Cele mai diverse păduri din lume nu reușesc să se adapteze la schimbările climatice. De la câmpiile Amazonului până la Anzii înalți, pădurile nu se adaptează suficient de repede la creșterea temperaturilor. Populațiile de arbori nu urcă spre altitudini mai mari în ritmul impus de schimbările climatice, iar comunitățile întregi nu se reorganizează pentru a se alinia la „noul normal”. Acest decalaj amenință biodiversitatea tropicală și serviciile ecosistemice de care depind oamenii – de la reglarea climei la polenizare. „Aceste păduri pur și simplu nu țin pasul cu schimbările climatice”, a declarat autorul principal William Farfan-Rios, de la Wake Forest University. „Rezultatul este o datorie climatică tot mai mare, care amenință integritatea și funcționarea celor mai diverse păduri de pe Pământ.” Cele mai diverse păduri din lume, monitorizate Studiul se bazează pe mai mult de patru decenii de monitorizare a pădurilor din Peru și Bolivia. Cercetătorii au urmărit peste 66.000 de arbori, aparținând la aproximativ 2.500 de specii, în 66 de parcele permanente. Acestea se întind de la câteva sute de metri deasupra nivelului mării în Amazon până la peste 3.600 de metri altitudine în Anzi. Echipa se aștepta ca speciile adaptate la căldură să devină mai frecvente în timp – un fenomen pe care ecologii îl numesc termofilizare. În schimb, s-au găsit puține dovezi că aceste comunități se încălzesc în ritmul climei de-a lungul gradientului altitudinal. O datorie climatică în creștere Pădurile se vor apropia de praguri critice dincolo de care ar putea să nu își mai revină. sursa foto pexels.com Analiza arată că ritmul în care pădurile adaptate la căldură înlocuiesc pădurile adaptate la frig este mult mai lent decât rata regională de încălzire. Această nepotrivire reprezintă „datoria climatică” – adică schimbările care ar fi trebuit să se producă pentru a ține pasul cu temperaturile în creștere, dar nu au avut loc. Dacă datoria continuă să crească, pădurile se vor apropia de praguri critice dincolo de care ar putea să nu își mai revină. Riscul este cel mai mare acolo unde speciile trăiesc deja aproape de limitele lor termice și au opțiuni reduse de migrare. Pădurile de nori arată cele mai mari schimbări Pădurile de la altitudini medii, situate în apropierea bazei norilor (aprox. 1.200–2.000 m), au arătat cele mai puternice semne de reorganizare. Fenomenul este determinat în mare parte de rate mai ridicate de mortalitate a arborilor adaptați la frig. Moartea arborilor joacă un rol mai important decât sosirea de noi specii adaptate la căldură. Prin contrast, parcelele din Amazonul de câmpie nu au arătat schimbări direcționale consistente. Această stabilitate poate părea un semn de reziliență pe termen scurt, dar sugerează și vulnerabilitate: pe măsură ce căldura și seceta se intensifică, comunitățile cu puține specii adaptate la temperaturi mai ridicate ar putea să nu facă față. Mai sus, în Anzi, multe comunități par blocate. Populațiile nu se deplasează în sus suficient de repede pentru a rămâne în limitele climatice istorice. Unele păduri sunt sub amenințare Pădurile de la altitudini medii, situate în apropierea bazei norilor (aprox. 1.200–2.000 m), au arătat cele mai puternice semne de reorganizare. sursa foto pexels.com Pădurile tropicale din regiunea Anzi-Amazon adăpostesc cea mai mare concentrare de viață de pe planetă. Ele stochează cantități uriașe de carbon și generează ploi. Sprijină polenizatorii și dispersorii de semințe care mențin funcționarea ecosistemului. Dacă arborii nu reușesc să se adapteze, capacitatea lor de a absorbi carbon se va reduce. Habitatele se vor restrânge sau dispărea, iar probabilitatea colapsului ecosistemic va crește, în special în pădurile de nori, unde seceta și căldura pot împinge arborii dincolo de limitele lor. Timpul scoate la iveală schimbările pădurilor „Trebuie să fii prezent perioade lungi pentru a înțelege cum se schimbă aceste păduri”, a spus coautorul Miles Silman, profesor de biologie a conservării la Wake Forest. „Dacă pierdem aceste observatoare climatice, aceste laboratoare naturale, ne orbim în fața viitorului. Am descoperit că pădurile se schimbă, dar nu în modurile care le-ar face mai reziliente la schimbările climatice.” Arborii se pot adapta pe parcursul a mii de ani. Însă indivizii mor repede, iar regenerarea și creșterea noilor arbori sunt lente. În plus, dispersia este constrânsă. „Au nevoie și de întregul ansamblu de animale polenizatoare și dispersoare de semințe pentru a-și extinde aria – iar pierderea habitatului le reduce numărul”, a explicat Silman. Pădurile tropicale sunt în pericol Protejarea pădurilor continue de-a lungul gradientului altitudinal oferă speciilor o cale de a-și urmări climatul. sursa foto pexels.com Rezultatele confirmă un tipar cunoscut: speciile tropicale au toleranțe termice înguste și trăiesc deja aproape de maximele lor de temperatură. Spre deosebire de ecosistemele temperate, există puține specii pregătite să ocupe locul celor afectate de căldură. În câmpiile Amazonului, nu există deloc altitudini mai mari, deci nici refugii mai reci. În Anzi, topografia oferă „scări” pentru migrare, dar urcarea pe aceste scări necesită timp, habitat intact și parteneri animali sănătoși pentru transportul semințelor. Fragmentarea și pierderea faunei elimină acești factori esențiali. Pădurile nu țin pasul cu schimbările climatice Protejarea pădurilor continue de-a lungul gradientului altitudinal oferă speciilor o cale de a-și urmări climatul. Conservarea polenizatorilor și a dispersorilor de semințe menține motorul expansiunii ariilor. Reducerea factorilor locali de stres – exploatarea selectivă, incendiile și vânătoarea excesivă – poate câștiga timp. Totuși, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rămâne cea mai importantă soluție. O încălzire mai lentă reduce datoria climatică și oferă comunităților forestiere șansa de a ține pasul. Mesajul central al studiului este simplu, dar îngrijorător: cele mai bogate păduri din lume se schimbă, dar nu suficient de repede și nu în direcțiile care le-ar face mai sigure. Termofilizarea este mult în urma încălzirii, iar mortalitatea – mai degrabă decât regenerarea – conduce cea mai mare parte a transformărilor. Pădurile de nori dau deja semne de stres, iar liniștea aparentă din Amazonul de câmpie ar putea să nu dureze. „Aceste păduri pur și simplu nu țin pasul cu schimbările climatice”, a concluzionat Farfan-Rios, potrivit earth.com. Citește și: Descoperire istorică a cercetătorilor! O pădure veche de milioane de ani, găsită sub pământ pe Insulele Falkland