11 specii de păsări care nu zboară

Deși au aripi, există unele păsări care nu zboară. Înaripatele nezburătoare au evoluat independent în mai multe linii, în special pe insule izolate sau în medii fără prădători. De la minusculul rail de pe Inaccessible Island până la uriașul struț și emu, aceste specii demonstrează diversitatea uimitoare a adaptărilor aviare și modul în care renunțarea la zbor poate oferi avantaje evolutive semnificative.

Aripile nu garantează zborul. Poate crezi că abilitatea de a zbura este unul dintre cele mai dorite și utile aspecte ale vieții de pasăre. Totuși, există numeroase specii care, prin evoluție, și-au pierdut această capacitate de-a lungul timpului.

Acest lucru s-a întâmplat independent în mai multe grupuri de păsări. Asta face ca pierderea zborului să fie un bun exemplu de evoluție convergentă — atunci când organisme îndepărtate evolutiv dezvoltă trăsături similare ca răspuns la presiuni și nevoi asemănătoare.

De ce nu zboară unele păsări?

Dar de ce ar fi util să nu zbori? În unele cazuri, zborul pur și simplu nu mai este necesar, de exemplu din cauza lipsei prădătorilor, iar resursele sunt mai bine direcționate către alte abilități.

De aceea păsările nezburătoare se găsesc adesea pe insule izolate. În alte situații, aparatul de zbor poate deveni chiar o piedică — de pildă, îngreunând scufundările adânci în apă.

Renunțarea la zbor permite, de asemenea, păsărilor să devină mult mai mari și mai grele — nu este întâmplător faptul că cea mai mare pasăre din lume, struțul comun, este nezburătoare.

11 specii de păsări care nu zboară

1. Atlantisia rogersi

Această specie cu un nume curios este cea mai mică pasăre nezburătoare din lume. Endemică unei insule din Atlanticul de Sud cu un nume extrem de sugestiv — Inaccessible Island — această pasăre brună minusculă atinge o lungime maximă de doar 15,5 cm și o greutate de 49 g. Un mare mister este cum au ajuns pe această insulă îndepărtată. Inițial s-a crezut că au fost întotdeauna nezburătoare, iar oamenii de știință au presupus că au ajuns acolo pe punți de uscat acum scufundate.

Totuși, odată cu o mai bună înțelegere a tectonicii plăcilor și cu dovezile genetice, adevărul despre trecutul lor a fost recent dezvăluit. Secvențierea genomului sugerează că cea mai apropiată rudă vie este o pasăre zburătoare (Dot-winged crake), ceea ce înseamnă că strămoșul comun putea zbura, iar strămoșii railului de pe Inaccessible Island au ajuns probabil acolo zburând.

2. Struțul (Struthio camelus)

De la cea mai mică la cea mai mare, următoarea pe listă este struțul. Această pasăre masivă este atât cea mai grea, cât și cea mai înaltă dintre toate păsările existente (nu doar dintre cele nezburătoare). Masculii adulți pot ajunge până la 2,7 metri înălțime și pot cântări peste 150 kg.

Contrar mitului popular, aceste păsări nu își bagă capul în nisip atunci când se sperie, ci sunt mai degrabă predispuse să fugă. Totuși, ca păsări care cuibăresc pe sol, uneori își bagă capul în cuiburile nisipoase pentru a-și roti ouăle — probabil de aici a pornit legenda.

3. Papagalul Kakapo (Strigops habroptila)

Următoarea pe listă este poate una dintre cele mai ciudate păsări care există. Nu numai că este singurul papagal nezburător din lume, dar este gras, verde aprins, se deplasează adesea alergând, este nocturn și este foarte prietenos cu oamenii!

Din păcate, aceste păsări bizare din Noua Zeelandă sunt în pericol critic de dispariție. Se crede că sosirea pisicilor și șobolanilor prădători (aduși de coloniștii europeni) a fost responsabilă pentru cele mai dramatice scăderi, iar până la mijlocul anilor 1900 kakapo se aflau la un pas de extincție, cu doar câteva exemplare rămase. Eforturile recente și intensive de conservare le-au adus înapoi din pragul dispariției. În 2023, existau 247 de indivizi în viață.

4. Pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri)

Poate cele mai cunoscute exemple de păsări nezburătoare sunt pinguinii. Aripile lor s-au adaptat perfect pentru înot, nu pentru zbor. Pinguinul imperial este cea mai mare specie de pinguin, având în medie 120 cm înălțime.

Aceștia se găsesc doar în Antarctica, trăind în colonii vaste de până la aproximativ 20.000 de perechi pe gheața mării. Această viață socială este una dintre modalitățile prin care reușesc să nu înghețe în timpul iernii antarctice dure. Pentru a se proteja de frig, masculii (care rămân să aibă grijă de pui în timp ce femelele se hrănesc în mare) se strâng în grupuri compacte, rotindu-se astfel încât fiecare să ajungă pe rând în centrul protejat al grupului.

