Rechinii fără dinți ar putea părea un scenariu ideal pentru înotători și surferi, însă pentru ecosistemul marin ar fi un adevărat dezastru. Un nou studiu avertizează că acidificarea oceanelor – fenomen cauzat de absorbția accelerată a dioxidului de carbon (CO₂) – ar putea compromite arma esențială a prădătorilor de top: dinții. Cum afectează acidificarea dinții rechinilor Fălcile rechinilor sunt echipate cu mai multe rânduri de dinți, care se înlocuiesc constant. În mod normal, pierderea dinților nu reprezintă o problemă, deoarece noii dinți cresc rapid. Însă, potrivit cercetării publicate recent, creșterea acidității apei marine afectează integritatea smalțului și a structurii dentare, accelerând deteriorarea dinților până la un nivel care ar putea depăși ritmul natural de înlocuire. Consecința? Rechinii cu dinți slăbiți sau corodați ar întâmpina dificultăți în prinderea și consumarea prăzii, ceea ce ar putea avea un impact major asupra populațiilor lor și asupra echilibrului ecosistemelor marine, conform theguardian. Ce provoacă acidificarea oceanelor Fenomenul apare din cauza absorbției masive de CO₂ emis în atmosferă, care reacționează cu apa de mare, scăzând treptat pH-ul. În prezent, pH-ul mediu al oceanelor este de aproximativ 8,1, însă proiecțiile indică faptul că până în anul 2300 acesta ar putea scădea la 7,3 – o schimbare semnificativă, cu „implicații profunde pentru organismele marine”, conform studiului. Rechinii cu dinți slăbiți sau corodați ar întâmpina dificultăți în prinderea și consumarea prăzii Experimentul care a confirmat efectele Pentru a înțelege impactul acidificării, echipa condusă de Maximilian Baum, cercetător la Institutul de Zoologie și Interacțiuni Organismice al Universității Heinrich Heine din Germania, a analizat 60 de dinți de rechin colectați în siguranță dintr-un acvariu german. Dinții proveneau de la șase rechini masculi și patru femele din specia rechin de recif cu vârf negru. Cercetătorii au păstrat dinții timp de opt săptămâni în două tipuri de apă de mare artificială: una cu pH-ul actual (8,1), alta cu pH-ul prognozat (7,3). Vezi și: Ce animal trăiește cel mai mult: surprize din adâncuri și de pe uscat Rezultatul? Dinții expuși mediului mai acid au prezentat aproximativ dublul nivelului de deteriorare față de cei din condiții normale. Au fost observate coroziunea accentuată a rădăcinilor și alterarea zimților, esențiali pentru tăierea prăzii. Această degradare dentară se adaugă altor factori de stres pentru rechini Această degradare dentară se adaugă altor factori de stres pentru rechini, cum ar fi reducerea prăzii din cauza pescuitului excesiv. Pentru a limita impactul, cercetătorii subliniază importanța reducerii emisiilor de CO₂, principalul factor care determină acidificarea. Interesant este că rechinii ar putea dezvolta mecanisme adaptative, cum ar fi: creșterea frecvenței înlocuirii dinților, întărirea structurii acestora, procese mai eficiente de reparare. Vezi și: Diferențele dintre o stea de mare și o ofiuridă (stea fragilă)