Un curent cheie al Atlanticului ar putea începe să se prăbușească încă din 2055, arată un nou studiu

Un curent cheie al Atlanticului ar putea începe să se prăbușească încă din 2055, arată un nou studiu. Circulația Meridională de Inversare a Atlanticului (AMOC) aduce căldură în emisfera nordică și reglează clima globală, dar cercetările sugerează că s-ar putea slăbi semnificativ în următoarele decenii.

Curentele Oceanului Atlantic care reacționează la schimbările climatice se apropie rapid de un punct critic ce ar putea provoca efecte severe înainte de sfârșitul acestui secol, potrivit unui nou studiu.

Aceste curente formează Atlantic Meridional Overturning Circulation (AMOC), un sistem care funcționează ca o uriașă bandă transportoare: transportă căldura spre emisfera nordică, apoi revine spre sud de-a lungul fundului oceanului. În funcție de cât carbon vom emite în următoarele decenii, AMOC ar putea ajunge la un punct de răscruce și ar putea începe să se prăbușească încă din 2055, cu consecințe dramatice pentru mai multe regiuni, arată cercetătorii.

Un curent cheie al Atlanticului, în pericol

Această predicție alarmantă, bazată pe un scenariu în care emisiile de carbon se dublează până în 2050, este considerată puțin probabilă — însă nici scenariul mai realist, în care emisiile se mențin la nivelurile actuale pentru următorii 25 de ani, nu aduce vești mai bune.

Chiar dacă încălzirea globală va fi limitată în acest secol la 2,7°C peste nivelurile preindustriale — un scenariu „de mijloc”, potrivit celui mai recent raport ONU privind clima — rezultatele sugerează că AMOC ar începe să se prăbușească în 2063.

„Șansa ca acest punct critic să fie atins este mult mai mare decât se credea anterior”, a declarat pentru Live Science Sybren Drijfhout, profesor de oceanografie fizică la Universitatea din Southampton (Marea Britanie) și Universitatea Utrecht (Olanda).

În ansamblu, Drijfhout estimează că probabilitatea prăbușirii AMOC în acest secol este de aproximativ 50%-50%, deși el nu a fost implicat direct în noua cercetare.

Într-un studiu anterior, Drijfhout și colegii săi au analizat scenarii climatice până dincolo de anul 2100 și au descoperit că, în cazul unor emisii ridicate — care ar duce la o încălzire de circa 4,4°C până la sfârșitul secolului — AMOC se prăbușește întotdeauna. Chiar și scenariile conforme cu Acordul de la Paris, care vizează menținerea încălzirii sub 1,5°C, au arătat prăbușirea AMOC în două modele climatice, ceea ce sugerează că riscul este mai mare decât se credea.

Un nou marker pentru stabilitatea AMOC

Noul studiu, publicat în Journal of Geophysical Research: Oceans, a testat 25 de modele climatice și a identificat un indicator care ar putea arăta când AMOC se apropie de colaps.

Până acum, oamenii de știință au monitorizat AMOC prin parametri indirecți, precum temperatura suprafeței oceanului. Dar echipa condusă de René van Westen, cercetător postdoctoral în fizica climei la Universitatea Utrecht, a explicat că noul indicator se bazează pe dinamica reală a circulației oceanice atlantice.

Procesul-cheie este formarea apei adânci: în Atlanticul de Nord, apa de la suprafață pierde căldură și devine atât de rece, sărată și densă încât se scufundă pe fundul oceanului, generând curenți către emisfera sudică. Această „mașinărie” a AMOC poate fi măsurată prin schimbările de densitate a apei sau prin simulări climatice.

„Când această cantitate scade la zero, înseamnă că apa de la suprafață a devenit prea ușoară și nu mai are loc scufundarea — acesta este momentul prăbușirii AMOC”, a explicat van Westen.

Ce factori afectează curentul Atlanticului

Factorii care afectează deja procesul:

• încălzirea aerului din Atlanticul de Nord, care împiedică apa să piardă suficientă căldură pentru a se scufunda;
• topirea gheții arctice, care diluează salinitatea apei și îi reduce densitatea.

Cercetătorii au identificat fluxul de flotabilitate la suprafață ca o „scurtătură” pentru estimarea formării apei adânci. Acest parametru combină schimbările de căldură și salinitate la suprafață pentru a determina impactul asupra densității apei.

Până în 2020, fluxul de flotabilitate a rămas constant, ceea ce însemna că AMOC nu suferise modificări majore. Dar de atunci acesta a crescut, semnalând o slăbire deja în curs a AMOC.

Consecințe dramatice pentru Europa și nu numai

Dacă AMOC s-ar prăbuși, efectele ar fi globale, dar Europa ar fi lovită cel mai puternic:

• ierni mult mai reci în nord-vestul continentului,
• scăderea precipitațiilor, cu pierderi agricole estimate la 30%,
• furtuni și inundații mai severe de-a lungul coastelor atlantice,
• o creștere și mai mare a nivelului mării pe coasta estică a SUA, din cauza redistribuirii apei.

Și regiunile musonice din Asia și Africa ar fi afectate.

„Un scenariu de prăbușire AMOC ar putea fi prevenit doar printr-un scenariu de emisii reduse”, a spus van Westen, precizând că ar fi necesară atingerea obiectivului de emisii net-zero până în 2050.

Comisarul european pentru climă, Wopke Hoekstra, a descris descoperirile drept un „semnal de alarmă climatic serios”, avertizând că „Curentul Golfului s-ar putea prăbuși în timpul vieții noastre”.

O cursă contra-cronometru

Autorii studiului estimează că efectele nu se vor resimți imediat după începutul colapsului, ci ar dura peste 100 de ani până la o slăbire semnificativă și la apariția unor noi tipare climatice.

Dar Drijfhout consideră că prăbușirea ar putea avea loc chiar în 50 de ani:

„AMOC este ca un foc de tabără cu tot mai puțin lemn. Dacă încetăm să mai aruncăm bucăți de lemn, focul nu se stinge imediat, dar continuă să mocnească o vreme. Pentru AMOC, acest timp de ‘mocnire’ este de aproximativ 50 de ani”, a spus acesta.

Citește și: Cercetătorii au descoperit un uriaș rezervor de apă dulce ascuns sub fundul oceanului Atlantic