Pot animalele să râdă? Cel puțin în cazul speciei Homo sapiens, râsul pare a fi universal – oriunde ai merge în lume, oamenii râd. Râsul este o expresie non-verbală a emoției. La fel ca țipătul sau suspinul, are mai multe în comun cu sunetele emise de alte mamifere decât cu vorbirea. Râsul uman este comun, dar rămâne un aspect oarecum misterios al evoluției noastre. Este clar pentru specialiștii în evoluție că râdem ca parte a jocului, semnalând cooperarea sau prietenia noastră. Dar cum a evoluat râsul? Și sunt oamenii singurii care râd? Nici vorbă: și animalele râd, au observat cercetătorii. Pot animalele să râdă? Râsul animalelor este emis prin sunete specifice. sursa foto pexels.com Într-un nou articol publicat în revista Bioacoustics, primatologul și doctorandul în antropologie la UCLA, Sasha Winkler, împreună cu profesorul de comunicare de la aceeași universitate, Greg Bryant, analizează mai îndeaproape fenomenul râsului în regnul animal. Cei doi au analizat literatura științifică existentă privind comportamentele de joacă ale animalelor, căutând mențiuni ale semnalelor vocale asociate cu joaca – ceea ce ar putea fi interpretat drept râs. Ei au descoperit astfel de comportamente vocale legate de joacă la cel puțin 65 de specii. Lista include o varietate de primate, vaci și câini domestici, vulpi, foci și manguste, precum și trei specii de păsări, inclusiv peruși și coțofene australiene. „Această cercetare arată foarte clar cum un fenomen considerat cândva specific uman este de fapt strâns legat de comportamente împărtășite cu specii care s-au separat de oameni în urmă cu zeci de milioane de ani”, a declarat Bryant. Cum râd animalele, de fapt Animalele folosesc râsul în timpul jocului cu alt partener, pentru a îi arăta că nu se luptă. sursa foto pexels.com Cercetătorii au căutat informații despre cum sunt descrise aceste vocalizări: dacă sunt zgomotoase sau melodioase, puternice sau discrete, ascuțite sau grave, scurte sau lungi, sub formă de sunet izolat sau model ritmic – toate fiind trăsături cunoscute ale sunetelor de joacă. Există deja numeroase dovezi ale limbajului corporal specific jocului în lumea animală, precum expresia facială cunoscută drept „față de joacă” la primate sau „plecăciunea de joacă” la câini, au subliniat cercetătorii. Deoarece în regnul animal joaca este adesea fizică și poate semăna cu o luptă, aceste sunete ale jocului ajută la transmiterea intenției non-agresive în timpul acelor momente intense, sugerează newsroom.ucla.edu. „Atunci când râdem, oferim celorlalți informația că ne distrăm și îi invităm să ni se alăture”, a spus Winkler. „Unii cercetători au sugerat că acest tip de comportament vocal este comun multor animale care se joacă și, astfel, râsul este versiunea noastră umană a unui semnal vocal de joacă foarte vechi din punct de vedere evolutiv.” Deși Winkler și Bryant susțin că ar fi utilă o cercetare mai amplă asupra acestor vocalizări, ei notează și că astfel de observații sunt greu de realizat în sălbăticie, mai ales în cazul animalelor ale căror sunete de joacă sunt foarte slabe. Acordarea unei atenții sporite altor specii, spun cercetătorii, ne ajută să înțelegem mai bine forma și funcția râsului uman și să înțelegem mai profund evoluția comportamentului social al oamenilor. Citește și: Cimpanzeii țin funeralii? Modul în care își jelesc matriarha ne-ar putea oferi lecții valoroase pentru sănătatea mintală umană