Vipera berus, cel mai răspândit șarpe veninos din România. Cum o recunoști și ce trebuie să faci în caz de mușcătură

Vipera berus, cel mai răspândit șarpe veninos din România. Cum o recunoști și ce trebuie să faci în caz de mușcătură? În țara noastră trăiește un singur șarpe veninos comun în areal montan și deluros, dar care continuă să fie, pe nedrept, temut, confundat și adesea ucis.

Este vorba despre Vipera berus, cunoscută și ca vipera comună, vipera cu cruce sau vipera de munte. Mai e numită greșit și „năpârcă”, deși năpârca (Anguis fragilis) este, de fapt, o șopârlă apodă (fără picioare), complet inofensivă.

Vipera berus este prezentă în mare parte din Europa și este singura specie de șarpe veninos care a fost observată chiar și dincolo de Cercul Polar. În România, o regăsim în special în zonele montane și deluroase din Carpați, dar și în unele zone de deal din Moldova, Transilvania sau nordul Olteniei.

„De-a lungul timpului m-am intersectat în diferite circumstanțe cu acest șarpe, dar cam de puține ori. O minunăție de animal, nu alta! Din păcate, uneori am aflat animalul lipit de asfalt, călcat de mașini”, susține autorul Aventură în România.

Cum recunoști Vipera berus

Este un șarpe de talie mică spre medie, care rareori depășește 60–80 cm. Femelele sunt mai mari și mai groase decât masculii. Coloritul este foarte variabil, de la gri-albăstrui, brun-roșcat până la negru complet (formele melanice). Modelul în zig-zag de pe spate este specific speciei, iar pe cap se observă deseori o pată în formă de „V” sau „X”.

„Corpul șarpelui este robust, cu cap oval și coadă scurtă. Pe cap, Vipera berus are un V sau X care o face inconfundabilă.”

Habitatul său preferat include pajiști alpine, luminișuri de pădure, stâncării și zone umede, iar activitatea ei este diurnă, din martie-aprilie până în octombrie. În sezonul rece hibernează.

Hrănire, reproducere și comportament

Vipera berus se hrănește cu rozătoare mici, broaște, șopârle sau păsări de talie mică. Vânează prin mușcătură urmată de injectarea veninului, care are rol atât ofensiv (paralizarea prăzii), cât și digestiv.

„Vipera berus se hrănește cu rozătoare, șopârle, broaște și alte mamifere mici. Prada este mușcată și prin colții goi îi este injectată o doză de venin.”

Reproducerea are loc primăvara, iar femela naște pui vii în august-septembrie, după ce ouăle se dezvoltă în interiorul corpului. Aceștia au aproximativ 15 cm și sunt deja veninoși.

„Femela eclozează ouăle fecundate în interiorul corpului, născând ulterior pui vii prin august-septembrie.”

Este periculoasă Vipera berus pentru om?

Deși are venin mai toxic decât vipera cu corn (Vipera ammodytes), Vipera berus produce o cantitate mică de venin, ceea ce o face mai puțin periculoasă pentru adulții sănătoși. Cu toate acestea, mușcătura poate deveni gravă dacă nu este tratată medical prompt, în special în cazul copiilor, persoanelor vârstnice sau alergice.

„Cantitatea de venin a viperei este foarte mică de aceea rareori omului adult îi este pusă în pericol viața.”

În anumite cazuri, șarpele poate mușca „uscat”, adică fără să injecteze venin, pentru a-și conserva rezervele. Este o formă de avertisment. Totuși, orice mușcătură trebuie tratată ca o urgență medicală.

„Acum vreo 3-4 ani chiar fusese un caz la Cluj cu un domn de 57 de ani, dacă rețin bine, ce a fost mușcat de viperă, undeva pe Valea Drăganului. […] Ulterior ajungând în stare critică la spital în Cluj-Napoca. […] acesta a decedat. Deci nu e de glumă.”

Ce trebuie (și nu trebuie) să faci în caz de mușcătură

Nu încercați metode empirice – tăierea locului, suptul veninului sau aplicarea de alcool – pot agrava starea victimei. Apelați imediat serviciul de urgență (112) și imobilizați membrul afectat. Tratamentul corect presupune administrarea de antivenin și monitorizare medicală.

„Mușcătura poate fi dureroasă, urmată de umflături, furnicături, amețeli, vomă febră și chiar șoc anafilactic. […] Decesul este foarte rar și cu cât tratamentul este mai prompt, cu atât scăpați mai ușor.”

Un prădător util, dar amenințat

Vipera berus are dușmani naturali precum ariciul, mistrețul, șerpii de alun sau păsările de pradă. Însă cel mai periculos „dușman” rămâne omul, din cauza fricii nejustificate și a distrugerii habitatului.

„Aspect total aiurea ținând cont de importanța acestui mic prădător într-un ecosistem sănătos.”

Vipera berus este ocrotită prin lege în România. Distrugerea intenționată a exemplarelor sau a habitatelor acestora este interzisă și sancționată conform legislației de mediu.

Confuzii frecvente

Mulți români confundă Vipera berus cu șerpi inofensivi precum cel de casă (Natrix natrix), șarpele de apă sau șarpele de alun. O regulă generală: viperele au corp mai scurt, gros și cap triunghiular, iar șerpii neveninoși sunt mai supli și mai lungi.

„Această reptilă nu e niciodată mai groasă decât degetul mare!”

Citește și: Vipera cu scobituri si gene