Într-o noapte aparent obișnuită, într-o regiune rurală și liniștită din nord-vestul Camerunului, s-a petrecut un dezastru atât de straniu și tăcut, încât părea desprins dintr-un coșmar. Peste 1.700 de oameni și mii de animale au pierit brusc, fără un sunet de avertizare, fără flăcări sau cutremure, sufocați de un gaz invizibil care s-a revărsat din adâncul unui lac de munte – Lacul Nyos. Lacul Nyos a ucis mii de animale într-o singură zi. Ce se ascundea la „locul groazei” Acest lac, adânc și senin, format într-un crater vulcanic, părea departe de orice pericol. Pentru locuitorii din sate precum Nyos, Cha, Subum sau altele din apropiere, lacul era doar o parte din peisajul familiar. Însă sub suprafața liniștită a apei se ascundea un pericol tăcut și mortal – o acumulare masivă de dioxid de carbon (CO₂), produs în timp de activitatea geotermală de sub lac. Gazul s-a adunat la adâncimi mari, ținut captiv sub presiune, exact ca o sticlă agitată de sifon gata să explodeze. Animalele, răpuse de o acumulare masivă de dioxid de carbon În seara fatidică, în jurul orei 21:00, din cauze care nu au fost pe deplin înțelese nici până azi, s-a produs o eliberare bruscă de gaz. Se bănuiește că o alunecare de teren, o mică erupție subacvatică sau o schimbare de temperatură a declanșat această degajare explozivă. În câteva clipe, un nor imens de CO₂ a fost propulsat din adâncuri, ca o coloană albăstruie de ceață. Apoi, gazul s-a răspândit rapid în toate direcțiile, coborând în vale. În acea noapte, Lacul Nyos a expulzat un jet de apă de peste 300 de metri înălţime, eliberând dioxid de carbon. foto: desprelume.ro CO₂ fiind mai greu decât aerul, a alunecat la nivelul solului, formând o mantie groasă și sufocantă care a acoperit totul în cale. A intrat în case, a umplut ulițele și a pătruns în adâncul pădurilor, ucigând fără zgomot, miros sau culoare. Oamenii au murit în somn, animalele s-au prăbușit pe câmpuri, iar liniștea absolută s-a așternut peste regiune – o liniște care avea să fie spartă abia dimineața, de groaza supraviețuitorilor. Explicaţia ştiinţifică a catastrofei de la lacul Nyos După tragedie, comunitatea științifică internațională a intervenit pentru a înțelege fenomenul și a preveni repetarea lui. Specialiștii au constatat că lacurile vulcanice precum Nyos pot acumula CO₂ în concentrații periculoase. Pentru a elibera treptat gazul acumulat și a evita o nouă explozie, au fost instalate sisteme de degazare – țevi verticale care permit eliminarea controlată a dioxidului de carbon din adâncuri. Tragedia de la Lacul Nyos a devenit un caz de studiu crucial în geologie, vulcanologie și gestionarea riscurilor naturale. A fost o lecție dură despre capcanele nevăzute ale naturii și despre cât de vulnerabile pot fi comunitățile umane în fața unor pericole tăcute. Citește și: Fosilă veche de 3,25 milioane de ani, identificată ca o nouă specie de cârtiță Soluția propusă de autorități: eliberarea controlată a gazului mortal În urma catastrofei tăcute din 1986, în care Lacul Nyos a eliberat un val mortal de dioxid de carbon, autoritățile cameruneze, împreună cu experți internaționali, s-au văzut nevoiți să răspundă rapid unei întrebări esențiale: cum poate fi prevenită o tragedie similară? Geologii camerunezi, conștienți că acumularea de CO₂ în adâncurile lacului rămâne o bombă cu ceas, au venit cu o idee simplă, dar revoluționară: instalarea unui sistem de conducte speciale, prin care gazul să fie evacuat controlat, înainte să atingă niveluri periculoase. Aceste țevi verticale urmau să acționeze ca supape de siguranță, aducând gazul din straturile adânci la suprafață, unde se putea dispersa în atmosferă în condiții sigure. În paralel cu planurile tehnice, autoritățile au decis evacuarea completă a populației din zona de risc. Pe o rază de 29 de kilometri în jurul lacului, toate satele au fost golite de locuitori. Mai mult, pentru a descuraja revenirea oamenilor înainte ca zona să fie sigură, casele și așezările au fost demolate. Aceasta nu a fost doar o măsură de precauție – a fost un act dureros, dar necesar, pentru a preveni o repetare a dezastrului. Citește și: Lacul roz din mijlocul unui deșert din China, apariție spectaculoasă an de an O condiție mare: satele să fie reconstruite în zone mai înalte, departe de lac Inițial, sistemul de degazare a fost unul temporar, capabil să elimine aproximativ 5.500 de tone de dioxid de carbon pe an – o cantitate impresionantă, dar încă insuficientă pe termen lung. Din acest motiv, în 2001 a fost instalată prima țeavă permanentă, proiectată să funcționeze continuu. După un deceniu, alte două conducte au fost adăugate, pentru a accelera procesul de degazare. Abia după cinci ani de funcționare susținută, nivelurile de CO₂ din Lacul Nyos au scăzut suficient încât zona să fie considerată relativ sigură. Astfel, la aproape 30 de ani de la tragedie, supraviețuitorii și urmașii lor au primit permisiunea să se întoarcă și să-și reconstruiască viețile – însă, cu o condiție: satele să fie reconstruite în zone mai înalte, departe de lac. Trei lacuri periculoase pe glob Tragedia de la Nyos a pus în lumină un fenomen geologic rar, dar extrem de periculos: erupția limnică – o eliberare bruscă de gaz disolvat din adâncul unui lac. Conform cercetătorilor, doar trei lacuri din lume sunt cunoscute pentru potențialul de a produce astfel de evenimente: Lacul Nyos – epicentrul tragediei din 1986; Lacul Monoun, tot în Camerun, unde o explozie similară a avut loc în 1984, soldată cu zeci de morți; Lacul Kivu, situat la granița dintre Republica Democrată Congo și Rwanda.