Cum a schimbat războiul câinii din Ucraina

Impactul războiului din Ucraina este, de mai bine de trei ani, atent documentat în ceea ce privește pierderile umane și distrugerile materiale. Mai puțin vizibilă, dar la fel de profundă, este însă transformarea suferită de animalele care trăiesc în zonele de conflict. Printre cele mai afectate se numără câinii, animale profund dependente de oameni, dar și extrem de adaptabile.

Cercetări recente realizate de oameni de știință din Ucraina și Polonia si mentionate de New York Times arată că războiul a modificat rapid atât comportamentul, cât și aspectul fizic al câinilor care trăiesc pe linia frontului. În doar câțiva ani, foștii câini de companie au început să semene tot mai mult cu animalele sălbatice.

De la animale de companie la supraviețuitori

Studiul, publicat într-o revistă științifică de specialitate, a analizat date colectate de la peste 700 de câini din mai multe regiuni ale Ucrainei. O parte dintre animale se aflau în adăposturi, altele trăiau pe străzi relativ sigure, iar cele mai greu de monitorizat erau cele din zonele active de conflict.

Mulți dintre acești câini au fost abandonați în grabă de stăpânii care au fugit din calea bombardamentelor. Gări, orașe ocupate sau sate distruse au devenit locuri în care animalele au fost lăsate să se descurce singure.

Războiul ca factor de selecție

Datele culese de cercetători arată un fenomen surprinzător: în zonele de front, supraviețuiesc mai ales câinii cu trăsături considerate „sălbatice”. Aceștia au, mai frecvent, urechi drepte, corp mai suplu, cozi drepte și mai puține pete albe pe blană.

De asemenea, câinii de talie mare sau cei cu probleme de sănătate sunt mult mai rar întâlniți în apropierea luptelor. Animalele mai mici și mai agile au șanse mai mari să se ascundă, să evite exploziile și să găsească hrană.

Schimbări rapide, dar nu evoluție genetică

Cercetătorii subliniază că aceste transformări nu reprezintă un proces de evoluție în sens clasic. Intervalul de timp este prea scurt pentru modificări genetice profunde.

În schimb, războiul funcționează ca un filtru extrem. Câinii care nu se pot adapta dispar rapid, iar cei cu trăsături favorabile supraviețuirii rămân. Este o selecție dură, accelerată de condițiile extreme.

Comportamente tot mai apropiate de cele ale animalelor sălbatice

În zonele de conflict, câinii sunt observați mai des trăind în grupuri, un comportament rar întâlnit la animalele de companie. Hrana este obținută din resturi, din plante sau, ocazional, prin vânătoare.

Unii câini continuă să depindă parțial de oameni, mai ales de soldați sau voluntari care îi hrănesc. Alții însă ajung să trăiască complet independent, un proces cunoscut de biologi sub numele de feralizare.

Trauma și adaptarea psihologică

Dincolo de schimbările fizice, specialiștii vorbesc și despre un impact psihologic major. Zgomotele puternice, exploziile și lipsa unui mediu stabil pot provoca reacții similare stresului post-traumatic.

Câinii expuși constant la pericol devin mai vigilenți, mai puțin sociabili și mai prudenți. Aceste reacții nu sunt semne de agresivitate, ci mecanisme de supraviețuire într-un mediu ostil.

Exemple similare din alte zone de conflict

Fenomenul observat în Ucraina nu este unic. După războaiele din Balcani, cercetătorii au remarcat schimbări similare în comportamentul câinilor fără stăpân. În zonele afectate de conflicte din Orientul Mijlociu, animalele domestice abandonate au dezvoltat comportamente apropiate de cele ale faunei sălbatice.

Dezastrul nuclear de la Cernobîl a oferit, la rândul său, exemple despre cât de rapid se pot adapta animalele la condiții extreme, deși contextul este diferit.

Ce ne spune acest lucru despre impactul războiului

Transformarea câinilor din Ucraina este un semnal de alarmă. Dacă animale atât de flexibile sunt afectate atât de rapid, speciile mai sensibile au probabil de suferit și mai mult.

Războaiele nu sunt doar crize umanitare. Ele produc efecte profunde asupra mediului, ecosistemelor și relației dintre oameni și animale.

O lecție dureroasă

Povestea câinilor din Ucraina arată cât de subțire este linia dintre domestic și sălbatic. În lipsa protecției umane, animalele sunt forțate să se adapteze sau să dispară.

Pentru specialiști, aceste observații sunt valoroase din punct de vedere științific. Pentru restul lumii, ele rămân o dovadă în plus că războiul lasă urme adânci, mult dincolo de ceea ce vedem la suprafață.