Călătoria pisicilor de la sălbăticie la statutul de animale adorate astăzi, atât în casă, cât și pe internet, a început acum aproximativ 9.000 de ani, arată un studiu recent care a analizat ADN-ul antic al felinei. Cercetătorii sugerează că pisicile sălbatice au fost domesticite inițial în Orientul Apropiat, iar mai târziu în Egiptul Antic, urmând oamenii oriunde au mers – de la câmpiile fertile egiptene până la navele vikinge. Egiptenii antici sunt cunoscuți pentru dragostea lor pentru feline Până acum, oamenii de știință analizaseră ADN-ul câtorva pisici mumificate în Egipt, unde felinele erau tratate ca animale regale, iar mii de mumii de pisici se păstrează până astăzi. Dar echipa condusă de Eva-Maria Geigl, genetician evoluționist la Institut Jacques Monod din Paris, a dus cercetarea la un nivel mult mai amplu. Ei au studiat ADN-ul mitocondrial provenit de la 352 de pisici antice, colectate din peste 30 de situri arheologice din Europa, Orientul Mijlociu și Africa. Cea mai veche pisică studiată datează de 15.000 de ani, iar cea mai recentă provine din secolul al XVIII-lea e.n. ADN-ul mitocondrial, moștenit exclusiv de la mamă, oferă informații ideale pentru studierea evoluției și migrației populațiilor feline. Probabil, aceste feline antice arătau și se comportau asemănător cu pisica africană de nisip de astăzi. Ei au studiat ADN-ul mitocondrial provenit de la 352 de pisici antice Citește și: Lemurii evoluează în continuare, chiar și după 50 de milioane de ani. Fenomenul ii uimește pe cercetători „Nu cunoaștem în totalitate istoria pisicilor antice – originea lor sau modul în care s-au răspândit”, a explicat Geigl. Totuși, rezultatele studiului aduc claritate asupra unor aspecte importante, notează zmescience.com. Două valuri majore de expansiune Populațiile de pisici par să fi crescut în două valuri distincte. Primul val s-a produs cu aproximativ 9.000 de ani în urmă, când pisicile sălbatice din Orientul Mijlociu s-au asociat cu comunitățile de fermieri din estul Mediteranei. Depozitele de cereale atrăgeau rozătoare, iar pisicile au devenit aliatul oamenilor în controlul dăunătorilor, beneficiind la rândul lor de hrană și adăpost. Al doilea val a avut loc în Egiptul Antic, unde pisicile au fost probabil domesticite în mod conștient acum aproximativ 6.000 de ani. De aici, felinele s-au răspândit rapid în Africa și Eurasia, ajungând în Europa încă din 4400 î.e.n. Studiile genetice arată că o linie mitocondrială prezentă în Egipt în secolul al IV-lea î.e.n. se regăsește și în probe din Bulgaria, Turcia și Africa subsahariană din aceeași perioadă. Pisicile navigatoare Pisicile nu doar că au migrat pe uscat alături de oameni, ci și pe apă. ADN-ul analizat în situri vikinge din nordul Germaniei, datând între secolele VIII–XI d.Hr., arată că acestea au însoțit navigatorii în expedițiile lor. „Există atât de multe descoperiri interesante”, a spus Pontus Skoglund, genetician la Harvard Medical School. „Nici nu știai că existau pisici vikinge.” Citește și: Cum văd câinii lumea din jurul lor? Că disting doar alb și negru e doar un mit, susțin experții Schimbări fizice și genetice minime Un alt rezultat surprinzător al studiului este că aspectul fizic al pisicilor s-a schimbat foarte puțin de când au fost domesticite, deși comportamentul lor diferă de cel al pisicilor sălbatice. Dimensiunile și forma corporală au rămas în mare parte aceleași. Cercetătorii au identificat însă mutația responsabilă pentru blana tabby, pe gena Taqpep, care a apărut abia în epoca medievală, indicând că multe dintre trăsăturile vizibile astăzi sunt relativ recente. Studiul arată că pisicile au fost și rămân însoțitoarele oamenilor, urmându-ne de-a lungul mileniilor în agricultură, orașe și pe mări, păstrându-și totodată caracterul sălbatic și misterios. Domesticirea lor a fost un proces lent, dar ferm, iar fascinanta legătură dintre om și felină continuă și astăzi, aproape 9.000 de ani mai târziu. Foto: Wikimedia Commons