O serie de măsurători satelitare recente arată că anumite regiuni din bazinul Willcox, Arizona, se confruntă cu o scufundare accelerată a terenului, depășind 15 cm pe an, ceea ce reprezintă cea mai pronunțată subsidență din întregul stat. Fenomenul nu este nou, dar ritmul cu care avansează este îngrijorător. Un fenomen declanșat de pomparea excesivă a apelor subterane Agricultura intensivă din zonă necesită cantități uriașe de apă, iar extragerea agresivă a acviferelor a dus la scăderea continuă a nivelului pânzei freatice. Pe măsură ce apa este scoasă din straturile acoperite de sedimente fine — praf, nisip, particule de sol — spațiile pe care le ocupa se comprimă. Cum aceste sedimente nu își pot susține greutatea fără „sprijinul” apei, straturile se prăbușesc, iar terenul de la suprafață se lasă. Procesul este ireversibil, deoarece odată ce acele goluri interne se închid, ele nu mai pot reține apă în viitor. Din acest motiv, bazinul își pierde treptat capacitatea de a se reîncărca natural. Cercetări anterioare au estimat că, încă din anii 1950, anumite părți ale bazinului s-au lăsat cu până la aproximativ 3,6 m. Cercetarea a relevat că unele părți din Arizona s-au scufundat cu aproape 1 metru în perioada studiată. Cum au fost detectate schimbările: analiza InSAR Într-un studiu prezentat pe 20 octombrie, la conferința Geological Society of America Connects 2025 din San Antonio, cercetătoarea Danielle Smilovsky de la Conrad Blucher Institute (Texas A&M University–Corpus Christi) a folosit tehnologia satelitară InSAR — interferometrie radar cu deschidere sintetică — pentru a observa variațiile de altitudine ale suprafeței din bazinul Willcox între 2017 și 2021. InSAR funcționează prin măsurarea diferențelor foarte fine dintre semnalele radar reflectate de la sol către satelit, înregistrate în momente diferite. Prin compararea acestor date, se pot detecta modificări milimetrice în înălțimea terenului. Rezultatele au fost alarmante: în numai patru ani, unele zone au coborât cu aproape un metru. Apa subterană din bazin umple spațiile dintre particulele de praf și murdărie de sub suprafață. Foto: freepik Ploile abundente nu au fost suficiente pentru a opri declinul Deși anii 2022 și începutul lui 2023 au adus precipitații peste media normală, iar topirea zăpezii a contribuit temporar la creșterea nivelului acviferelor, terenul a continuat să se lase. În unele regiuni ritmul de scufundare chiar a crescut, semn că reîncărcarea naturală nu poate compensa volumul de apă extras. Această tendință confirmă faptul că simpla așteptare a unor perioade de ploi mai bogate nu poate stabiliza situația. Citește și: Continentele Pământului se usucă într-un ritm alert, conform datelor din satelit Consecințe la suprafață: puțuri secate și fisuri adânci în sol Pe măsură ce terenul se compactează: puțurile agricole riscă să sece complet, apar crăpături vizibile în pământ, care pot afecta drumuri, clădiri și infrastructura locală, comunitățile agricole devin tot mai dependente de puțuri mai adânci și mai costisitoare. Geofizicianul Brian Conway de la Departamentul de Resurse de Apă din Arizona (care nu a participat la studiu) a explicat că, odată cu scăderea presiunii apei, porii subterani cedează treptat, iar terenul „cade” odată cu ei. Măsuri de control și speranțe pentru viitor În 2024, autoritățile din Arizona au declarat bazinul Willcox zonă de management activ (Active Management Area – AMA). Această clasificare permite introducerea unor limite privind extragerea apelor subterane, după modelul regional deja implementat în Phoenix și Tucson. În aceste orașe, de când extracția a fost reglementată, nivelurile apelor subterane au început să se stabilizeze, iar rata subsidenței s-a redus semnificativ. În Tucson, tasarea aproape că a încetat. Totuși, Smilovsky rămâne rezervată: „Nu cred că tasarea va înceta complet vreodată, dar o zonă AMA ar putea, cel puțin, să încetinească procesul.” Citește și: Distrugerea pădurii amazoniene are impact direct asupra sănătății umane Sursa: livescience.com