Pasările care zboară cel mai sus. Pot întrece chiar și avioanele comerciale!

Pasările care zboară cel mai sus pot întrece chiar și avioanele comerciale, potrivit cercetătorilor! Majoritatea înaripatelor nu zboară la altitudini foarte mari. De fapt, unele, precum emu sau casuarul, nici măcar nu zboară. Au aripi, dar doar într-un sens „vestigial”, adică sunt rămășițe nefuncționale ale unor strămoși zburători. Evoluția a mers chiar mai departe în cazul moa din Noua Zeelandă, care nu aveau deloc aripi.

Totuși, există specii de păsări capabile de zbor care au talentul de a se înălța extrem de sus în aer. Deși poate părea o simplă alegere, zborul la altitudine mare este de fapt o chestiune complexă. Acesta presupune ca păsările să fie mai eficiente atât în mișcare, cât și în producția de energie.

De exemplu, cercetări publicate în Journal of Experimental Biology arată că păsările care zboară la altitudini mari au dezvoltat adaptări unice, cum ar fi tipare de respirație mai eficiente, plămâni mai mari și sânge cu o afinitate crescută pentru oxigen. Aceste adaptări le permit, potrivit studiului, să „îmbunătățească absorbția, circulația și utilizarea eficientă a oxigenului în timpul hipoxiei de altitudine”.

Pasările care zboară cel mai sus

Păsările care zboară la înălțimi mari au de obicei și aripi mai mari decât cele care zboară la înălțimi mici, ceea ce le permite să plutească fără a consuma multă energie.

Cercetările au identificat câteva specii de păsări care pot zbura la peste 6.000 de metri altitudine. Cea mai notabilă și care a stabilit un record absolut este vulturul Rüppell, o adevărată „Chuck Yeager” a lumii păsărilor. Iată detalii despre cele mai înălțătoare zburătoare:

1. Vulturul Rüppell (peste 11.000 m)

Acest vultur african deține recordul pentru cel mai înalt zbor înregistrat vreodată la o pasăre. Un exemplar s-a ciocnit cu un avion comercial deasupra Africii de Vest la o altitudine de 11.300 de metri, mai sus decât înălțimea de croazieră a majorității avioanelor.

Specia este adaptată special pentru astfel de altitudini extreme, având hemoglobină ce leagă oxigenul mult mai eficient decât la alte păsări. Acești vulturi se folosesc de curenți termici pentru a parcurge distanțe mari în căutarea de hoituri, cu un consum minim de energie.

2. Gâsca de India (peste 8.200 m)

Cunoscută pentru migrațiile sale epuizante peste Himalaya – inclusiv peste Everest – această pasăre este capabilă să zboare la peste 8.200 de metri altitudine în timpul călătoriilor sezoniere între Asia Centrală și subcontinentul indian.

Pentru a face față aerului rarefiat, are o capacitate pulmonară mare și mușchi eficienți în utilizarea oxigenului, permițându-i să dea din aripi constant, nu doar să planeze.

3. Stăncuța alpină (peste 7.600 m)

Membru al familiei corvidelor, stăncuța alpină trăiește în regiunile muntoase ale Europei, Africii de Nord și Asiei. Deși nu este migratoare ca gâsca de India, este frecvent observată zburând și cuibărind la altitudini mari.

A fost documentată zburând la peste 7.600 de metri, cu aripi curbate și o abilitate acrobatică de zbor care îi permite să navigheze ușor prin terenul stâncos.

4. Lebăda de iarnă (peste 7.600 m)

Recunoscută pentru chemările sale asemănătoare cu o trompetă, această lebădă este un migrator puternic, capabil de zboruri lungi. A fost observată de piloți la altitudini de până la 7.600 de metri, în timpul migrației între Europa și Asia. Zboară în formații în V, ceea ce sporește eficiența aerodinamică și economisirea energiei.

5. Vulturul de stepă (peste 7.300 m)

Această pasăre de pradă, care cuibărește în stepele Asiei Centrale, este un zburător excelent, capabil să urce pe curenți termici până la altitudini extreme.

Are aripi largi și o vedere ascuțită, fiind un vânător și necrofag eficient, capabil să identifice prada de la distanțe mari.

6. Zăganul (peste 7.300 m)

Cunoscut și sub numele de vultur bărbos, zăganul este o pasăre spectaculoasă ce trăiește în regiunile muntoase din Europa până în Himalaya. A fost observat zburând la altitudini de până la 7.300 de metri, planând pe curenții de aer cald. Se hrănește în principal cu măduva oaselor pe care le sparge aruncându-le de la înălțime pe stânci.

7. Cocorul mic (peste 7.300 m)

În ciuda aspectului delicat, cocorii mici sunt unii dintre cei mai rezistenți migratori din lume. Anual, străbat Himalaya pentru a ajunge în India, zburând la peste 7.300 de metri. Rezistă vânturilor puternice, temperaturilor scăzute și lipsei de oxigen, migrând în grupuri unite, unde exemplarele adulte își ghidează puii în această călătorie periculoasă.

Aceste păsări nu doar stabilesc recorduri, ci și demonstrează capacitatea extraordinară a evoluției de a adapta viața la unele dintre cele mai ostile condiții de pe planetă.

Citește și: