Cercetările privind rezistența șopârlei skink la veninul de șarpe ar putea eficientiza dezvoltarea antiveninurilor

Cercetările privind rezistența șopârlei skink la veninul de șarpe ar putea eficientiza dezvoltarea antiveninurilor. Modificările unui receptor muscular esențial conferă imunitate într-un mod similar cu cel al mangustei, rezistentă la veninul cobrei.

Șopârla skink australiană a evoluat mecanisme pentru a rezista veninului de șarpe prin blocarea receptorilor musculari, sugerează noi cercetări. Acestea ar putea contribui la dezvoltarea unor tratamente viitoare pentru mușcăturile de șarpe.

Rezistența șopârlei skink la veninul de șarpe

Cercetările conduse de Universitatea din Queensland au descoperit că mai multe specii de skink australian au dezvoltat rezistență la venin prin modificarea unui receptor muscular critic.

La alte animale, acest receptor este ținta neurotoxinelor din venin, care provoacă paralizie rapidă și moarte.

Profesorul Bryan Fry, coautor al studiului și conducător al laboratorului de biotoxicologie adaptativă de la UQ, a explicat că, atunci când șerpii veninoși au ajuns în Australia din Asia, în urmă cu 25–30 de milioane de ani, skink-urile au devenit prada acestora, ceea ce a generat o presiune evolutivă pentru dezvoltarea rezistenței la venin.

„Ce a fost fascinant este că mutațiile documentate de noi la skink-urile australiene, care au dus la rezistență, sunt similare cu mutațiile observate la alte animale din afara Australiei”, a spus Fry. Mangustele, care se hrănesc cu cobre, sunt un astfel de exemplu.

13 specii de skink, rezistente la veninul de șarpe

Cercetătorii au arătat că skink-ul australian major (Bellatorias frerei) are aceeași mutație care oferă bursucului de miere rezistența la veninul cobrei.

În total, au fost analizate 47 de specii de skink, iar 13 dintre acestea s-au dovedit rezistente la veninul de șarpe.

Unele dintre aceste 13 specii aveau mai multe tipuri de rezistență, ceea ce i-a condus pe cercetători la descoperirea că skink-urile au dezvoltat mutații independente care conferă rezistență în 25 de ocazii diferite.

Fry a precizat că s-au folosit bănci de țesuturi din muzee din Australia, evitând testarea directă a veninului pe skink-uri vii.

Dr. Uthpala Chandrasekara, cercetător la UQ și coautor al studiului, a declarat:

„Am folosit peptide sintetice și modele de receptori pentru a simula ce se întâmplă la nivel molecular atunci când veninul intră în organism, iar datele au fost extrem de clare: unii receptori modificați pur și simplu nu au răspuns deloc.

Este fascinant să ne gândim că o singură schimbare minusculă într-o proteină poate face diferența dintre viață și moarte în fața unui prădător extrem de veninos. Cu cât învățăm mai multe despre cum funcționează rezistența la venin în natură, cu atât avem mai multe instrumente pentru a crea antiveninuri inovatoare.”

Australia are 470 de specii recunoscute de skink

Dr. Andrew Amey, manager al colecțiilor de amfibieni, reptile și herpetologie de la Muzeul Queensland, care nu a fost implicat în studiu, a subliniat că există peste 470 de specii recunoscute de skink în Australia, cu altele noi descoperite constant – însă se știe foarte puțin despre ele.

„Este minunat să vedem cercetări care analizează modul în care aceste animale se confruntă cu un prădător atât de important, lucru care ne-ar putea oferi indicii despre cum putem gestiona noi efectele mușcăturilor de șarpe”, a spus Amey, potrivit noului studiu publicat în International Journal of Molecular Sciences.

Citește și: Cum amenajezi un terariu pentru o șopârlă sau un cameleon: Ghid pentru începători