Cântecele focilor-leopard antarctice sunt asemănătoare cu rimele pentru copii

Cântecele focilor-leopard antarctice sunt surprinzător de asemănătoare cu rimele pentru copii! Animalele nu au instrumente muzicale, dar modul în care unele specii formează modele complexe de secvențe vocale este remarcabil. Un studiu recent a descoperit că secvențele de chemări de împerechere ale focilor-leopard antarctice par să fie similare, ca nivel de predictibilitate, cu rimele pentru copii.

În unele cazuri, secvențele vocale produse de un animal au toate elementele unui cântec. Un cântec este alcătuit din sunete repetitive care urmează un tipar prestabilit. Aceste sunete pot fi combinate în note sau silabe, care apoi sunt grupate în fraze sau motive.

Cântecele și viețuitoarele

Cel mai cunoscut exemplu de „cântec” în lumea animalelor este întâlnit la păsările cântătoare, care includ și păsări comune din grădinile noastre, precum măcăleandrul, mierla sau pitulicea. Totuși, cântece pot fi găsite și la alte animale, de la insecte precum musculițele-de-fructe, la șoareci și diverse specii de lilieci, la giboni și chiar balene cu cocoașă.

Muzica și cântecul uman par să servească în principal la coeziunea și coordonarea grupului. Ele pot avea și rol în curtare, cum este exemplul serenadei — un cântec nocturn folosit tradițional pentru a onora și curta un potențial partener.

La animale, cântecul are mai multe scopuri și este adesea legat de atragerea partenerului (masculii de musculițe-de-fructe „cântă” prin vibrații ale aripilor pentru a atrage femelele) și de stimularea acestuia (cântecul ultrasonic al masculilor de șoareci a fost asociat cu dezvoltarea ovarelor la femele). Este legat și de competiție, masculii păsărilor cântătoare folosindu-și cântecul pentru a-și proclama și apăra teritoriile în fața rivalilor.

Deși unele caracteristici ale cântecelor animale au multe în comun cu cântecele umane, ele nu sunt alcătuite din cuvinte care au fiecare un sens specific. Cercetările privind secvențele vocale la animale se concentrează, așadar, pe identificarea tiparelor de comunicare și pe studierea funcției pe care o are un cântec sau o secvență vocală.

Cântecele focilor-leopard antarctice

În acest context, noul studiu despre focile-leopard antarctice a făcut câteva descoperiri interesante. Publicat în revista Scientific Reports, studiul a analizat înregistrări subacvatice ale 26 de masculi din estul Antarcticii.

Cercetătorii au folosit un singur hidrofon (microfon pentru înregistrări acvatice) în Marea Davis, în decurs de șase ani. Focile-leopard sunt al doilea cel mai important prădător din Antarctica, aproape de vârful lanțului trofic, singurul lor prădător fiind orca.

Aceste foci sunt de obicei solitare, cu excepția sezonului de împerechere, și fiecare are nevoie de teritorii vaste de vânătoare. Aceasta înseamnă că sunetele lor trebuie să călătorească pe distanțe mari pentru a comunica.

Cum comunică masculii de focă-leopard

Masculii emit sunete puternice sub apă între noiembrie și ianuarie, în sezonul de împerechere. Acest tip de apel este numit sunet stereotip, deoarece poate fi clasificat în categorii distincte. Oamenii de știință cred că aceste chemări au două scopuri: atragerea femelelor și descurajarea altor masculi. Femelele par să emită și ele apeluri de tip „broadcast”, dar doar într-o scurtă perioadă în care sunt receptive sexual.

Masculii înregistrați în studiu au folosit cinci tipuri diferite de apeluri stereotipe, combinate în serii elaborate. Deși împărtășeau același „repertoriu”, ordinea în care le combinau varia de la un individ la altul.

Cercetătorii au verificat dacă aceste secvențe urmează un tipar previzibil și le-au comparat cu structuri de secvență la alte mamifere (inclusiv oameni). Deși autorii le-au numit „cântece”, nu au confirmat dacă îndeplinesc toate criteriile pentru a fi considerate astfel, motiv pentru care în text sunt denumite „secvențe vocale”.

Sunetele focilor-leopard antarctice au un tipar

Folosind metode statistice pentru a evalua gradul de entropie (aleatoriu), au constatat că secvențele focilor-leopard au un tipar previzibil, dar mai puțin previzibil decât cântecele balenelor cu cocoașă și fluierăturile delfinilor.

Comparativ cu oamenii, secvențele focilor erau mai puțin aleatorii decât muzica compozitorilor clasici și romantici sau a formației Beatles, și similare ca nivel de aleatoriu cu rimele pentru copii.

De asemenea, s-a observat că anumiți masculi repetau aceleași secvențe mai multe zile la rând, ceea ce ar putea însemna că acestea funcționează ca o „semnătură acustică”. Este un fenomen întâlnit și la clicurile „coda” ale cașaloților sau la cântecele unor păsări cântătoare, cum este pitulicea.

Cântecele par a releva identitatea focilor-leopard

În alte specii, identitatea este codificată mai des într-o singură vocalizare, cum ar fi fluierul distinctiv al delfinilor sau apelurile specifice ale papagalilor.

Acest studiu oferă o privire fascinantă asupra asemănărilor și diferențelor dintre muzica umană și modelele de vocalizare secvențială ale unor animale. Totodată, scoate în evidență dificultățile întâmpinate de cercetători în identificarea regulilor acestor secvențe și în descifrarea mesajelor pe care le transmit.

Pentru a ajunge la concluzii solide, e nevoie de un număr mare de înregistrări, ceea ce e ușor pentru specii comune în zone populate, dar dificil pentru animale din regiuni izolate.

În acest caz, s-au folosit formule matematice pentru a analiza înregistrările, însă tot mai mulți cercetători folosesc inteligența artificială pentru a găsi tipare în baze de date mari. Asta ar putea deschide drumul unor descoperiri spectaculoase în viitorul apropiat în domeniul comunicării animale.

Citește și: Mii de foci, numărate cu ajutorul Inteligenței Artificiale și al dronelor