Ornitorincul, cel mai veninos mamifer cunoscut Ornitorincul este, fără îndoială, una dintre cele mai stranii și fascinante viețuitoare de pe Pământ. Printre numeroasele sale trăsături neobișnuite se numără și un fapt rar întâlnit în lumea mamiferelor: este considerat cel mai veninos mamifer cunoscut. Această caracteristică îl transformă într-un caz aproape unic și ridică o întrebare firească – cât de dureroasă este, de fapt, înțepătura unui ornitorinc? În general, mamiferele veninoase sunt extrem de rare, iar ornitorincul se află într-un grup restrâns de specii capabile să producă și să injecteze venin. Înțepătura sa este descrisă de cei care au trăit experiența ca fiind una dintre cele mai intense și chinuitoare dureri posibile. Un venin capabil să provoace o durere atroce. Nu este letal Deși veninul nu este letal pentru un adult sănătos, efectele sale sunt severe: provoacă dureri insuportabile, pentru care nu există un antidot specific. Tratamentul se limitează la controlul simptomelor, de regulă prin administrarea unor analgezice extrem de puternice. Un caz devenit celebru în literatura medicală datează din anul 1992 și a fost raportat în Australia. Este vorba despre un bărbat de 57 de ani, veteran de război, care a fost înțepat de un ornitorinc în timp ce pescuia în nordul statului Queensland. Mărturia sa este cutremurătoare: el a declarat că durerea provocată de înțepătură a fost „mult mai îngrozitoare” decât rănile suferite în timpul luptelor, când fusese lovit de schije. Ornitorincul ascunde un secret, destul de veninos. Atât masculul cât și femela se nasc cu câte o pereche de pinteni la membrele posterioare Riscuri asociate cu înțepătura ornitorincului Medicii au descris simptomele ca fiind o durere „imediată, continuă și devastatoare”. Chiar și administrarea morfinei, unul dintre cele mai puternice calmante disponibile, a avut un efect minim. Recuperarea a fost anevoioasă: mâna afectată a rămas inflamată și dureroasă timp de mai multe săptămâni, iar pacientul a putut fi externat abia după șase zile, moment în care durerea devenise abia suportabilă. Un alt incident, mai recent, a evidențiat și alte riscuri asociate cu înțepătura ornitorincului, dincolo de durerea extremă. O femeie de 62 de ani a ajuns la spital după ce a încercat să ajute un ornitorinc sălbatic și a fost rănită la mână. Investigațiile au arătat că rana nu era doar grav dureroasă, ci și infectată cu mai multe tipuri de bacterii, inclusiv unele aparținând unei specii necunoscute, conform wikipedia.org. Citește și: De ce ornitorincul transpiră lapte prin piele? Tratamentul a fost complex: pacienta a primit antibiotice intravenoase, brațul i-a fost imobilizat, iar medicii au intervenit chirurgical pentru curățarea țesuturilor afectate. Deși recuperarea a fost dificilă, după aproximativ trei luni femeia s-a refăcut complet. Ornitorincul rămâne o adevărată enigmă biologică Dincolo de venin, ornitorincul rămâne o adevărată enigmă biologică. Originar din estul Australiei și din Tasmania, acest mamifer semi-acvatic poartă numele științific Ornithorhynchus anatinus și pare o combinație improbabilă de mai multe animale: are cioc asemănător cu cel al unei rațe, coadă lată ca de castor și labe palmate, similare cu ale vidrelor. Atât de neobișnuită era înfățișarea sa, încât primii cercetători europeni care au văzut piei și schițe trimise în Marea Britanie au crezut că este vorba despre o farsă elaborată. Ornitorincul face parte din categoria monotremelor, un grup foarte rar de mamifere care depun ouă, în loc să nască pui vii. Atât masculii, cât și femelele se nasc cu pinteni ascuțiți pe picioarele din spate, însă doar masculii îi păstrează funcționali la maturitate. Acești pinteni sunt conectați la glande specializate care produc venin, active mai ales în sezonul de împerechere, când masculii îi folosesc în luptele pentru teritoriu sau pentru femele. Veninul ornitorincului are o consistență lăptoasă și este un amestec extrem de complex, alcătuit din 19 tipuri diferite de peptide. Un aspect surprinzător este că genele responsabile pentru aceste substanțe sunt asemănătoare cu cele întâlnite la o varietate de alte animale veninoase, precum peștii, reptilele, păianjenii, anemonele de mare și chiar stelele de mare. Oamenii de știință consideră acest lucru un exemplu spectaculos de evoluție convergentă – un proces prin care specii foarte diferite ajung să dezvolte trăsături similare ca răspuns la presiuni evolutive comparabile.