Un fond uriaș pentru protejarea pădurilor tropicale a fost anunțat la summitul ONU 2025. Fondul global de 125 de miliarde de dolari readuce în prim plan o idee din anii ’90 și îi arată limitele. Un fond de 125 de miliarde de dolari destinat protejării pădurilor tropicale este prezentat drept una dintre măsurile principale anunțate la Summitul ONU pentru Climă 2025 de la Belém, Brazilia. Scopul este ambițios: crearea unui fond fiduciar care să plătească țările pentru a-și păstra pădurile în picioare. Însă ideea de bază nu este nouă – a fost testată și în anii 1990, fără rezultate spectaculoase. Fond uriaș pentru protejarea pădurilor tropicale Președintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva susține că platforma Tropical Forests Forever Facility (TFFF) este inovatoare deoarece funcționează „ca un fond de investiții, nu ca un mecanism de donații”. Teoretic, investitorii ar putea beneficia financiar, oferind stabilitate pe termen lung, independentă de ciclurile politice, potrivit theconversation.com. Totuși, atragerea capitalului privat pentru acțiuni climatice nu este o noutate – și, de obicei, a eșuat să aducă investiții suficiente. De ce investițiile private evită conservarea pădurilor? Motivul principal este simplu: multe activități esențiale nu sunt „profitabile”. Chiar și proiectele comerciale de energie regenerabilă se luptă adesea să ofere randamente competitive. Problema este și mai accentuată în conservarea pădurilor: nu există multe modalități de a genera venit prin a lăsa o pădure neatinsă, în timp ce defrișarea pentru lemn sau agricultură aduce profit imediat – una dintre cauzele majore ale defrișărilor. Cum funcționează fondul TFFF? Însă ideea de bază nu este nouă – a fost testată și în anii 1990, fără rezultate spectaculoase. sursa foto pexels TFFF este conceput pentru a ocoli aceste limitări. Nu investește direct în proiecte de conservare, ci funcționează ca un fond fiduciar uriaș, asemănător unui endowment universitar. Structura financiară 25 miliarde USD: capital oferit de guverne și organizații filantropice. Brazilia a promis 1 miliard USD. Norvegia – aproximativ 3 miliarde USD. 100 miliarde USD: obligațiuni vândute investitorilor privați. Întregul fond de 125 miliarde USD va fi investit pe piețele financiare. După plata dobânzilor către investitori și sponsori, veniturile rămase vor fi folosite pentru a plăti țările participante cu aproximativ 4 dolari pe hectarul de pădure tropicală intactă, cu penalizări în cazul pierderilor forestiere. Separarea randamentelor investitorilor de succesul conservării face TFFF mai atractiv pentru piața privată. Însă acest model a mai fost încercat. Fonduri fiduciare pentru conservare: idee veche de 30 de ani La începutul anilor ’90, odată cu primele negocieri globale privind clima, Banca Mondială a finanțat un fond fiduciar pentru biodiversitate în Bhutan. Au urmat proiecte similare în Uganda, Mexic, Peru, Brazilia, Polonia, Slovacia și Ucraina. Atunci, argumentele erau aproape identice cu cele folosite azi: finanțarea privată este necesară deoarece nu știm cât va dura „boom-ul” actual de finanțări guvernamentale pentru conservare. Rezultatele? Probleme recurente. Randamente mai mici decât cele anticipate, ceea ce a întârziat proiectele cu ani – inclusiv în Bhutan. Fondurile erau blocate în investiții, iar sumele disponibile efectiv pentru conservare erau reduse. Modelele de tip fond fiduciar pot acoperi costurile de operare, dar nu pot finanța inițierea de noi proiecte. În Bhutan, administratorii nu reușeau să acopere costurile pentru crearea de noi arii protejate, fără a consuma capitalul fondului. Până la urmă, au primit un grant separat de la World Wildlife Fund. TFFF ar putea întâmpina aceleași dificultăți – de exemplu, când vine vorba de restituirea terenurilor agricole către comunitățile indigene. Noua problemă: investitorii sunt prioritatea, nu pădurile Pentru a atrage capital privat, plata dobânzilor către investitori este prioritară față de finanțarea conservării. Documentul oficial al TFFF precizează clar: dacă randamentele investițiilor sunt insuficiente, plățile către țările participante vor scădea. Așadar, liniștirea investitorilor poate afecta direct capacitatea fondului de a proteja pădurile tropicale. Critici: „pădurile nu sunt mărfuri” După plata dobânzilor către investitori și sponsori, veniturile rămase vor fi folosite pentru a plăti țările participante. sursa foto pexels O coaliție de organizații civice din Amazon, Africa și Asia respinge inițiativa, argumentând că: mecanismul transformă pădurile în mărfuri cu preț, finanțarea pentru comunitățile indigene este infimă și distribuită de sus în jos. Revigorarea unei idei testate deja în anii ’90 ridică semne de întrebare serioase. Este nevoie de mai multe fonduri publice și măsuri redistributive Dacă capitalul privat poate fi mobilizat doar în condiții care slăbesc acțiunea climatică, atunci poate nu există alternativă la: o creștere semnificativă a finanțării publice măsuri redistributive mult mai puternice Țările bogate, corporațiile și indivizii cu resurse mari trebuie să contribuie mai substanțial la rezolvarea unei crize pe care au alimentat-o disproporționat. Alternative propuse în ultimii ani: redirecționarea unei părți din bugetele uriașe ale armatei, reforme împotriva evitării fiscale corporative, ștergerea datoriilor țărilor vulnerabile climatic. Indiferent de fezabilitatea fiecărei opțiuni, limitele fondului TFFF arată că a venit momentul să luăm aceste propuneri în serios. Citește și: Protejarea pădurilor tropicale din Brazilia și Indonezia. Sunt adăpost pentru numeroase comunități indigene