De ce ornitorincul transpiră lapte prin piele? Natura a uimit dintotdeauna prin diversitatea și curiozitățile ei, însă puține creaturi reușesc să contrazică logica biologică la fel de mult precum ornitorincul. Acest animal unic, originar din Australia, sfidează aproape toate regulile după care sunt clasificate mamiferele: depune ouă, își hrănește puii fără a avea sfârcuri și posedă un simț de vânătoare extraordinar, asemănător unui „radar electric”. Cum hrănesc ornitorincii puii? Laptele se scurge prin piele Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale acestui animal este modul neobișnuit de a produce și oferi laptele. Femelele nu au sfârcuri, așa cum se întâmplă la majoritatea mamiferelor. Laptele este secretat direct prin glandele mamare și ajunge pe suprafața pielii. Puii ling laptele scurs, ceea ce dă impresia că mama „transpiră” lapte. Această metodă este mai puțin igienică decât alăptarea obișnuită, motiv pentru care laptele de ornitorinc conține proteine speciale cu puternice proprietăți antibacteriene. Cercetările moderne arată că aceste molecule ar putea fi utilizate pentru dezvoltarea unor antibiotice inovatoare, capabile să combată bacteriile rezistente. Singurul mamifer care depune ouă Ornitorincul face parte din categoria monotremelor, o ramură extrem de rară a mamiferelor. Femela depune, de obicei, două ouă, pe care le clocește într-un bârlog construit pe malurile râurilor. Pentru a-și proteja puii, astupă intrarea adăpostului cu pământ ori resturi vegetale atunci când îl părăsește. Singurii săi „veri” din această categorie sunt echidnele (cunoscute și ca „furnicari spinoși”), ceea ce face ca monotremele să fie printre cele mai rare și fascinante mamifere existente. Citește și: O descoperire științifică remarcabilă a elucidat un mister despre ornitorinci Un prădător cu „radar electric” Pe lângă particularitățile legate de reproducere și alăptare, ornitorincul mai are și o abilitate unică în lumea animală. Ciocul său, asemănător cu cel al unei rațe, este prevăzut cu receptori electro-senzitivi. Aceștia detectează curenții electrici minusculi generați de mușchii și mișcările animalelor acvatice. Astfel, ornitorincul poate localiza și prinde prada chiar și în apele întunecate sau pline de mâl. Această capacitate, pe care oamenii de știință o numesc electrolocație, îl transformă într-un vânător extrem de eficient – un adevărat „super-erou” al apelor. Curiozități despre ornitorinci Trupul ornitorincului are dimensiuni foarte variabile, lungimea totală putând fi cuprinsă între 30 și 80 de centimetri, iar greutatea oscilând între 1 și 10 kilograme. Hrana sa este alcătuită în principal din larve de insecte, creveți de mici dimensiuni, mormoloci și alte vietăți acvatice. Reproducerea are loc o singură dată pe an. În mediul controlat al captivitații, s-a observat că ornitorincul are un apetit deosebit de mare: într-o singură zi poate consuma o cantitate de hrană echivalentă cu jumătate, uneori chiar mai mult, din propria greutate corporală. Cât timp sunt pui, aceștia posedă dinți, însă odată cu atingerea maturității, dinții dispar și sunt înlocuiți de plăci cornoase, cu care macină hrana. Structura corpului și modul său de a se deplasa amintesc de reptile, în special de șopârle. Spre deosebire de majoritatea mamiferelor, ornitorincul nu are urechi externe vizibile. Un aspect interesant este reprezentat de pungile aflate în fălci, unde își poate depozita provizoriu hrana, urmând să o mestece mai târziu. Picioarele sunt adaptate excelent pentru mediul acvatic. La membrele posterioare, membrana interdigitală se întinde până la baza ghearelor, în timp ce la cele anterioare depășește ghearele, transformându-le în adevărate „vâsle” de mari dimensiuni, extrem de eficiente pentru înot. Masculul este prevăzut cu un pinten cornos, mobil și veninos, situat pe fiecare picior posterior, în apropierea călcâiului. Acest pinten are o lungime de aproximativ 15 milimetri și, potrivit cercetătorilor, ar putea fi folosit de masculi în luptele pentru teritoriu sau în confruntările din perioada de împerechere, deși rolul său exact nu este pe deplin confirmat. Sursa foto: creation.com Sursa: futurity.org