5. Pasărea Kiwi (genul Apteryx)

Această pasăre bizară și îndrăgită este animalul național al Aotearoa, Noua Zeelandă. Poate te întrebi: ce a fost primul, fructul sau pasărea? Ei bine, fructul pufos a fost numit după pasăre, nu invers!

Se crede că numele „kiwi” provine din limba maori și este derivat din sunetul pe care îl scot. Kiwi sunt păsări foarte neobișnuite. Nu doar că sunt nezburătoare, dar au și trăsături aproape mamaliene. În loc să fie goale pe dinăuntru, ca la majoritatea păsărilor, oasele lor sunt grele și pline de măduvă. De asemenea, se nasc complet acoperite de pene și independente, iar penajul lor zburlit este aproape ca părul.

Au un simț al mirosului foarte dezvoltat și sunt singurele păsări care au nările la vârful ciocului.

6. Takahe (Porphyrio hochstetteri)

O altă pasăre nezburătoare din Noua Zeelandă este colorata takahe. Aceste păsări robuste sunt cele mai mari specii de rail vii, cântărind până la 3,8 kg (o diferență uriașă față de micul Inaccessible Island rail). Takahe reprezintă un adevărat miracol al conservării, fiind considerați dispăruți timp de aproape 50 de ani, apoi redescoperiți în mod celebru într-o vale izolată în 1948.

Declinul lor s-a datorat vânătorii intense practicate de populația maori, dar și competiției și prădării de către mamiferele non-native introduse de coloniștii europeni. Astăzi sunt protejați și gestionați intens, iar populația lor este de aproximativ 500 de indivizi și crește anual.

7. Nanduul lui Darwin (Rhea pennata)

Din același grup cu struții, nandu lui Darwin sunt la fel de gâtuiți și cu picioare lungi. Sunt însă considerabil mai mici, atingând doar aproximativ 1 metru înălțime. Sunt alergători excepționali, atingând viteze de până la 60 km/h în timp ce traversează pajiștile sud-americane.

Numele lor provine, previzibil, de la celebrul naturalist, despre care se spune că a mâncat unul în timpul călătoriei sale în Patagonia! La jumătatea mesei, și-a dat seama că era o specie pe care o căuta și a reușit să reconstruiască un exemplar aproape complet din resturi pentru a-l duce acasă.

8. Fuegian steamer duck (Tachyeres pteneres)

Ceva ce nu te-ai aștepta să vezi pe o listă de păsări nezburătoare este o rață! Una dintre puținele specii de rațe nezburătoare (inclusiv 3 din cele 4 specii de rață cu aburi), Tachyeres pteneres trăiește pe coastele stâncoase și pe insulele din Chile.

Aceste rațe frumoase, dar masive, sunt deosebit de agresive și sunt cunoscute pentru faptul că ucid alte specii de păsări, chiar și mult mai mari, fără un motiv aparent. Își folosesc aripile puternice, prevăzute cu pinteni, pentru a lovi mortal pe oricine le intră în teritoriu în sezonul de împerechere.

9. Cormoranul nezburător (Nannopterum harrisi)

Singurul cormoran care și-a pierdut capacitatea de a zbura, această pasăre se găsește doar în Insulele Galápagos. Este un exemplu excelent al faunei neobișnuite din acest arhipelag incredibil.

Trăind pe o insulă izolată fără prădători naturali și obținând cea mai mare parte a hranei prin scufundări în mare, abilitatea de a zbura a devenit mai puțin importantă. De fapt, pentru o pasăre scufundătoare, penele de zbor pot fi o piedică, deoarece prind bule de aer. Astfel, acești cormorani au evoluat cu aripi mai mici și mai puțin incomode.

10. Corcodelul Titicaca (Rollandia microptera)

Această pasăre cu un aspect foarte drăguț se găsește, așa cum sugerează numele, în principal pe Lacul Titicaca, la granița dintre Peru și Bolivia. Deși complet nezburătoare, această specie utilizează alergarea asistată de aripi, fluturându-le pentru a acoperi cu ușurință distanțe mari.

Sunt și excelente înotătoare, petrecând mult timp sub apă în căutarea peștilor. Din păcate, aceste păsări carismatice sunt clasificate drept pe cale de dispariție, iar cea mai mare amenințare este reprezentată de prinderea și înecul în plasele de pescuit.

11. Emu

Emu, cu picioare și gât lungi, poate ajunge la aproximativ 1,9 metri înălțime și se găsește doar în Australia.

Emu au o relație interesantă și complexă cu oamenii. Deși au fost istoric valoroși din punct de vedere economic ca sursă de hrană și combustibil — o sursă importantă de carne pentru aborigenii australieni și coloniștii europeni timpurii, iar grăsimea lor fiind folosită pentru lămpi — au intrat și în conflict cu oamenii din cauza tendinței de a distruge culturile agricole.

Citește și: Papagalii nocturni rari din Noua Zeelandă se reproduc din nou după patru ani. De ce acest sezon este considerat crucial?