-o postură de avertizare și produce un șuierat puternic. Sunetul este generat prin frecarea unor peri specializați situați pe picioarele din față, un mecanism de intimidare menit să descurajeze prădătorii. Satyrex ferox, epitetul „ferox” însemnând „fioros” sau „neîmblânzit”. foto: Přemysl Fabiánek În plus față de cele patru specii nou descrise, o specie cunoscută anterior a fost reclasificată și inclusă în noul gen Satyrex, deoarece prezintă aceeași caracteristică distinctivă: palpi masculini neobișnuit de lungi. Această descoperire subliniază cât de puțin cunoscută rămâne biodiversitatea regiunilor aride din Peninsula Arabică și Cornul Africii și demonstrează importanța colaborării dintre cercetători și publicul larg în identificarea și documentarea speciilor noi. FOTO: Mark Stockmann