De ce nu pot fi domesticite toate animalele. sursa foto pexels De ce nu pot fi domesticite toate animalele? În urmă cu aproximativ 11.000 de ani, oamenii au realizat că unele animale pot fi mai utile în apropierea așezărilor decât la capătul unei sulițe. Am început să le atragem în preajma noastră și, treptat, să le modelăm comportamentul pentru alimentație, muncă și companie. De-a lungul mileniilor, am încercat domesticirea multor specii, însă doar câteva — precum vaca, oaia, capra, găina, calul, porcul, câinele și pisica — s-au dovedit suficient de utile încât să ne însoțească pe tot globul, prosperând aproape oriunde trăiesc oamenii. De ce nu pot fi domesticite toate animalele? Dar de ce doar aceste animale? De ce nu rinocerul, tigrul, zebra sau alte sute de specii aparent potrivite, care nu au „trecut testul” și care acum ocupă tot mai puțin teritoriu și resurse? Potrivit fiziologului evoluționist și geografului Jared Diamond, în cartea sa „Guns, Germs and Steel”, există șase criterii esențiale pe care animalele trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi domesticite. Multe specii se apropie de aceste criterii, dar foarte puține le îndeplinesc complet. Zebra, deși înrudită cu calul, este mult mai agresivă – motiv pentru care domesticirea ei este extrem de rară. sursa foto pexels 1. Nu trebuie să fie pretențioase la mâncare Un animal domestic trebuie să se poată hrăni ușor în și în jurul așezărilor umane. Ierbivorele (ex. vaci, oi) trebuie să poată pășuna și să accepte surplusurile noastre de cereale. Carnivorele (ex. câini, pisici) trebuie să fie dispuse să consume resturi, deșeuri și rozătoarele atrase de acestea. Dacă o specie are o dietă extrem de specifică sau dificil de furnizat, domesticirea devine imposibilă, potrivit Live Science. 2. Animalele trebuie să atingă maturitatea rapid Animalele care cresc foarte lent nu sunt eficiente pentru oameni. De exemplu: Elefanții pot fi îmblânziți și utilizați la muncă, dar nu pot fi domesticiti la scară largă deoarece ajung la maturitate abia la 15 ani. Oamenii nu își permit să investească atât timp pentru a obține muncă sau carne. 3. Animalele trebuie să poată reproduce în captivitate Rinocerii sunt animale periculoase și imprevizibile. sursa foto pexels Speciile care au ritualuri de împerechere complexe sau teritoriale nu se reproduc bine în spații închise. Antilopele devin extrem de agresive în sezonul de împerechere. Gheparzii, apreciați de egiptenii antici ca animale de companie, nu reușesc să se reproducă în captivitate fără ritualuri lungi de alergare, imposibil de replicat. Fără reproducere ușoară, domesticirea nu este posibilă. 4. Animalele trebuie să fie, în mod natural, docile Docilitatea este un avantaj major. Vaca și oaia sunt animale blânde. Bivolul african și bizoni americani sunt imprevizibili și periculoși, motiv pentru care nu au fost domesticiți. Zebra, deși înrudită cu calul, este mult mai agresivă – motiv pentru care domesticirea ei este extrem de rară. Unii biologi evoluționiști nu consideră docilitatea un criteriu obligatoriu, notând că multe specii domestice provin din strămoși agresivi (ex. câinele din lup). Totuși, o fire calmă ajută enorm procesul. 5. Animalele nu trebuie să fie excesiv de panicoase Animalele care se sperie ușor nu sunt bune pentru a fi domesticite. sursa foto pexels Speciile care fug și sar la cea mai mică sperietură sunt foarte greu de gestionat în captivitate. Căprioarele și gazelele sunt prea agile și sperioase. Oile, deși panicoase, au instinct de turmă și rămân grupate — ceea ce le face gestionabile. Un comportament stabil este esențial. 6. Animalele trebuie să respecte o ierarhie socială Cu excepția pisicilor, toate animalele domesticite au un sistem social bazat pe lideri. Acest lucru ne-a permis să le adaptăm pentru a recunoaște omul drept lider de grup. Acest tip de structură facilitează controlul, dresajul și conviețuirea. De ce doar câteva specii au fost domesticite? Pentru că foarte puține animale îndeplinesc toate cele șase criterii necesare pentru domesticire: dietă flexibilă, maturizare rapidă, reproducere în captivitate, comportament docil, lipsa tendinței de panică, existența ierarhiilor sociale. Majoritatea speciilor fie nu pot fi hrănite eficient, fie nu se reproduc în captivitate, fie sunt prea agresive sau prea sperioase. Aceste limitări explică de ce doar o mână de animale — vaca, oaia, capra, porcul, calul, câinele și pisica — au reușit să devină însoțitorii permanenți ai omului, modelând istoria agricolă și socială a lumii. Citește și: Animale care nu pot fi domesticite