De ce „râd” hienele pătate? Crocuta crocuta, care bântuie savanele din estul Africii, este cunoscută pentru faptul că nu irosește nicio fărâmă din pradă. După o vânătoare reușită, haitele de hiene lasă în urmă foarte puține urme. Dintre cele patru specii de hiene, cea pătată are cele mai puternice fălci în raport cu dimensiunea corpului, din întreg regnul mamiferelor. În mai puțin de o jumătate de oră, un grup poate ucide o zebră de 180 kg și să o devoreze – oase, blană și tot ce cuprinde. Poate din cauza fălcilor puternice, tacticilor de vânătoare ingenioase sau comportamentului nocturn, hienele pătate au o reputație sinistră. Unele triburi din estul Africii cred că sunt controlate și călărite de vrăjitoare. Orice copil crescut cu desenele Disney își amintește cu groază haita amenințătoare care-l înconjura pe Simba în Regele Leu. La fel cum urletul unui lup poate înspăimânta un pădurar din vestul SUA, „râsul” unei hiene poate da fiori până și celui mai curajos ghid de safari. Ce trebuie să știi despre hienele pătate Populația hienelor este în pericol din cauza nașterii dificile. sursa foto pexels.com Deși puterea dentară este înfricoșătoare, hienele pătate nu sunt simple necrofage fără minte. Studiile arată că trăiesc în clanuri complexe, formate din 60 până la 90 de indivizi. Mai mult, cortexul lor prefrontal – responsabil de inteligența socială – este mai dezvoltat decât la celelalte trei specii: hiena brună, hiena dungată și aardwolf-ul. O femelă dominantă conduce clanul, urmată de o ierarhie strictă în care masculii ocupă ultimul loc. Femela alfa își poate transmite poziția de dominanță chiar din uter. O explozie de testosteron și alți hormoni în timpul sarcinii face ca puii femelei alfa să fie mai agresivi decât ai subalternelor. Nașterea este periculoasă: din cauza formei înguste a uterului, 60% dintre pui mor la naștere, potrivit animals.howstuffworks.com. Iar dacă sunt mai mult de doi pui, aceștia vor lupta pentru lapte, deoarece femela are doar două mameloane. Puii de hienă pătată se luptă de la naștere Fiecare hienă are un „urlet” unic, care funcționează ca o amprentă vocală. sursa foto pexels.com Luptele pentru hrană continuă și după ce puii încep să meargă. Aceste confruntări pot duce la rate mari de mortalitate în rândul hienelor și sunt deseori însoțite de celebrul „râs” al speciei, care se poate auzi de la până la 12,8 km distanță. Dacă te afli lângă o haită de hiene care devorează o pradă proaspătă, probabil vei auzi aceste hohote. Dar nu este vorba de bucurie: de cele mai multe ori „râsul” este un semn de agitație sau conflict. În toiul unei lupte pentru hrană, hienele se pot mușca și zgâria între ele, iar acest comportament agresiv provoacă sunetele asemănătoare râsului. Râsul este doar una dintre numeroasele vocalizări ale hienelor pătate. Fiecare individ are un „urlet” unic, care funcționează ca o amprentă vocală. De asemenea, cercetătorii au descoperit recent că mamele hiene comunică cu puii prin gemete melodioase. De ce „râd” hienele pătate? Cercetătorii explică de ce „râd” hienele. sursa foto pexels.com Aceste hohote agresive contrazic imaginea hienelor ca simple necrofage. Dacă nu își procură singure hrana, de ce s-ar lupta atât pentru ea? În realitate, hienele pătate vânează mai mult de două treimi din dieta lor. Sunt, de fapt, cei mai numeroși prădători mari din Africa, depășind leii, leoparzii și gheparzii. Și trebuie menționat că și acești prădători consumă ocazional hrană găsită (carne de hoit). Vânătoarea este o activitate periculoasă pentru hienele pătate, mai ales că leii sunt rivalii lor principali. Hienele care vânează în grup au cu 20% mai multe șanse de succes, dar riscă și să atragă atenția indezirabilă a altor prădători. Din acest motiv, cele mai abile hiene preferă să vâneze singure și apoi se întorc în clan pentru protecție. Masculii, inferiori femelelor hienă pătate Masculii hienă sunt tratați inferior de femele. sursa foto pexels.com După ce prada este capturată, masculii sunt ultimii care mănâncă și sunt adesea alungați de la carcasă. Când ating maturitatea sexuală (în jur de 2 ani), masculii părăsesc clanul în care s-au născut și caută altul. Dar pentru a fi acceptați, trebuie să își impresioneze noile partenere. Uneori durează până la doi ani până când o femelă permite unui mascul să se alăture. În sezonul de reproducere, hohotele pot răsuna din teritoriul hienelor, dar de această dată nu din cauza agresivității. La fel cum oamenii pot râde pe un montagne russe din teamă și entuziasm, hienele pătate își exprimă excitația sexuală prin râs. Hiene „hermafrodite”? O mare parte din folclorul despre hiene provine din asemănările fizice între masculi și femele. Organele genitale ale femelelor seamănă foarte mult cu cele ale masculilor, ceea ce i-a indus deseori în eroare chiar și pe cercetători. Clit*risul femelelor este alungit și are forma unui p*nis, fiind denumit pseudo-p*nis. Din această cauză, actul intim și nașterea sunt procese dificile și dureroase pentru femele. Citește și: Triumf asupra regelui junglei: o hienă face paradă cu noul său trofeu – un leu decapitat – Galerie Foto