Titanoboa cerrejonensis, o specie preistorică impresionantă. foto: smithsonianmag.com Cel mai mare șarpe care a trăit vreodată! Titanoboa cerrejonensis este considerat cel mai mare șarpe descoperit vreodată, o specie preistorică impresionantă care a schimbat modul în care oamenii de știință privesc evoluția reptilelor gigantice. Fosilele sale au fost descoperite în anul 2009, în mina de cărbune Cerrejón din Columbia, iar anunțul a stârnit un val de interes în comunitatea științifică internațională. Titanoboa cerrejonensis, o specie preistorică impresionantă Acest șarpe colosal a trăit în urmă cu aproximativ 58–60 de milioane de ani, în Paleocen, o perioadă imediat următoare dispariției dinozaurilor. În acel timp, ecosistemele planetei se reorganizau, iar unele specii au atins dimensiuni spectaculoase. Titanoboa se remarcă prin proporțiile sale uriașe: estimările indică o lungime de aproximativ 13–14 metri (aproximativ 42 de picioare) și o greutate care ar fi putut depăși o tonă. Dimensiunile sale depășeau cu mult orice șarpe cunoscut astăzi. Un gigant dependent de o climă tropicală extremă Titanoboa făcea parte din familia boidelor, aceeași familie din care provin și anacondele și boa constrictorii actuali. Asemenea rudelor sale moderne, acest șarpe nu era veninos. Își ucidea prada prin constricție, înfășurându-se strâns în jurul victimei până când aceasta nu mai putea respira, notează smithsonianmag.com. Pentru a susține un corp de asemenea proporții, Titanoboa avea nevoie de un climat extrem de cald. Studiile climatice arată că în Paleocen, regiunile tropicale erau considerabil mai fierbinți decât în prezent, probabil din cauza concentrațiilor ridicate de dioxid de carbon din atmosferă. Temperaturile ridicate favorizau reptilele ectoterme (cu sânge rece), permițându-le să atingă dimensiuni impresionante – un fenomen cunoscut drept „gigantism ectotermic”. foto: James DiLoreto, Smithsonian. Analiza sedimentelor și a fosilelor descoperite în aceeași zonă sugerează că Titanoboa trăia într-un mediu dens, umed, cu vegetație luxuriantă și numeroase cursuri de apă. Ecosistemul semăna cu actualele mlaștini tropicale sud-americane. În apropierea rămășițelor sale au fost găsite fosile de țestoase uriașe, reptile asemănătoare crocodililor și pești de mari dimensiuni, indicând un habitat semi-acvatic bogat în resurse. O dietă surprinzătoare pentru un șarpe boa Inițial, cercetătorii au presupus că Titanoboa vâna reptile mari sau alte vertebrate terestre, asemănător anacondei moderne. Totuși, analizele ulterioare ale structurii craniului și ale dinților au adus o revelație neașteptată. Dinții Titanoboa erau mai slab ancorați în maxilar – o trăsătură tipică șerpilor care se hrănesc cu pești, deoarece acest tip de prindere permite capturarea unei prăzi alunecoase fără riscul fracturării dinților. În plus, structura craniului indica articulații reduse între anumite oase și o poziționare particulară a osului quadrat, caracteristici asociate cu șerpii piscivori (mâncători de pești). Citește și: Ce sunt omizile din familia Sphingidae și cum pot imita un șarpe veninos Această descoperire a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât niciun membru actual al familiei boidelor nu are o dietă predominant piscivoră. Prin urmare, Titanoboa pare să fi reprezentat o excepție evolutivă, adaptată la un mediu acvatic bogat în pești mari. foto: animals.howstuffworks.com Un prădător unic în istoria șerpilor Noile date au schimbat radical imaginea inițială a acestui gigant preistoric. Dacă la început era văzut ca o anacondă uriașă, ulterior a devenit clar că Titanoboa avea adaptări distincte și un stil de viață mai complex decât se credea. Astfel, Titanoboa nu este doar cel mai mare șarpe cunoscut din toate timpurile, ci și un exemplu remarcabil de adaptare evolutivă. Dieta sa piscivoră, dimensiunile impresionante și dependența de un climat tropical extrem fac din această specie una dintre cele mai fascinante descoperiri paleontologice ale secolului XXI.