Ce riscuri aduce răcirea artificială a planetei? Un set de idei menite să „salveze” regiunile polare prin intervenții tehnologice spectaculoase – de la pulverizarea de particule reflectorizante în atmosferă până la amplasarea unor bariere marine menite să protejeze gheața – a fost analizat în profunzime de o echipă internațională de peste 36 de cercetători. Concluzia lor, publicată în revista Frontiers in Science și preluată de Bloomberg, este clară: aceste metode sunt nerealiste, costisitoare și extrem de riscante, iar promovarea lor distrage atenția de la soluțiile reale împotriva schimbărilor climatice. Ce riscuri aduce răcirea artificială a planetei? Cercetătorii pledează pentru soluții testate și sigure Martin Siegert, autor principal al studiului și prorector al Universității din Exeter, subliniază că multe dintre aceste propuneri au beneficiat de o expunere mediatică disproporționată, deși nu sunt nici suficient dezvoltate, nici fezabile în prezent. Printre ideile evaluate se numără: împrăștierea de mărgele de sticlă pentru a reflecta lumina solară, pulverizarea de apă sărată pentru a îngroșa stratul de gheață, forarea ghețarilor pentru a încetini ritmul topirii. Analiza arată că tehnologia necesară nu există la scară practică, costurile ar fi uriașe, iar riscurile depășesc de departe potențialele beneficii. „Avem deja o soluție validată științific: decarbonizarea. Știm cum să reducem emisiile, iar aceasta este direcția în care trebuie să acționăm”, afirmă dr. Sammie Buzzard, glaciolog la Universitatea Northumbria din Newcastle. Pericolele geoingineriei polare Metodele de răcire artificială se încadrează în categoria geoingineriei și a tehnicilor de modificare a radiației solare. În teorie, acestea ar putea diminua efectele încălzirii globale, însă în practică vin cu o gamă largă de riscuri: efecte climatice secundare imprevizibile, precum schimbări majore în regimul ploilor sau apariția de secete și inundații; desechilibre regionale, unde o zonă ar putea beneficia, dar alta ar suferi consecințe grave; dependență periculoasă, deoarece oprirea bruscă a tehnologiilor ar genera o încălzire accelerată; vid legislativ și riscuri geopolitice, întrucât nu există reguli internaționale clare privind astfel de intervenții; distragerea atenției și a finanțărilor de la soluțiile reale – reducerea emisiilor și adaptarea comunităților; dileme etice, legate de cine are autoritatea de a decide asupra unor acțiuni cu impact planetar, în lipsa consimțământului global. Citește și: A existat cu adevărat rechinul Megalodon? Ultimele descoperiri despre cel mai mare rechin din istorie Poziția Uniunii Europene și a cercetătorilor Totuși, nu toți experții sunt de acord cu respingerea totală a acestor idei. Matthias Honegger, implicat în proiectul european Co-CREATE, consideră că tehnologiile nu trebuie nici adoptate orbește, dar nici ignorate: „Trebuie să le analizăm serios, să le înțelegem potențialul și limitele”. Co-CREATE urmărește stabilirea unui cadru responsabil pentru cercetarea tehnologiilor de modificare a radiației solare. Uniunea Europeană a cerut deja o evaluare amănunțită a implicațiilor pe care aceste tehnologii le-ar putea avea asupra apei, hranei și ecosistemelor fragile. Și alți cercetători, precum John Moore de la Universitatea din Laponia, susțin că analiza critică este singura modalitate de a demonstra dacă aceste metode sunt viabile sau nu: „Este posibil ca niciuna să nu funcționeze, dar tocmai de aceea trebuie studiate”. În timp ce planeta continuă să se încălzească, iar regiunile polare se confruntă cu schimbări dramatice, oamenii de știință cer ca atenția și resursele să fie concentrate pe direcții deja validate: reducerea emisiilor de carbon și adaptarea societăților la noile condiții climatice. Așa-numitele „soluții miraculoase” de geoinginerie polară, spun experții, nu doar că nu sunt gata de implementare, dar riscă să ofere o falsă senzație de progres și să întârzie acțiunile esențiale. Citește și: O creatură marină a fost adusă de valuri pe o plajă din Anglia. Ce spun biologii?