Există cu adevărat masculi alfa? Termenul a apărut în anii 1970 pentru a descrie comportamentul lupilor. Între timp, însă, cercetările moderne arată că realitatea este mult mai complexă decât imaginea clasică a liderului puternic și autoritar — atât în natură, cât și în rândul oamenilor. Ce spune știința despre mitul dominanței în natură? Expresia „alpha male” a fost folosită pentru prima dată în 1970 de către David Mech, biolog specializat în fauna sălbatică, pentru a explica organizarea haitelor de lupi. El a descris atunci o pereche dominantă – masculul și femela alfa – care conducea grupul, lua deciziile și se reproducea. Însă, ideea a fost rapid extrapolată dincolo de biologie. Termenul a devenit popular în cultură, unde „masculul alfa” este adesea portretizat ca un individ încrezător, autoritar și uneori agresiv. Există cu adevărat masculi alfa? La peste 20 de ani după publicarea teoriei sale, David Mech a revenit asupra concluziilor. Studiile ulterioare au arătat că haitele de lupi sălbatici sunt, de fapt, grupuri de familie. „Termenul sugerează că lupii s-ar lupta pentru a ajunge în fruntea haitei. În realitate, conducătorii sunt pur și simplu părinții celorlalți membri”, a explicat el într-un interviu video. Așadar, „alfa” nu înseamnă un lider care domină prin forță, ci un rol natural în cadrul unei familii. Cum se manifestă ierarhiile în regnul animal Expresia „alpha male” a fost folosită pentru prima dată în 1970 de către David Mech, biolog specializat în fauna sălbatică sursa foto pexels.com De-a lungul timpului, numeroase studii au arătat că noțiunea de „alfa” se aplică diferit în funcție de specie: La hiene, orci și suricate, femelele sunt cele dominante. La unele primate, ambele sexe pot deține poziții de conducere. În cazul leilor africani, masculii formează coaliții, împărțind statutul de lider în mod egal. Prin urmare, știința actuală sugerează că ideea de „mascul alfa absolut” este mai degrabă o simplificare excesivă. Logica biologică din spatele conceptului alfa Comportamentul de tip ierarhic există în aproape toate speciile sociale. Potrivit dr. Paulo Mota, ecolog comportamental la Universitatea din Porto, termenul „alfa” nu înseamnă o trăsătură permanentă, ci „animalul aflat temporar pe prima poziție dintr-un clasament”. Aceste ierarhii au rolul de a reduce conflictele interne și de a stabili accesul la resurse precum hrana, partenerii sau teritoriul. La unele specii, cum ar fi găinile, structura este strict liniară — fiecare individ are o poziție clar definită. În schimb, la șobolanii-cârtiță golași (Heterocephalus glaber) există o pereche dominantă care se reproduce, iar restul membrilor trăiesc într-o formă de egalitate cooperativă. În speciile inteligente, ierarhiile sunt fluide Studiile ulterioare au arătat că haitele de lupi sălbatici sunt, de fapt, grupuri de familie. sursa foto pexels.com La animalele cu creier complex, cum sunt primatele sau cetaceele, ierarhia este mai difuză și mai dificil de definit. Potrivit dr. Dieter Lukas, biolog evoluționist la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă, „dominarea este adesea legată de luptă și acces la resurse, dar nu coincide mereu cu leadershipul”. Cu alte cuvinte, cel mai puternic individ nu este întotdeauna și cel care ia deciziile pentru grup. Statutul de „alfa” nu este permanent În multe specii, poziția de vârf este temporară. „Rangurile pot fi schimbate rapid, mai ales atunci când indivizii de top beneficiază mai mult de pe urma poziției lor”, explică Lukas. De fapt, pe parcursul vieții, fiecare individ poate fi „alfa” la un moment dat. Aceeași flexibilitate se observă și la oameni. Un individ poate domina o situație socială, fără a fi neapărat cel mai puternic fizic sau cel mai potrivit ca lider. Ce se întâmplă la nivel biologic Cu alte cuvinte, cel mai puternic individ nu este întotdeauna și cel care ia deciziile pentru grup. sursa foto pexels.com În anumite cazuri, statutul de „alfa” produce și schimbări fiziologice. „La șoareci, de exemplu, masculul dominant dezvoltă testicule mai mari și secretă mai mult testosteron. El începe să marcheze teritoriul prin urină, un semn clar al noii poziții ierarhice”, explică dr. Mota. Aceste modificări sunt reversibile – dacă statutul se schimbă, și nivelurile hormonale revin la normal, conform Live Science. Mitul masculului alfa, demontat Cercetătorii sunt de acord că noțiunea de „mascul alfa” absolut este o exagerare. Dominanța există în natură, dar se manifestă diferit – uneori prin forță, alteori prin cooperare, inteligență sau prestigiu. „Ideea unui alfa cu putere totală în grup este greșită. Poți câștiga toate luptele și totuși să nu fii cel care decide direcția grupului”, spune Lukas. Astfel, știința modernă redefinește termenul „alfa”: nu ca un lider autoritar, ci ca un rol dinamic, schimbător, în continuă negociere între indivizi. Citește și: De ce aleargă foarte repede câinii și pisicile (uneori)? Explicația științifică din spatele fenomenului „zoomies”