Un studiu recent desfășurat de cercetători de la Universitățile din Glasgow și Stirling a analizat relația dintre stilurile parentale experimentate în copilărie și comportamentul adulților față de animalele lor de companie, în special câini. Cercetarea s-a bazat pe răspunsurile a 391 de proprietari de câini din Marea Britanie și Statele Unite, care au completat un chestionar online. Rezultatele au arătat o corelație semnificativă între stilurile parentale trăite în copilărie și comportamentele asupra câinilor Participanții au fost rugați să evalueze stilul de parenting al propriilor părinți, așa cum l-au perceput în copilărie, dar și propriul mod de a interacționa cu și de a îngriji câinele lor. Chestionarul a vizat atât aspecte legate de îngrijire, cât și metodele de disciplinare aplicate animalului. Rezultatele au arătat o corelație semnificativă între stilurile parentale trăite în copilărie și comportamentele adoptate ulterior față de câini. De exemplu, persoanele care au crescut în medii familiale permisive – caracterizate prin afecțiune, receptivitate emoțională ridicată, dar reguli puține și lipsă de disciplină – erau mai înclinate să adopte un stil similar cu animalele lor. Acești stăpâni manifestă adesea indulgență, evită impunerea unor limite stricte și le oferă câinilor multă libertate, reflectând astfel modelul educațional interiorizat din copilărie, scrie msn.com. Participanții care au crescut în familii cu un stil parental autoritar – reguli clare, exigență și disciplină consecventă Citește și: Probleme hormonale la câini masculi – semne care pot trece neobservate Pe de altă parte, participanții care au crescut în familii cu un stil parental autoritar – marcat de reguli clare, exigență și disciplină consecventă – erau mai puțin dispuși să aplice o abordare permisivă față de câini. Un studiu recent desfășurat de cercetători de la Universitățile din Glasgow și Stirling a analizat relația dintre stilurile parentale experimentate în copilărie și comportamentul adulților față de animalele lor de companie Acest stil educațional presupune menținerea unei autorități ferme, promovarea obedienței și o comunicare care pune accent mai mult pe conformare decât pe înțelegere emoțională. În articolul publicat în revista Animals, autorii subliniază: „Studiul nostru investighează influența experiențelor parentale timpurii asupra modului în care oamenii își educă și îngrijesc câinii. Am constatat că un stil permisiv tinde să se perpetueze între generații – cei care au fost crescuți astfel sunt mai predispuși să adopte același model în relația cu animalele lor.” Pentru a aprofunda observațiile din sondaj, cercetătorii au realizat și interviuri calitative cu 10 stăpâni de câini. Aceste conversații au confirmat că mulți participanți recunoșteau în mod conștient că își modelează comportamentul față de câini pe baza propriilor experiențe de copilărie. Analiza calitativă a evidențiat două tipare majore de abordare în relația cu câinii: Stilul protecționist – caracterizat printr-o dorință de a controla și disciplina animalul, în spiritul unui mediu sigur și predictibil. Stilul umanist – care reflectă o relație mai apropiată de cea dintre oameni, în care câinele este văzut ca un companion emoțional, un membru al familiei cu nevoi afective și individualitate. Concluzia studiului este clară: experiențele timpurii cu părinții pot modela profund nu doar relațiile noastre interumane, ci și modul în care ne raportăm la alte ființe dependente de noi, cum sunt animalele de companie. Citește și: Specii noi de animale au sosit la Grădina Zoologică din Târgu Mureș. Un exemplar rar de leopard oriental și o pereche de papagali cubanezi