Negocierile privind tratatul împotriva poluării cu plastic s-au încheiat cu dezacord și blocaj (dar nu cu prăbușirea procesului)

Negocierile privind tratatul împotriva poluării cu plastic s-au încheiat cu dezacord și blocaj (dar nu cu prăbușirea procesului). Cea mai recentă rundă de negocieri pentru un tratat global al ONU s-a încheiat fără un acord. După mai bine de trei ani de discuții, diviziunile rămân adânci.

Progresul către un consens este doar marginal mai mare decât la începutul negocierilor. Pentru multe țări, activiști și organizații observatoare, rezultatul este profund dezamăgitor.

Tratatul împotriva poluării cu plastic = 0

După ședințe finale intense, desfășurate pe parcursul nopții la Geneva, președintele comitetului interguvernamental de negociere care coordonează discuțiile privind tratatul a închis oficial sesiunea pe 15 august, fără un text convenit al tratatului. Totuși, procesul nu s-a prăbușit.

Nu există însă o dată sau un loc confirmat pentru următoarea rundă de negocieri și nici un mandat pentru activități formale între sesiuni. Mulți delegați au cerut o perioadă de reflecție și chiar o „resetare” a procesului, pentru a permite o abordare mai proaspătă.

3 factori care au contribuit la blocaj

Ca și în rundele precedente, progresul a fost lent. Negocierile au fost împiedicate de ambiguități procedurale, de tactici deliberate de întârziere din partea țărilor producătoare de combustibili fosili și petrochimicale, care se opun unui tratat ambițios, dar și de complexitatea uriașă a problemelor aflate pe masă. Timpul s-a scurs înainte ca un consens să fie atins.

1. Eforturile președintelui au fost insuficiente

Ambasadorul Luis Vayas Valdivieso a avut un rol mai activ decât în sesiunile anterioare, accelerând ritmul și elaborând două proiecte de text ale tratatului pentru a concentra dezbaterea.

Primul proiect a omis prevederi-cheie, inclusiv limite privind producția de plastic, reguli globale pentru reglementarea produselor din plastic, controale asupra substanțelor chimice nocive și mecanisme solide de finanțare.

Multe dintre statele cu ambiții mari, care susțin măsuri stricte, au respins acest prim proiect, considerându-l dezechilibrat, lipsit de ambiție și nepotrivit pentru discuții ulterioare.

Un al doilea proiect, emis chiar înainte de ora 1 dimineața în ultima noapte, după consultări intense, a inclus unele îmbunătățiri, dar a lăsat totuși deoparte elementele esențiale. Numeroase țări l-au perceput din nou ca fiind unilateral, favorizând cerințele statelor cu ambiții reduse și ale petrostatelor.

2. Poziții înrădăcinate

De-a lungul negocierilor, statele cu ambiții mai reduse au făcut foarte puține concesii. Ele au refuzat să cedeze în privința „liniilor roșii”, așteptând în schimb ca ceilalți să renunțe la propriile cerințe.

Această situație a dus la repetarea unor dispute deja cunoscute privind scopul și obiectivele tratatului, deși acestea au fost clar definite încă din mandatul ONU, în urmă cu trei ani.

Mulți cred că este nevoie de o abordare diferită, care să acorde mai mult timp punctelor de dezacord, să testeze riguros argumentele opuse și să caute activ compromisuri.

3. Reticența față de vot

Procesul se bazează încă pe consens pentru luarea deciziilor. În plenul final, numeroși delegați, mai ales cei cu interese economice în plastic, au subliniat că consensul este esențial. Totuși, în ultimii trei ani, unele delegații au cerut președintelui să depășească blocajele prin apelarea la vot – o regulă a negocierilor ONU care trebuie aplicată atunci când consensul nu poate fi atins.

Votul este însă considerat exploziv din punct de vedere politic, cu implicații serioase pentru multilateralism. Până acum, președintele a refuzat să-l convoace, iar țările cu ambiții mari nu au insistat, în ciuda declarațiilor repetate privind urgența și nevoia de ambiție.

În afara respingerii textelor considerate slabe, multe state nu au folosit instrumentele disponibile pentru a forța un rezultat mai puternic. În consecință, blocajele au persistat.

Continuă demersurile pentru tratatul împotriva poluării cu plastic

Perioada dintre sesiuni – timpul rămas până la următoarea întâlnire oficială – este crucială. În lipsa unei date fixe pentru următoarea etapă a procesului, acesta este momentul pentru o resetare și o pregătire pentru progrese decisive.

O prioritate cheie va fi reducerea diviziunilor politice, potrivit theconversation.com. Țările cu ambiții ridicate trebuie să construiască alianțe mai largi și să găsească puncte comune cu acelea care, chiar dacă nu susțin integral viziunea lor, sunt deschise unor acțiuni mai ferme.

Detalii esențiale, precum mecanismele de finanțare, sistemele de monitorizare și raportare sau modelele legale pentru conformare, ar trebui dezvoltate acum, în afara negocierilor formale, pentru a economisi timp mai târziu.

ONU vrea să se lupte cu plasticul

De asemenea, statele cu ambiții mari – precum cele din UE, Panama, Columbia, Australia, Marea Britanie și micile state insulare – ar trebui să colaboreze mai strâns și să fie dispuse să folosească instrumente procedurale, inclusiv votul, atunci când este necesar, chiar dacă acest lucru este politic incomod.

Obiectivul stabilit de ONU în 2022 – eliminarea poluării cu plastic pe întreg ciclul său de viață – este încă realizabil. Dar acest lucru va necesita ca guvernele să folosească lunile următoare pentru a se reorganiza, a purta discuții politice sincere și a-și asuma o abordare mai hotărâtă la următoarea întâlnire.

Lumea nu-și mai permite încă o rundă pierdută din cauza blocajelor procedurale. Criza plasticului se agravează. Știința este clară. Soluțiile sunt bine cunoscute. Ceea ce lipsește nu este cunoașterea, ci voința de a transforma vorbele în acțiuni obligatorii.

Citește și: Îngrijorări legate de poluare din cauza utilizării pesticidului pentru purici